Articol
Mai e puțin și se împlinește o săptămână de când austriecii ne-au dat una, din fundul curții, drept în moalele așteptărilor de aderare la spațiul Schengen. Ei bine, de atunci o ținem tot într-o declarație de boicot și într-o împăunare cu verii noștri europeni, gata gata să scoată săbiile și să verse sânge austriac pentru cauza românească. Ca și cum părerile de rău exprimate cu bunăvoință de unii lideri europeni ar putea schimba situația, ne agățăm de orice declarație de compasiune urlând: ”Iată! Și spaniolii, nemții, francezii sunt cu noi!”. Practic, această solidaritate exprimată la nivel declarativ nu schimbă cu nimic situația, reușind în cel mai bun caz să oblojească rănile unui orgoliu rănit. Cu cine luptăm noi, de fapt? Dacă ar fi să facem un scurt exercițiu de istorie contrafactuală, imaginându-ne că Austria ne-ar fi dat votul pentru intrarea în Schengen, în ce situație ne-am fi aflat? Taman în cea în care suntem acum, căci Olanda a votat împotriva Bulgariei și – ce să vezi? – noi eram la pachet cu vecinii de la sud de Dunăre. Cu alte cuvinte, și fără opoziția Austriei am fi rămas tot pe dinafară, din cauza Olandei. Dar ne place să ne lăudăm că pe cei din Amsterdam i-am biruit convingându-i, iar acum ei sunt niște băieți buni. S-a declanșat o amplă acțiune de așa-zis boicot față de turismul și companiile din Austria, spunându-se totodată că acest popor ne disprețuiește. E greșit să limitezi la un cancelar și o mână de politruci ridicoli, stăpâniți de interese obscure, o întreagă țară. Am fost de multe ori în Austria și nu am avut sentimentul că sunt disprețuit de cei de acolo. Ar fi o dovadă de gândire reducționistă crasă să condamnăm nemții din cauza unui descreierat ca Hitler ori să-i detestăm pe turcii de azi pentru cele patru secole în care strămoșii lor au făcut prăpăd în Moldova, Dobrogea sau Țara Românească. Reacțiile nevrotice, judecarea la vrac a lucrurilor, nu reprezintă tocmai calea înțeleaptă. Rămâne totuși întrebarea: noi cu cine ne luptăm? Cu angajații români ai companiilor austriece, cu întreaga Austrie, cu o mână de politicieni cu prestații absurde? Nu e doar războiul nostru ci al întregii Uniuni Europene, mai puțin Austria și Olanda, căci aceste două țări nu au dat un flit doar României și Bulgariei, ci tuturor celor care au susținut includerea în spațiul Schengen a celor două state. Cu alte cuvinte, două țări fac legea, iar alte 24 se uită la ele, ștergându-se pe obraz după ce au fost scuipate. Dacă Uniunea Europeană mai e funcțională, de voința ei atârnă așezarea lucrurilor între granițele scurizate ale normalității. Nu românul de rând trebuie să sancționeze Austria, mutându-se de la benzinăria austriacă la cea rusească sau ungurească, ci forurile cele mari care fac și desfac, mimând garantarea unei cohorte de drepturi și libertăți.