Traficul din Sibiu devine, pe zi ce trece, tot mai sufocat, iar la ore de vârf horcăie supărător. Nu e o problemă cu care se confruntă doar orașul de pe Cibin, municipii precum Brașov, Cluj-Napoca, Iași, Constanța sau Timișoara, bașca Bucureștiul, aflându-se în aceeași situație. Aglomerarea străzilor din orașe, sufocarea până la paralizie temporară a traficului reprezintă consecințele dezvoltării, fenomenul fiind unul firesc. Ne place că se extind cartierele rezidențiale, zonele industriale, că avem o creștere economică bazată pe aceste dezvoltări, atunci să ne asumăm și efectele pe care le generează. Sibiul are o infrastructură rutieră nu foarte ofertantă pentru un trafic fluid și nu e vina nimănui, pur și simplu așa a fost construit orașul în vremuri în care populația era mai puțin numeroasă și nu existau atâtea cartiere și fabrici. Totuși, câte ceva s-ar mai putea face. De exemplu, un studiu de trafic realizat în teren, pe străzile aglomerate, la ore de vârf, nu în birouri, nu de experți din țări în care există alte probleme. Observăm preocuparea asiduă pentru amenajarea pistelor de biciclete și lărgirea trotuarelor. E bine că există astfel de inițiative, dar ce facem cu interminabilele cozi de mașini. Vor spune unii că oamenii trebuie determinați să renunțe la autoturisme, să circule cu bicicleta, cu trotineta sau autobuzul. Să fim serioși: cei care își duc copiii cu mașina la școală până în buza intrării nu vor renunța la transportul pe patru roți. Auzeam de curând că bulevardul Victoriei trebuie reconfigurat, că i-ar prinde bine niște piste de biciclete și trotuare mai largi. Păi, în afară de porțiunea de trotuar dintre străzile Rennes și Justiției, care e mai îngustă și de porcăria din fața Palatului de Justiție, restul sunt decente, în comparație cu alte străzi unde trecătorii abia au loc să circule. Cât despre pista de biciclete, să avem pardon, foarte aproape de bulevardul Victoriei avem pista de pe Școala de Înot, care străbate Parcul Sub Arini și ajunge în Dumbravă, ca să nu o mai aducem în discuție și pe cea de pe Calea Dumbrăvii. Pentru a pricepe și cei mai puțin înțelegători vom repeta că nu avem nimic împotriva pistelor pentru biciclete, doar că ele ar trebui amenajate în așa fel încât să interconecteze toate zonele Sibiului, nu să șerpuiască în paralel la mică distanță una de cealaltă, ducând în același loc (vezi exemplul pe care l-am mai invocat cu pistele de pe Calea Dumbrăvii, Parcul Sub Arini – Aleea Călăreților – Dumbrava și cea de pe Theodor Aman care e pe vine). Având în vedere că majoritatea sibienilor circulă cu mașina (ne place sau nu, asta e realitatea), n-ar fi normal să existe oarece preocupări și pentru fluidizarea traficului, astfel încât să nu-ți petreci o bună parte din zi în coloana de mașini? De acord, haideți să încurajăm mersul pe jos, pe bicicletă, să lățim trotuarele, să construim piste, dar să facem ceva și pentru cei care se deplasează cu mașina. Nu de alta, dar sunt și ei plătitori de taxe și impozite (apropo, pentru mașină plătești impozit, pentru bicicletă și trotinetă nu) și nu e normal să fie tratați ca o cantitate neglijabilă. Poate că e la modă să ne preocupăm de variantele de deplasare nepoluante, dar până una alta, moda e modă, iar realitatea e realitate. Una care doare și exasperează.