* Aşa, din când în când, în lipsă de altceva mai bun, nişte gazetari de carton umblă creanga prin Bucureşti şi-i întreabă pe bătrânii dispuşi la vorbă şi pe bunicile ieşite cu nepoţii şi cu căţeii la plimbare: ce le place şi ce nu le place în societatea românească actuală. Bineînţeles că acestea nu-s sondaje de opinie, ci baliverne. La sfârşit, autorii întrebărilor "centralizează" răspunsurile şi ne varsă nouă concluziile: că românii au încredere în armată, Biserică, Smurd, Poliţie, Jandarmerie, Klaus lohannis însă nu dau doi bani pe politicienii pe care ei înşişi i-au trimis în Parlament, dar "le-au înşelat aşteptările". Să fim serioşi, astea nu-s sondaje de opinie, ci şuşanele de Cişmigiu şi de Carul cu bere. Un filozof, de care se aude destul de rar, Platon, fondatorul Academiei din Atena antică, are câteva cugetări de care ar fi bine să ţinem seamă: "Oamenii înţelepţi vorbesc pentru că au ceva de zis, proştii simt nevoia să îndruge ceva; Pedeapsa oamenilor buni pentru indiferenţa de care dau dovadă la treburile publice este să fie conduşi de oameni răi. * Numai cei morţi au văzut sfârşitul războaielor; Un lucru, ca să fie bine judecat, trebuie judecat de cei pricepuţi, nu de cei mulţi". Din cauza asta suntem pe marginea prăpastiei. * Conform BNR, pe primele locuri într-un clasament al investitorilor străinii din România se află: Germania, Austria, Franţa, Italia, SUA, Olanda, Marea Britanie, Elveţia etc. Culmea că Austria şi Olanda se opun cel mai vehement admiterii României în Spaţiul Schengen…* Un scriitor cu simţul umorului a fost englezul George Gordon Noel Byron, al Vl-lea, Baron Byron (1788-1824). Doar câteva cugetări de-ale lui vă vor edifica: "Regula de bază a bucuriei autentice este să o împărtăşeşti cu cei din jur/Nu i-aţi văzut pe fotbalişti cum se urcă pe garduri şi se tăvălesc când înscriu un gol?/;Deşi de moarte straşnic ne ferim, totuşi un sfert din viaţă noi dormim; Timpul e cel care ne corectează când judecata noastră dă greş; E plăcut să citeşti scrisori vechi, pentru că nu mai trebuie să răspunzi la ele" * Când Slavici l-a angajat pe George Coşbuc la ziarul Tribuna cu "60 de florini pe lună "spre a satisface curiozitatea perpetuă a cititorilor  lui, acesta stăruisec în repetate rânduri să fie publicate în mod regulat preţurile din piaţă. Coşbuc trebuia să mulţumească zilnic dorinţa sibienilor de a şti, la prima oră a dimineţii, care era preţul la unt, untură, fasole, porumb, ceapă etc. Poetul s-a dovedit a fi un tip extrem de practic: "el nu-şi pierdea timpul cu frecventarea pieţelor oraşului şi cu urmărirea mercurialului, ci îl traducea din ziarele germane, care, la rândul lor, îl primeau de la Poliţie". Acum parcă-i altfel, copiază ştiri unii de la alţii, sau încing internetul. * Un călător străin prin Ţara Românească în secolul al 19-lea scria: "Locuitorii pe care i-am văzut îmi fac impresia unor făpturi îndărătnice, care se cer bătute ca să dea ceva, toţi îi maltratează: turci, greci, nemţi, ruşi "şi" Mai rău e la Piteşti, târguşor cu străzile înguste. Casa boierească e plină de ploşniţe. Nicio faţă veselă, niciun râs pe stradă". Lasă că o ţinem acum tot într-o veselie!