Articol
Să vedeți cum va da pe-afară prosperitatea în 2023 din covata bugetului național în care guvernanții au pus la dospit niște măsuri magnifice. Fără îndoială, în clasamentul gogomăniilor putem așeza, liniștiți, impozitul pe bacșiș. De la găselnița asta, diriguitorii țării așteaptă un purcoi de venituri la teșchereaua statului, ceea ce ne îndreptățește să credem că simțul ridicolului le lipsește cu desăvârșire. România e o țară în care există o legislație defectuoasă în fiece domeniu, or practica impozitării bacșișului ar fi trebuit introdusă abia după ce se vor fi isprăvit alte și alte rânduieli, mult mai importante și capabile să genereze venituri considerabile. Imaginați-vă că, după ce ați mâncat și ați băut la restaurant, vine chelnerul și vă întreabă cu ochii măriți de curiozitate și suspans, care va fi cuantumul bacșișului. Fâstâcit, îi spui că intenționezi să-i lași un oarecare procent pe care el îl va înscrie pe nota de plată. Miroase a atmosferă penibilă. Și dacă nu vrei să lași bacșiș ce faci? Îl trimiți la plimbare? Te pui și îl pui într-o situație jenantă. Dar ce mai contează o avalanșă de momente penibile, când e foame de bani și niște ageamii cred că impozitarea bacșișului va scoate țara din criză. Cât de rupt de realitate și habarnist într-ale economiei trebuie să fii pentru a-ți pune speranțe într-o astfel de reglementare? Cu siguranță, dintr-un sentiment de frondă, mulți clienți vor prefera să înmâneze bacșișul palmat, „la negru”, iar pe nota de plată va apărea zero, în dreptul valorii „atenției”. Românul a știut mereu să dribleze unele reglementări și probabil vor fi destui care vor apela la astfel de tertipuri. O altă idee năstrușnică, de pe urma căreia guvernanții încearcă senzația căpătuirii este creșterea TVA pentru serviciile din industria HoReCa. Majorarea taxei înseamnă o scumpire a serviciilor, deci măsura se răsfrânge asupra clienților, cetățeni și așa „pieptănați” de furca scumpirilor. Ce fac, de fapt, aceste măsuri? Pun presiune pe furnizorii de servicii și pe beneficiarii acestora, amplificând frustrările generate de criza ultimilor trei ani. După tâmpenia cu impozitarea contractelor part-time la nivelul celor de opt ore, seria ideilor cu implozie continuă. Lipsiți parcă de o logică elementară, cei ce pun în aplicare măsurile disperate acționează precum găinarii care încearcă să ciupească trei lei de la câte un client din obor. O fi România un obor imens și cei care o conduc, niște găinari?