Când e rost de făcut demonstrații de prostie crâncenă, nu are sens să se înscrie cineva în competiție, pentru că ai noștri sunt neîntrecuți. După ce ni s-a tot recomandat ba să stingem lumina, ba să facem duș la grămadă, să mai punem o haină pe noi, să mai scoatem câte ceva din priză, am executat o aruncare cu rahat în ventilator dând ceasurile înapoi cu o oră. Nu contează că e criză energetică și că e necesar să ne adaptăm din mers la condiții vitrege, noi persistăm cu încăpățânare în vechile obiceiuri și trecem la ora de iarnă. Altfel, o ținem una și bună cu promovarea tehnologiilor inteligente, dar în același timp dăm dovadă și de multă prostie. La nivelul Uniunii Europene s-a decis că fiecare stat are libertatea de a da înapoi sau înainte ceasurile. Ce ar fi însemnat rămânerea la ora de vară? Că aprindeam lumina în case, în instituții, pe străzi cu o oră mai târziu. Da, știm, cu o oră nu se face primăvară, dar dacă tot facem economie la un pârlit de bec de pe coridorul îngust al unei instituții, iată că aveam la îndemână posibilitatea de a economisi o oră de consum în toată țara. Iluminatul public și cel din case sau instituții redus cu o oră ar fi însemnat totuși o diminuare a consumului. Ei, dar ce însemnătate poate avea acest raționament în fața argumentului delicat al somnului prelungit cu o oră, în ultima duminică a lunii octombrie? Când vine vorba de soilit, fie și numai o zi, orice explicație rațională e mototolită și băgată sub pernă. Lăsăm la o parte faptul că se instalează un disconfort psihic atunci când soarele apune la 16:30-17:00, iar românii numai de asta nu aveau nevoie acum, nu înțelegem cum nu se bat cap în cap recomandările de a face economie cu menținerea trecerii la ora de iarnă. Nu am înțeles rostul acestei tâmpenii nici înainte de criza energetică, dar acum ne e și mai greu să dăm sens unui astfel de obicei. Vara, când se întunecă aproape de ora 22:00, te simți bine, plin de viață, devii mai activ. Nu același lucru se întâmplă când ”se dă stingerea” la 16:30-17:00. Dar cine se mai gândește la starea psihică a omului sau la posibilitățile reale de a face economie? Singurul lucru care contează este gargara ieftină. Am reușit încă o dată să facem o demonstrație de dat cu stângul în dreptul, să întărim ideea de prostie instituționalizată.