Aici, în noua localitate, Ovidiu Dan şi-a făcut studiile primare şi gimnaziale, răstimp în  care, având atracţie pentru sport, a practicat şi unele ramuri sportive cu foarte bune rezultate, îndeosebi în anii 1967-1969. Astfel, în anul  1967 a fost răsplătit cu mai multe diplome, clasându-se pe locuri fruntaşe la un concurs de triatlon, la săriturile în înălţime şi lungime La Olimpiada Elevilor şi la Campionatul de triatlon din 1967. Aceleaşi rezultate bune au 

fost realizate şi în anii 1968 şi 1969. 

După etapa liceală a urmat studiile juridice îndeplinind apoi, mai multe funcţii  în diverse locuri de muncă.  A lucrat ca miner, şofer, profesor suplinitor la diferite discipline, ziarist.



În anul 1990, chiar în noaptea de Înviere, profitând de situaţia în care se găsea ţara după evenimentele recent petrecute, a plecat din România stabilindu-se în Regatul Ţărilor de Jos. Aici, după diverse munci ocazionale, a urmat o şcoală cu specializarea servicii de pază-protecţie-securitate, la Haga, pe care a absolvit-o în anul 2000. După obţinerea diplomei s-a angajat ca funcţionar la o firmă S.P.

Ovidiu Dan a cochetat cu literatura încă din fragedă tinereţe. Şi-a făcut debutul  în revista braşoveană ,,Astra” cu o povestire. A mai avut scurte colaborări la publicaţii precum: ,,Tribuna Sibiului”, ,,Transilvania”, ,,Pentru patrie”, ,,Viaţa militară” ,,7 zile medieşe-

ne” ş.a. 



Prima carte tipărită este de fapt un eseu  intitulat ,,Cu troica pe un bulevard în pantă. O părere despre moartea lui Ioan Petru Culianu”, apărut la Editura „Semne” din Bucureşti în 2001. Cititorul poate urmări detaliat întregul parcurs de eruditul profesor de la plecarea lui din ţară, în ziua de 4 iulie 1972 şi până la dispariţia sa, la data de 21 mai 1991. Pentru cei mai puţin informaţi poate trebuie să  reamintim că e vorba de un tânăr filozof discipol al lui Mircea Eliade care, la una din universităţile americane preda  istoria creştinismului şi teoria religiilor. În paralel, pe lângă misiunea didactică, aici, fiind ferit de ochiul vigilent al securităţii româneşti, adresa atacuri virulente  prin articole publicate în presa americană,  mai întâi la adresa regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu, iar apoi împotriva noii puteri instaurate după 1989. Deşi 

i-au atras mânia regimurilor de stat din România, tânărul savant şi-a continuat campania de denigrare începută, inevitabilul s-a produs şi I.P.Culianu a fost găsit mort într-o toaletă  a universităţii americane. Cu toate că un politician a declarat că e vorba de un asasinat politic, preşedintele de atunci, Ion Iliescu, a declarat că nu a fost aşa ceva, iar cazul nu a fost elucidat nici până în ziua de azi.



Drumul fiind deschis spre o afirmare deplină în câmpul literelor, pentru Ovidiu Dan a urmat o perioadă deosebit de fastă, tipărindu-şi alte câteva cărţi deosebit de interesante şi atractive pentru cei care doresc să  cunoască aspecte din viaţa politică şi socială dintr-o anumită perioadă a istoriei noastre. Fiind prin  excelenţă un scriitor de investigaţie, doar lucrând, timp de peste două decenii, ca detectiv particular la firma olandeză „Fox Investigation”, Ovidiu Dan tipăreşte alte cărţi în care este preocupat de elucidarea unor  evenimente şi fapte din viaţa unor personalităţi petrecute de-a lungul anilor. 



Prin urmare, mergând pe aceeaşi linie de cercetare ca şi în eseul amintit, a urmat „reportajul”, după cum şi-l numeşte autorul, având titlul „Poştaşul şchiop : o părere despre moartea lui C.D. Drăgan 2019,” (istoric literar şi specialist în istoria cărţii n.m.); „Dinspre pisc coboară negura: o părere despre moartea lui M.Preda”, ( 2o21), „Având în vedere tematica lucrărilor amintite şi profilul firmei la care era angajat, pe bună dreptate se poate afirma că între cele două situaţii era o relaţie indisolubilă, am putea spune că, de fapt, cărţile publicate sunt rezultanta celor constate pe teren. De altfel, autorul şi recunoaşte acest lucru, într-una din cărţi spunând: „… Rezultatul cercetării firmei noastre e prezenta broşură-raport”. Tot în acest sens, trebuie să precizăm că două dintre  cărţi, respectiv cea despre Marin Preda şi „Palma şi pumnul ”debutează cu, aproximativ, aceeaşi frază : ,,Doamnă, la cererea dumneavoastră expresă de a analiza împrejurările morţii  lui (…) firma „Fox Investigation” a acceptat angajarea”.



