Autorul acesteia este cunoscurul profesor medieşean , care a trudit ani şi ani la catedra de limba şi literatura română de la Liceul Stephan Ludwig Roth din localitate. Din motto-ul prezentat la început ne dăm seama de motivul pentru care Mircea Vâlcu, de la a cărui  naştere se împlinesc,  în l4 noiembrie a.c , 92 de ani, a purces  la  realizarea acestei întreprinderi. Iată ce afirmă acesta: ,,O restituire cuvenită Mediaşului şi un omagiu adus tuturor celor care s-au străduit şi se străduiesc să aşeze în vechiul burg,  de pe malul Târnavei Mari, cuvânt şi suflet românesc”                                                                                                                

Referindu-se la autorul cărţii. criticul amintit mai sus  afirmă: ,, Fenomenul Lanuri şi-a găsit cercetătorul onest şi merituos care îl pune la dispoziţia interesului îndreptăţit  pentru expresia  şi dispoziţia locală  a creativităţii literare şi culturale româneşti”.(p.10).

Dând dovadă de o reală vocaţie de critic şi istoric literar, Mircea Vâlcu îşi construieşte cartea deosebit de echilibrat  respectând toate canoanele ce se impun  în asemenea situaţii. Structural, demersul său cuprinde rubrici care-l ajută pe cititor a-şi face o imagine cât se poate de clară, de limpede de ce a însemnat publicaţia medieşeană în contextul  epocii deceniului al patrulea al secolului trecut.               Lucrarea se bucură de un substanţial studiu critic disociat în următoarele subcapitole care vorbesc ele însele despre  bogatul conţinut al revistei : ,,Literatura  ardeleană în perioada interbelică”, ,,Climatul revuistic”, ,,Civitas Mediensis trecut  istoric şi cultural”, “Apariţia Lanurilor”, ,,Descrierea  revistei”, ,,Programul revistei”, ,,Structura revistei, colaboratorii”. Profesorul medieşean face comentarii pertinente, la obiect, despre poezia, proza şi critica literară în revista ce a cooptat în vederea  publicării, diverşi colaboratori, între care numărându-se, între alţii, şi nume de notorietate ale literaturii române ca: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Ion Minulescu, Gala Galaction, Victor Eftimiu, aceştia trei  având cronici interesante dedicate criticului  Ilarie Chendi  originar din Dârlos la dispariţia acestuia. Lista poeţilor care semnează poeme în paginile publicaţiei este destul de lungă. Enumerăm între alţii pe: Virgil Carianopol, Ştefan Baciu, Emil Isac, Vlaicu Bârna, Aron Cotruş, Ion Pillat, Radu Gyr, etc. Evident, după cum aminteşte şi profesorul medieşean, poeţii din zonă  şi-au luat partea leului, publicând mai mult şi mai des. Iată câteva nume din Mediaş: George Popa, cel mai prolific, dar şi cel mai valoros condei dintre toţi, apoi Nicolae Ladmis-Andreescu, Gheorghe Munteanu, Mihai Axente Ion Olaru Suceveanu, (stabilit în ultimii ani la Sibiu). Poetul Vasile Copilu-Cheatră, originar din Braşov,  pare-se  a fi fost cel mai apropiat om al lanuriştilor, şi publicând foarte multe versuri.  De altfel acesta a şi dat un interviu autorului  în care a făcut o prezentare  despre climatul revistei. Din oraşul de pe Cibin au semnat  Radu Stanca poemele ,,Drum”(1936), ,,Tristia” ( 1937), ,, Soare răsare”(1938), ,, Adolescentă” ( 1939),  iar  Horia Petra-Petrescu  poeziile: ,, Odă curăţiei… Unei tinere fete” ( 1933) şi ,, În miez de noapte” (1933).                                            

Spaţiul dedicat prozei este mult mai restrâns, fiind dominat, fireşte de Mihai Axente, directorul revistei. Mai publică schiţe şi povestiri N.Ladmis – Andreescu, Gheorghe Munteanu, sibienii Paul Constant povestirea: ,, Viaţa la ţară” ( 1937 ) Nicolae  Jianu  proza ,, Singur” ( 1934 ),  şi, de asemenea ,  Victor Papilian, (pe atunci funcţionând  în oraşul de pe Cibin ca medic  şi asiduu animator teatral).

