*Asta e deviza actriţei americane Susan Abigail Sarandon (n.1946), adevărată devoratoare de bărbaţi: la 40 de ani a trăit cu Sean Penn, cu 14 ani mai tânăr, apoi l-a schimbat cu Tim Robbins, cu 12 ani mai cruduţ, apoi cu Jonathan Bricklin, un gigolo mai tânăr cu 31 de ani, apoi cu John Leone, Tom Noonan, apoi cu Chris Sarandon (cu care a stat căsătorită 15 ani) apoi cu Louis Malle, cu Franco Amurri… Acum are 76 de ani şi sunt curios cu cine-şi petrece serile. (Dacă citiţi jurnalul Ninei Cassian, cred că o "bate" pe Susan Sarandon în acest domeniu. Se pare că le-a făcut bine! *Mulţi îl înjură pe Emil Cioran pentru ce-a scris despre noi, dar răşinăreanul are dreptate: "Românii iubesc romanele lui Dostoievski (cei care le-au citit-n.i.d.) pentru dezmăţul din ele. Dezmăţul este climatul natural al României" şi: "Nu există în lume popor care să facă o virtute din faptul de a nu munci". Da, dar vrem salarii, indemnizaţii, diurne, pensii, pensii speciale, ajutoare pentru defavorizaţi, carduri pentru mâncare şi vacanţe… *Cine n-a citit romanul "Madame Bovary", în mare vogă pe vremuri. Autorul era Gustave Flaubert, unul din clasicii literaturii franceze. El a zis şi nu l-am crezut: "Singurătatea nu poate fi umplută cu amintiri, acestea doar o agravează". Acum îi dau dreptate. *Înainte de a deveni moşier, poetul revoluţionar Mircea Dinescu le zicea pe placul meu: "Ţăranii au cucerit, în sfârşit, redutele ceapeurilor, făcând praf odioasele grajduri. Acum, în primăvară, conform promisiunilor, vom ara ogoru’ cu televizorul’". Între timp s-a îngrăşat şi-a făcut guşă de curcan. *Nu ştiu de ce se tot vaită guvernanţii noştri pe tema penuriei de energie electrică şi de gaz metan, din moment ce avem din belşug, iar prima lor grijă începând din 1990 a fost să distrugă industria, care, maram, consuma fără să producă pe măsură. (Mergeţi la Copşa Mică, unde era infernul, locuitorii fiind negri şi-n gaura curului, acum ar putea deveni staţiune pentru vindecarea celor bolnavi de plămâni!) *Apropo, ştiţi cam ce produceam înainte de 89 pentru export: utilaj petrolier, tractoare, basculante de mare tonaj, rulmenţi de am umplut Europa, Africa, Asia şi tot au mai rămas, cântare de tot felul, maşini de cusut care în 10 minute puteau fi transformate în mitraliere, locomotive, autobuze, avioane… Acum, ne lăudăm cu investitorii străini. Ştiţi ce fac inginerii noştri cu diplomă? Şaibe, cabluri acceleraţie, cămăşi piston, cuzineţi, ax cu came, şuruburi chiuloasă, piuliţe şi alte căcaturi zise accesorii la diferite motoare, pe care, pe vremuri, le făceau absolvenţii de şcoală profesională. Asta-i industria românească actuală, un apendice. *Din puţinul care a mai rămas în sportul românesc, mă uitam cu plăcere şi satisfacţie la meciurile echipelor noastre feminine de handbal, prezente în competiţiile europene nu doar ca să cânte imnul. Din păcate, generaţia Cristinei Neagu a început să se subţieze, iar din spate nu prea avem ce alege. Portugalia nu va ajunge niciodată campioană mondială bazându-se doar pe geniul lui Cristiano Ronaldo, aşa cum reprezentativa noastră de handbal nu va ajunge campioană europeană mizând doar pe sclipirile Cristinei Neagu. Trebuie renunţat la importul de jucătoare şi jucători, trebuie revigorate cluburile sportive şcolare, trebuie plătiţi antrenorii români şi-atunci vom încerca să revenim ce-am fost şi în sport.