*Încercând să fac cât de cât curăţenie printre hârţoage îngălbenite şi prăfuite,am dat peste un exemplar din gazeta "România viitoare", care apărea la Sibiu în 1948. Regele Mihai cu neamurile plecaseră. Comuniştii erau la putere, dar nu prea aveau oameni pregătiţi să conducă, era o brambureală cam ca acum, cu aceşti aliaţi care se hârjonesc pe banii noştri. (Apropo, nu ştiu dacă a mai existat un rege în Europa, în afară de Mihai, care să poarte cu mândrie pe piept şi Crucea de Fier, dată de Hitler şi Ordinul Pobeda (Victorie), acordat de Stalin după trădarea de la 23 august 1944). Cu prilejul împlinirii a patru ani de la apariţia legală a ziarului Scânteia, organul central al CC al PMR "Sibiul a fost centrul unor grandioase festivităţi". Ca şi acum, gazetarii se întreceau în a găsi epitete şi metafore sforăitoare pentru orice căcat. Festivităţile au avut loc în sala "Teatrului Poporului" (!), în organizarea Asociaţiei "Prietenii Scânteii". Bineînţeles că, la început, s-au cântat imnurile URSS şi României, cel compus de Matei Socor, pe versuri de Aurel Baranga (doi evrei de omenie!);"Zdrobite cătuşe în urmă rămân/ln frunte-i mereu muncitorul/ Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm/Stăpân pe destin e  poporul/Trăiască, trăiască, Republica noastră/În marş de năvalnic şuvoi/Muncitori şi ţărani şi ostaşi/Zidim România Republicii noi/În lături cu putredul vechi stăvilar/E ceasul de sfântă-ncordare/Unirea şi pacea şi munca-i stejar/Republicii noi… populare" . (Imnul Uniunii Sovietice nu-l ştiu, deşi cred că l-am învăţat în şcoala elementară). N-a lipsit conferinţa, condusă de domnul (sic) Modest Loghiaescu, preşedintele Asociaţiei "Prietenii Scânteii"şi festivitatea de premiere a poştaşilor care s-au evidenţiat în difuzarea ziarului. Totul s-a încheiat cu un"bogat program artistic". *Dincolo de acest reportaj, au apărut şi…breaking news: s-a deschis primul restaurant de stat "1 Mai" (în fostul local Bufniţa), se distribuie săpun pentru instituţiile spitaliceşti, internate şi orfelinate din Sibiu şi judeţ: 20 grame de pat (!), încălţămintea se vinde pe cartele, au apărut jimblele, covrigii şi pâinea albă, sub responsabilitatea doamnei llse Klepner şi-a început activitatea Teatrul de păpuşi Ţăndărică, orfanii de la Orfelinatul Ortodox Etatizat din Sibiu, str. Dealului nr.133, au primit "cartofi 540 kg, ceapă 62 kg, morcovi 2 kg, făină de grâu 5 kg, ouă 3 buc.(!)" *A fost o lungă perioadă cu multe privaţiuni, cu epurări, cu abuzuri de tot felul, cu sărăcie adevărată şi cu foame reală (nu ca acum), pe care am trăit-o şi eu în copilărie, mai puţin decât alţii, fiindcă bunicii erau la Păuca, încă nu începuse nebunia colectivizării şi cotele înrobitoare. Ei ne mai aduceau de-ale gurii şi maţului, unsoare, slănină, ouă, pâine adevărată, făină de mămăligă. Am supravieţuit şi nu ne-am văicărit nici n-am luat cu asalt instituţiile statului, unii de frică, alţii din laşitate. În 20 de ani am reuşit să ieşim deasupra nevoilor, în 1968, când absolveam eu facultatea, fiind adevărată boierie în România, fără UE, fără NATO, fără umbrelă americană şi spaţiu Schengen. Să vedem pe unde vom scoate cămaşa acum, conduşi de nişte prăpădiţi, crescuţi şi educaţi în România capitalistă.