În ceea ce priveşte problematica abordată, e de menţionat faptul că, deşi autorul urmăreşte, în principal, circumstanţele dispariţiei persoanelor citate, el face o radiografie analitică foarte pertinentă a societăţii româneşti din perioada interbelică. Sigur, dintre evenimentele petrecute în acest răstimp  unele dramatice,  sunt mai cunoscute, altele mai puţin, originalitatea scriitorului constă în aceea că el le prezintă, prin intermediul descrierii dar mai ales al dialogului, 

într-o modalitate plăcută şi atractivă pentru cei interesaţi să cunoască istoria patriei. Tabloul  personajelor este unul înţesat de nume ce pot fi disociate într-unul al celor reale existente în acea vreme pe eşichierul politic  şi cultural al ţării şi altele, creaţii fictive ale autorului. Acestea din urmă, pe de o parte au rolul de a aduce unele comentarii, dar mai ales de a-i intervieva pe protagonişti,aşteptând răspunsuri şi ducând astfel spre o curgere firească a acţiunii cărţilor. De-ar trebui să dau curs  numelor de persoane politice şi literare  amintite de Ovidiu Dan în diverse contexte din volumele tipărite ar însemna să ocupăm o pagină de ziar, de aceea mă voi rezuma doar la câteva. Iată-le: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ion Antonescu, Carol al II-lea, Elena Lupescu, Nicolae şi Elena Ceauşescu,  dar şi Stalin, Hitler, Churchill, Leonid Brejnev şi mulţi alţii. Înşiruirea scriitorilor ar putea liniştit aduna jumătate din membrii Uniunii Scriitorilor. Iată numai câţiva: Marin Preda, Mihai Beniuc, Zaharia Stancu, Nichita Stănescu, Dan Deşliu, Virgil Mazilescu, Mircea Dinescu, Ovid Crohmălniceanu şi mulţi, mulţi alţii.

E de menţionat faptul  că scriitorul Ovidiu Dan a cultivat şi o altă specie de literatură decât cea pe care am prezentat-o mai sus. E vorba despre încercarea de a pătrunde în tainele masoneriei, fiind, probabil, unul dintre puţinii cercetători care s-au încumetat să aducă unele lămuriri în legătură cu acest fenomen enigmatic şi abscons care dăinuie de sute de ani, şi în România dar şi în Europa. În cartea  sa „În căutarea egregorei” scriitorul face investigaţii asupra acestei societăţi secrete în Mediaş şi Dumbrăveni, cele două localităţi aflate, din acest punct de vedere, sub influenţa lojelor fracmasonice din alte centre mai puternice ale Transilvaniei, precum Clujul, Braşovul şi Sibiul. Dar ce înseamnă egregora? După cum ne explică Tudor Sălăgean, un bun specialist în domeniu, egregora este un sinonim al termenului masonerie, aceasta însemnând  o „formă mentală care ia naştere ca rezultantă a energiilor mentale a unui grup dat”. Un rol esenţial în recunoaşterea  unor urme masonice îl are simbolistica, deci existenţa unor însemne precum: un colan, un şarpe încolăcit sau despicat, o formă geometrică, o piatră cubică sau alte bizarerii. 



O carte deosebit de interesantă este romanul „Bunul templier şi enigma unei pietre funerare” a cărei desfăşurare este dedicată medicului medieşean Heinrich Siegmund, considerat a fi o personalitate a urbei acelui timp. Este un potrivit prilej ca autorul să ne introducă în atmosfera oraşului de pe Târnava Mare, pe de o parte prin derularea evenimentelor petrecute, prin toponimia unor zone şi cartiere ale oraşului ca: Uliţa pietruită, Dealul furcilor, Tău, Binder Bubi, Gropi (Grochi)  etc,  existente şi în ziua de astăzi, ca şi prin denumirea unor persoane care au avut ocupaţii deosebite printre care amintim: Caspari  şi Ambrosi, cultivatori de viţă- de-vie şi producători de băuturi de calitate, Theil şi Binder, creatorii  vitelor din  rasa Siementhal, Auner, întemeietorul fabricii de salam şi conserve, George Popa şi Mihai Axente întemeitorii revistei de literatură Lanuri şi alţii. Este o carte deosebit de interesantă despre care recunoaşte şi istoricul sas Hansotto  Drotloff care afirmă: „ Nu cred că există o altă carte până acum, în limba română care să prezinte  o asemenea mulţime de detalii din istoria săsească a Mediaşului interbelic, ba chiar în Germania nu găseşti abordate atâtea teme, într-un singur loc”. 

A mai publicat romanele: „Turre Pitz”( 2010), „Divorţ întârziat  (2011), şi „Trece dracul prin oraş” ( 2011).

Ar mai fi de adăugat faptul că autorul a folosit un volum uriaş de izvoare documentare şi de fotografii din vremea întâmplărilor evenimentelor respective.

Acesta este scriitorul Ovidiu Dan şi interesanta sa operă. Acum, la ceas aniversar, când la acest început de februarie (6.02.23) el împlineşte vârsta de  70 de ani, ne face o plăcere deosebită în a-i ura multă sănătate şi mult spor în nobila atmosferă  a muncii de creaţie.

Fie-ţi şi pe mai departe condeiul la fel de stăruitor, strălucitor şi sclipitor, prietene Ovidiu, ca şi până acum.

 

Gh. Buşoiu