În privinţa teoriei şi criticii literare Mircea Vâlcu procedează la o disociere justă  reliefând următoarele rubrici: ,, Studii şi articole”, ,, Cronici şi recenzii”, ,, Note şi însemnări”  În acest context  materialele, notele, cronicile.  sunt asigurate în primul  rând de toţi lanuriştii, apoi de Tudor Arghezi, blăjeanul Olimpiu Boitoş, Cronica literară permanentă  este semnată de Nicolae Albu din Blaj. La secţiunea ,, Revista revistelor”  profesorul  adună, din întreaga colecţie a publicaţiei  impresiile şi părerile colaboratorilor, despre periodicele ce apăreau în acel timp pe tot cuprinsul ţării, amintind, între altele: ,, Familia “( Oradea), ,,Gând românesc”, ,,Gândirea”, ,, Symposion “ ( ultimele trei din Cluj ), ,,Provincia literară” şi ,, Thesis” ( ambele din Sibiu), ,, Cadran”( Iaşi ), ,, Viaţa olteană” ( Craiova), şi multe altele. Oricine –şi  poate pune  întrebarea ,legitimă de altfel, cum era primită revista medieşeană de alte surate din ţară. Mircea Vâlcu, în grupajul ,, Lanuri în  presa literară a vremii” inserează părerile consemnate în revistele din ţară. Bunăoară , criticul  Ion Chinezu,  în revista  ,, Gând românesc”, notează: ,, Un grup de scriitori, ( …) grupaţi în jurul lui  George Popa, susţin cu adevărate jertfe la Mediaş revista ,,Lanuri”. Şi în alt număr al revistei, poetul Aurel Marin spune : ,, George Popa este unul din cei mai talentaţi poeţi  ardeleni”. Revista  ,, Abecedar” ( Turda)  afirmă: ,, Lanuri” aduce ceva din liniştea şi  foşnetul  câmpului  moale al blondelor Târnave. Cam pe aceeaşi linie de calde aprecieri se clasează şi alte publicaţii din cuprinsul  patriei. În secţiunea ,,Lanuri în conştinţa actuală” autorul face o trecere în revistă  a modului în care generaţiile de după au privit şi au primit ,,fenomenul Lanuri” în preocupările lor. E de menţionat faptul că vechii colaboratori ai revistei ca : Ion Th. Ilea, Nicolae Ladmis-Andreescu, Traian Chelaru, dar mai ales Vasile Copilu-Cheatră, în diverse publicaţii şi-au exprimat  ideile lor concepute şi afirmate în perioada apariţiei  revistei medieşene. 

Un cuvânt special merită a spune despre generaţia postlanuristă din anii 1970-1990. Acum mişcarea literară medieşeană, constituită, în cadrul cenaclului ,,Octavian Goga” l-a avut ca  mentor pe acelaşi vajnic şi neobosit George Popa care a fost de fapt o punte de legătură între vechea generaţie şi noua grupare, născută în anii din urmă din care făceau parte scriitorii ce băteau la porţile afirmării ca: Titus Andronic, George Nimigeanu, Gheorghe Felder, Gavril Rusu, Ioan Moisin, Constantin Iorgulescu, Petre Lupan etc. Şi  literatura străină  este bine reprezentată.  Întâlnim aici nume ca Charles Baudelaire,tradus în cele opt poeme de Vasile Cristian, Horia Bottea, acesta traducându-l şi pe Paul Verlaine, de asemenea Ion Pillat, poeţii maghiari Ady Endre şi Erdelyi Joszef de George Popa, care ştia foarte bine limba acestora, Goethe tradus de Ion Sân-Georgeu, etc. În domeniul prozei amintim pe Carmen Sylva, transpusă în româneşte de Iulian Axente, iar scriitorul medieşean Otto Folberth  tradus în cele două proze de Edgar Nicolau şi Marin Ciortea.

                                                                                                                                    Ca o  publicaţie care se respectă,  redactorii ei au dat toată atenţia şi  unor teme din alte sfere ale vieţii spirituale.  Prin urmare, autorul monografiei inserează rubricile: ,,Ştiinţă şi cultură în general”, ,,Filozofie, Estetică”, ,,Sociologie. Politică. Religie”, ,,Istorie, ,, Artă”, ,,Turism”, ,,Redacţionale” şi ,,Bibliografie”.  Din  paginile de iconografie reţinem figurile făuritorilor revistei şi a celor mai apropiaţi colaboratori şi, de asemenea, facsimile din mai multe pagini  şi din scrisori  sosite pe adresa redacţiei.

Concluzionând, trebuie să afirmăm, fără niciun pic de îndoială, că lucrarea lui Mircea Vâlcu ( l4 nioiembrie 193o-29 iunie 2016)  este una elevată, de înaltă ţinută  care ne-a adus unele precizări necesare pentru cunoaşterea ,,fenomenului Lanuri”. Acest fapt ne determină să  ne exprimăm  precum Domnul Trandafir care-şi lăuda elevii despre felul cum au cântat spunându-le  ,,Brava, băieţi !” şi noi i-am fi putut adresa  autorului prezentei cărţi, expresia  ,,Brava, profesore”. Gh. Buşoiu