N-ați auzit niște urlete înspăimântătoare, în ultimele două zile? Poate că v-au ajuns la urechi, dar nu ați știut ce gâtlej suprasolicitat le-a slobozit. Era corupția, tăvălindu-se în chinuri groaznice, răpusă de sulițele sârguincioșilor luptători ce și-au pus pieptul în apărarea statului de drept. Și nu-i vorbă în vânt ce vă spunem, căci însăși Comisia Europeană, cu puterea ei, a magiei albe și negre, a dat verdictul: România scapă de MCV, întrucât a făcut pași importanți în lupta împotriva corupției și în consolidarea statului de drept. Ei, când îți spune Comisia Europeană așa ceva, când aruncă pisica aia tărcată a mecanismului de cooperare și verificare pe care ți-o arăta când pofteai la Schengen și alte cele, înseamnă că oareșce interese politice s-au pus în mișcare. E semn că România poate produce unele avantaje, căci, să fim serioși, n-a fost stârpită corupția peste noapte și nici nu s-au umflat mușchii pe statul de drept, să zici că-i campion la culturism legislativ. Putem oferi și noi câte ceva: suntem la granița unei zone de război, mai avem ceva resurse, unele companii de scos la vânzare, așa că, hai, treacă de la ei, pensionară MCV-ul. Mulți se întreabă acum dacă urmează primirea în spațiul Schengen. N-ar fi exclus, dacă judecăm lucrurile în aceeași cheie a ofertelor pe care le putem pune pe tarabă. Mai ieri, Olanda și Austria cârcoteau pe tema admiterii României în spațiul Schengen, invocând o seamă de probleme pe care noi nu le-am rezolvat încă. Dacă e să fim corecți, așa este, avem o mulțime de bubițe și buboaie care dau mâncărimi normalității. Și totuși, corupția, ilegalitățile și derapajele sunt întâlnite și pe la simandicoșii vestici care strâmbă din nas când aud de România. Când însă benzinăriile, băncile, magazinele și companiile austrice care exploatează resurse românești fac profituri consistente, e bine. Când companiile olandeze realizează venituri babane de pe urma românilor, din nou, e minunat. Dar poate că se rezolvă, la mica înțelegere, și cu Schengen. Mai cumpărăm niște utilaje cu câteva zeci de miloane de euro din Olanda, poate sunt interesați austriecii să târguiască ceva din avutul românesc, totul are un preț. Nu o fi România cea mai coruptă țară din lume, nici tărâmul deplin eliberat de corupție. Acest flagel a existat și va exista peste tot în lume, în forme mai mult sau mai puțin vizibile, sfidătoare. Nu lupta împotriva corupției și succesul ei ne-au scăpat de MCV și ne-ar putea introduce în rândul statelor Schengen, ci ugerul nostru din care mai poate curge câte ceva. Restul sunt povești sforăitoare de umplut discursuri penibile în care nu cred nici măcar cei ce le rostesc, darămite cei care le ascultă.