Mai mari sau mai mici, răsfirate sau adunate, întinse la şes sau înălţate  pe culmile dealurilor şi ale munţilor, satele româneşti au propria lor poveste pe care cei mai mulţi dintre localnici nu o mai ştiu, şi nici nu mai au răbdarea să o afle de pe la vreun ţăran înţelepţit de anii parcurşi, oricând gata să le-o spună. Despre multe dintre satele depopulate  mai ştie câte o învăţătoare, care nu şi-a uitat locul din care a plecat în viaţă sau într-o  lungă activitate pedagogică de pe urma căreia nu puţini au fost cei care au învăţat să scrie şi să citească, ori preotul care a căutat să le aducă credincioşilor Cuvintele Scripturii chiar şi atunci când în numele Domnului se adunau doar câţiva, ei fiind toţi cei rămaşi să-şi mai însoţească un pic localitatea copilăriei pe cărările eternităţii.

     Despre satul Poieniţa, situat peste apa Oltului între Cârţa- pe care călugării cistercieni au dăltuit-o în piatra credinţei spre a putea rezista până şi temuţilor tătari, plecaţi ca să supună neamuri şi popoare- şi Nou Român- satul doctorului Gheorghe Telea, un statornic mărturisitor al iubirii purtată Domnului şi semenilor-, cel mai frumos ar putea povesti preotul Vasile Davidoiu, cel care alături de soţia Preacucerniciei Sale, Sanda, de mai bine de un sfert de secol aduce în inima creştinilor fărâma de bucuria pe care doar cei ce ajung în toate sărbătorile la Sfânta Liturghie o pot înţelege. Familia preotului a reuşit ca în satul cu foarte puţine case locuite să-i facă să se simtă acasă pe numeroşii creştini ce vin deseori la Poieniţa- din locuri de domiciliu mai mult sau mai puţin îndepărtate- spre a regăsi în tihna rugăciunii liniştea sufletească şi pacea divină pe care Dumnezeu le-o trimite oamenilor.

     Mereu deschis înspre toţi cei ce trec pragul Bisericii ce cu trei ani în urmă a fost restaurată şi resfinţită în prezenţa ÎPS Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, părintele Davidoiu i-a primit pe cei câţiva localnici şi peste o sută de musafiri şi la slujba oficiată la Poieniţa în Duminica Strămoşilor. Din strană, au dat curs cântărilor religioase patru dintre componenţii Grupului vocal Theofania: Adrian Neagu- dirijor, Mircea Lucian, Alexandru Matei şi Adrian Matei. La sfârşitul slujbei, creştinii prezenţi au ascultat colindele ce i-au purtat cu gândul pe toţi în lumea copilăriei din universul românesc de odinioară. Frumoase colinde au cântat şi cei opt copii îmbrăcaţi în port popular: Anastasia Oprişcan, Sofia Bunaciu, Antonia Bunaciu, Anisia Bebeşelea, Sabrina Pamfiloiu, Natalia Blezu, Iulian Hanea, Andrada Cinăzan, din Sălişte, Avrig, Ocna Sibiului, Jina, Răşinari şi Sadu, conduşi de profesor doctor Rodica Popa- Comăniciu, o mărturisitoare a convingerii că locul întâlnirii ei cu Dumnezeu nu poate fi în altă parte decât la Poieniţa. Nu întâmplător, Troparul Naşterii a fost interpretat în Biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae de flăcăii din Cârţa, însoţiţi la momentul cu profunde trăiri creştine de primarul Daniel Cânduleţiu. La final, respectând străbuna tradiţie, părintele şi doamna preoteasă le-au oferit daruri colindătorilor copii şi i-au invitat la o agapă creştină pe cei prezenţi. Au dat o mână de ajutor câteva familii de prieteni, care de foarte mulţi ani ştiu că de Paşti şi de Crăciun nicăieri nu e mai mare apropierea de Dumnezeu şi mai caldă întâlnirea cu semenii decât la Poieniţa. Contribuie mereu la starea de bine a oaspeţilor, cu mult har şi dar, câţiva localnici, numeroşi prieteni ai famiiei Davidoiu, Grupul Theofania, colindători şi alţi credincioşi. Evident, pentru toate activităţile rolul principal îl deţin preoteasa Sanda şi preotul Vasile, hărăziţi de Dumnezeu să mijlocească urcuşul semenilor înspre Cerul mântuirii. Şi astfel, o dată în plus, în prag de Crăciun, ne-au invitat la Poieniţa pentru a ni-L aduce mai aproape, în glas de rugăciuni şi colinde, pe Pruncul Iisus.

                                                        Tiberiu Dumitru Costăchescu