* Vreau să vă mai readuc în memorie un poet despre care nu se mai vorbeşte, de parcă nici n-ar fi existat pe nume Alexandru Andriţoiu (1929-1996), deşi, timp de aproape 25 de ani, a fost redactor-şef al revistei "Familia" de la Oradea, din 1965, când a fost înfiinţată, până în 1989 când, brusc, n-a mai fost bun pentru noul regim. Continuator al lui losif Vulcan, cel care l-a "lansat" pe Eminescu, Alexandru Andriţoiu a făcut din publicaţia orădeană una de prim rang, dar a avut timp să scrie, să traducă şi…să bea: "Strămoşi cu dreapta sprijinită-n fier/Purtând garoafa morţii albă-n gură/Va! Pieptul lor respiră Lerui-ler/Şi plimbă aurori pe sub armură… "şi" M-am născut în ore beat/din dragoste pe furate/pe frunze lanceolate…/ M-am născut ca derbedeii/trupeşi şi plăcuţi femeii". Cred că "deştepţii" de azi l-au scos şi pe el din programa şcolară. * Pe vremuri, în Sibiu exista un Regulament de construcţiuni şi alinieri, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1957. Un articol (199) mi-a atras atenţia în mod special, în care se specifică: "Construcţiunile executate în afară de aliniere sau contra dispoziţiunilor regulamentare vor fi dărâmate (sic!) de organele comunale, în contul proprietarilor, dacă aceştia în termen de cel mult 3 luni de la somaţiunea făcută de autoritate pe cale administrativă nu s-au repus în stare de legalitate. Dărâmarea se ordonă de către judecătorie/.. ./ "Aş fi curios să ştiu ce sume au intrat în contul Primăriei, în 2022, din amenzi pentru nerespectarea regimului construcţiilor?! * Ajuns ministru, Titu Maiorescu a dorit să se prezinte în cea mai bună formă, aşa că s-a decis să facă o cură de slăbire. Nu ştiu cine i-a stabilit programul. Iată-l: cafea şi compot la micul dejun o dată pe săptămână, ouă şi clătite o dată pe săptămână, mămăligă cu lapte-de două ori pe săptămână, carne slabă cu legume, fără sare de trei ori pe săptămână. În fiecare dimineaţă mergea pe jos o oră şi jumătate, iar seara, 45 de minute. După o lună s-a cântărit: slăbise …200 de grame. Nu ne spune, în jurnalul său ce şi cât mânca la cină! În poze apare destul de burduhănos. * La 1 ianuarie 1987, Emil Cioran îi scria austriacului Wolfgang Kraus, distins editor, critic literar şi eseist, cu care a dus o lungă corespondenţă (158 de epistole): "Nu mai există salvare pentru civilizaţia care nu mai crede în ea însăşi. Îmi îngădui să fac o profeţie? Peste 50 de ani, Notre-Dame va fi o moschee". După cum merge Europa, n-ar fi de mirare, doar că mai întâi catedrala din buricul Parisului trebuie refăcută după teribilul incendiu prin care a trecut. Oricum, pe mine m-ar interesa mai mult cum va arăta România. * În încheiere, câteva stihuri din frumoasa antologie "Zeul indic", semnată de Walter Johrend: "Nu sunt bătrân, ci anii mă apasă/când pe prostată, când pe scoarţa gri/că uit mereu de ce-am plecat de-acasă, /şi urinez pe străzile pustii/…/Nu sunt bătrân, dar lumea-i rea şi şuie/şi mă bârfeşte – tu să n-o asculţi – /căci aburii ce-n creier mi se suie/vin din coniac şi nu din anii mulţi". Lasă că o contribuţie şi-o aduc şi anii. Ţi-o spun din experienţă.