*Pe admitatorii lui Marcel Răducanu, fotbalist de elită, îi anunţ-prin intermediul lui Georg Barth, că a apărut cartea "Talent, fenomen, legendă" de George Coca-Lob, iar cei care doresc autograf din partea vedetei de odini­oară, îi pot trimite volumul pe adresa Veteranenstrasse 18,44225 Dortmund. Mie îmi pare rău că s-a rătăcit în Germania când era în apogeul carierei. Aici l-ar fi pu­tut concura pe Hagi. *Laura a avut gura aurită când a zis că "vremea ţine cu facturile sibienilor". Eu, cu oase­le şi articulaţiile ruginite, vă mărturisesc că am por­nit centrala câte un pic, seara şi dimineaţa. (O opresc cât stau şi tremur pe terasă la Frieda!) *Recent, am auzit un banc spus de Eduard Carol Novak, ministrul Sportului: "Bazinul Olimpia va fi reconstruit, fiindcă se află pe lista Campaniei de investiţii". Asta sună cum ar zice unul că m-a văzut pe lista candidaţilor la Premiul Pulizer pentru jurnalism, pe care l-au mai luat înainte alde Saul Bellow, William Faulkner, Ernest Hemingway, John Steinbeck etc. Novak se poate lua de mână cu Fodor şi Cîmpean, încingând un ceardaş, o polkă sau o horă. *Dacă îţi faci timp să citeşti, mai afli ce n-ai ştiut: că vechiul meu colaborator medieşean la rubrica de sport, Cornel Fugaciu, este, de fapt, din Blaj şi scrie poezii. Felicitări Cornele, s-auzim de bine! *Din câte îi aud pe alarmişti, nu stăm chiar pe roze cu rezervele de cu­rent şi de gaz, aşa că nu înţeleg ce-i graba asta în amenajarea Parcului de Crăciun şi de Anul Nou, care, bă­nuiesc, nu vor fi luminate doar de soare şi de lună. Nu prea înţeleg: eu să mă bărbieresc la lumânare în baie, iar în Piaţa Mare Primăria luminată a giorno, cu re­flectoare şi stroboscopuri? *Un cititor plictisit de insistenţele mele privind numele lui Radu Stanca îmi scrie: "Nu vă mai răciţi gura şi pixul de pomană. Se pare că ălora care i-au dat numele de Radu Stanca teatrului, acum le pare rău. Propuneţi-le să-i zică doar "Teatrul Naţional Sibiu", poate că aşa le convine"(Laurenţiu Vlad, Sibiu, str.Petuniei nr.27). Ar fi şi asta o variantă, dar am să vă spun o istorioară de când eram copil, în vacanţă, la bunicii din Păuca: a venit la mine un prieten, vecin ,ţigan. Lăbuş, câinele nostru de curte, moţăia la umbra şurii. Pătru, n-are de lucru şi-l înghioldeşte cu picio­rul desculţ. Lăbuş deschide ochii, mârâie şi îl înhaţă pe ţigan nu de picior, ci de izmana jegoasă. Degeaba am sărit să-l apăr: îşi înfipsese colţii în pânza de cânepă şi nu-i dădea drumul. Pătru a scăpat lăsând o zdreanţă în  gura câinelui şi tulind-o. Aţi înţeles: eu sunt Lăbuş în confruntare cu Primăria şi cu teatrul zis Radu Stan­ca! *Mulţi dintre cei care vizitează Sibiul ne cred civilizaţi mai mult decât suntem. Ei vin şi pleacă, dar noi suntem aici şi vedem cum localnici de-ai noştri nu respectă mediul ambiant: mâzgălesc pereţi proaspăt văruiţi, aruncă de prin maşini şi case tot le prisoseşte, distrug băncile de prin parcuri, sparg monumente funerare în cimitir, chiuie şi se bat pe străzi etc. Le-am spus unor amici că Sibiul este cel mai frumos privit din avion şi i-am enervat. Nu ştiu cine se mai teme de sutele de camere de luat vederi şi de poliţiştii locali, într-un oraş care, nu cu mult în urmă, era al pensionarilor cu baston şi al doamnelor în vârstă cu căţei. Pistele de biciclete nu rezolvă importantele probleme ale Sibiului, nici Lacul lui Binder, nici Baia populară şi nici străzile cârpite prin diferite cartiere. Avem nevoie de o autoritate ad­ministrativă locală competentă, nu de studii de fe­zabilitate şi proiecte fără termene de finalizare.