* Toate marile oraşe beneficiază de câte un ghid turistic, după care să se orienteze vizitatorii dornici să cunoască frumuseţile oferite de arte. La Paris, cei mai mulţi au traseele stabilite de acasă: Muzeul Luvru, Catedrala Notre-Dame, Turnul Eiffel, Moulin rouge, Centrul cultural Pompidou, Arcul de Triumf, Grădinile Luxemburg, Pantheonul… Ei, bine, dacă le-aţi văzut toate acestea şi doriţi altceva mai…picant, n-aveţi decât să căutaţi ghidul întocmit de Marc Lemonier şi Alexandre Dupouy, în care găsiţi locurile mai deocheate din capitala Franţei. Aşa, spre exemplu, în cartierul Palais-Royal, pe strada Pelicanului (Rue du Pelican) se află imobilul în care s-a "consumat" aventura dintre Francois I şi soţia avocatului Ferron şi, tot aici, Napoleon a făcut prima cucerire în persoana unei prostituate! În secolele XVII-XVIII, Palais-Royal a fost unul din centrele de difuzare a literaturii pornografice, Balzac, în romanul Iluzii pierdute, numindu-l "templul prostituţiei". Ceva mai departe, în Place des Victoires, bântuie fantoma marchizului de Sade, celebru prin viaţa lui libertină, cu orgii sexuale, negând legile, religia şi morala. Pe strada Antin nr.22 a locuit actriţa Marie Duplessis, "dama cu camelii". În Place Colette, la Comedia Franceză jucau actriţe rămase celebre: domnişoara Mars, pe care Napoleon o ducea la Castelul Rambouillet, domnişoara Georges, care-şi primea invitaţii în timp ce se îmbăia, domnişoara Rachel, căreia nu-i lipseau umorul şi concizia (Unui prinţ care i-a trimis un bilet scurt: "Când, unde, cât?", i-a răspuns la fel: "Mâine, la mine, pentru nimic"). Pe strada Chabanais nr.12, se afla un celebru bordel, unde viitorul rege Eduard al Vll-lea îşi comandase o vană în formă de corabie, împodobită cu cariatide, pe care o umplea cu şampanie. (Scoasă la licitaţie în 1946, când au fost închise bordelurile, a fost cumpărată de Salvador Dali, care şi-a instalat-o în apartamentul de la Hotelul Meurice). Sunt menţionate şi locurile pe unde au locuit şi au petrecut Casanova, Mata Hari, Napoleon al III-lea, Marlene Dietrich, Zola, Maupassant, Hugo, Saint-Beuve. Nu lipseşte Palatul Elysee, unde preşedintele Franţei, Felix Faure (1841 -1899) a murit în plin extaz, pe când făcea amor extraconjugal cu doamna Marguerite Steinheil, baronesă Abinger (1869-1954), soţia pictorului Adolphe Steinheil. Probabil că şi în burgul nostru obosit şi bătrân, un scormonitor amator de cancanuri ar descoperi asemenea locuri şi întâmplări deocheate, dar de mai mică anvergură încât să fie consemnate de Emil Sigerus sau Ion Mariş în cronologiile lor. Deşi, n-ar fi lipsit de interes să aflăm dacă, într-adevăr, Gheorghe Lazăr a fost fiul ilegitim al baronului Samuel von Brukenthal sau dacă acesta a fost amantul împărătesei Maria Thereza, soţia împăratului Francisc Ştefan şi mamă a 16 copii, dintre care 13 au supravieţuit. Tot aşa, a umblat vorba că prim-secretarul judeţului Sibiu într-o primă perioadă, Richard Winter, ar fi fost progenitura lui Ion Gheorghe Maurer, care a cam umblat prin zona Sighişoarei, unde s-a născut Winter. Şi-ar mai fi asemenea, dar nu le ştiu eu.