* Una dintre cărţile care m-a impresionat în copilărie, citind–o dintr-o sorbire, a fost "Robinson Crusoe" scrisă de Daniel Defoe (1660-1731), jurnalist şi prozator englez, considerat fondatorul romanului englez. Din opera lui, am extras câteva citate interesante: "Nu se poate excela în lumea aceasta fără a trăi o viaţă morală; Necesitatea face dintr-un om onest un ticălos; Este datoria sufletului să fie loial propriilor sale dorinţe; Cine are o pisică nu trebuie să se teamă de singurătate;Nu este niciodată prea târziu să fii înţelept". Incitat, i-am căutat mai târziu şi alte cărţi traduse în româneşte. Vă recomand volumul "întâmplările fericite şi nefericite ale vestitei Moll Flanders". * Boierul muntean de viţă veche Dinicu Golescu (1777-1850) era avid de cunoştinţe, aşa că a plecat într-un periplu lumesc. Ajungând în peregrinările sale şi la Sibiu, nota în cartea Însemnare a călătoriei mele: "Locuitorii se urcă (sic!) până la 1 600 şi în acest oraş au toate chipurile de bune îngrijiri, spre buna rânduială, spre odihnă, spre podoabă şi spre înlesnirea învăţăturii şi spre toate urmările carele aduc pe om la fericire/…/Şi aci are baronul Brukenthal o mare casă, întru care are bibliotecă cu cărţi deosebite şi strânsoare (sic!) de cadre vrednice de vedere şi multe lucruri din vechime şi destule bucăţi din metaluri cu pământul lor nelucrat "Cred că Oraşul de Jos de astăzi, nu se deosebeşte prea mult de cel văzut de Golescu la începutul secolului 19. Dacă s-ar interesa cineva şi de zona aceea, ar ieşi o bijuterie istorică.* Un analist economic actual a venit cu ideea că, dacă tot am devenit dependenţi de importuri de tot felul, după ce ne-am făcut praf industria şi agricultura, n-ar fi rău să devenim un stat în cadrul SUA sau, mai aproape, un land al Germaniei. E o idee, dar ce facem cu toţi cei care au luptat şi au murit pentru independenţă şi pentru unire? * În cartea "Şovinismul de mare putere", Nicolae luga afirmă, printre altele, că liderii statului român actual nu mai pot fi înscăunaţi fără avizul străinătăţii şi nu se pot menţine fără susţinerea ei. De aceea, liderii politici români sunt cooperanţi cu centrul de putere din afară într-o manieră tipică prostituţiei". Cam ce ziceam mai sus, dar cu alte cuvinte. * Gh. Crutzescu ne povesteşte cum decurgea o audienţă la regele Carol I: "După rang şi merit, Regele întinde celui ce intră, un deget sau două, mâna întreagă numai miniştrilor sau ca semn de mare mulţumire. Numai miniştrii se aşază, celelalte audienţe au loc în picioare. Spune la toţi "dumneavoastră", când spune "dumneata" este o favoare şi n-a tutuit niciodată pe nimeni, în afară de membrii familiei". Dacă nu-l făceau rege politicienii noştri, rămânea un pârlit de prusac, având ca avere uniforma de pe el şi aia de paradă din dulap, mâncată de molii. * Ienăchiţă Văcărescu (1740-1797), cărturar şi poet, se prezenta ca fiind "cel dintâi boier din Valahia". Un străin care l-a cunoscut, Franz losef Sulzer, şi-a făcut o altă părere, scriind în 1781: "La balul oficial al comandantului Braşovului, marele vistier s-a îmbătat atât încât a dat afară  în sala de bal tot ce consumase."Vorba unui amic: mai bine să-ţi fie rău decât să-ţi pară rău.