Supermarketul, pe când era "băiat bun"

S-a deschis un "……" şi la noi, să vezi ce au acolo, mamămamă, iar seara bagă şi reduceri". (nenea şi tanti cu trăiştile-n mână, pe stradă sau în autobuz),  "………." îşi deschide primul supermarket la Sibiu" (presa locală – "nu, pentru publicitate contactaţi pe cei de la Bucureşti şi dacă nu răspund, vedeţi la centru, în Germania de Sus şi apoi mai întrebaţi" când îi sunai pentru reclamă). Era de vis, chioşculeţele lui Mărie şi Mărioară erau ceva expirat ca radioul Mamaia al lui tataia la care asculta duminica etapa faţă de sistemul audio 5+1 hifi şi wifi de la tine din living.
Intrai acolo, îţi cădea faţa. Lumini peste lumini, produse peste produse, preţuri mici başca oferte cu preţuri şi mai mici, o cantitate enormă de orice, preparate de care nu ai auzit sau de care doar ai auzit, ca să nu mai adăugăm specialităţi de tot felul… Sătul să fi fost şi tot umpleai coşul şi aruncai cu banii ca la lăutari. Cataloage pe hârtie sau online. Evident că prozaicele magazine din scara de bloc şi micile "alimentare" ale cartierului nu au făcut faţă la un asemenea "duşman" cu o asemenea logistică în spate şi şi-au luat-o. Şi la preţ, şi la calitate şi la varietate. Ca rezultat, majoritatea au pierit de pe harta comercială a oraşului, puţine mai numărându-se printre supravieţuitori. Supermarketul era băiatul ăla bun, unde găseai orice, unde era mai ieftin, unde nu se putea să nu găseşti. Apoi, bucurie şi mai mare, a apărut alt supermarket. Apoi cu totul alt supermarket. Apoi un supermarket diferit de celelalte. Apoi fiecare cartier avea o sau chiar câte o "filială" de supermarket. Era o nebunie, un vis al nesătulului. Preţurile erau care mai de care fără concurenţă, ofertele care mai de care mai atractive. A, toate aceste structuri nu erau prea româneşti. Româneşti erau alea mici, amărâte. Mici, amărâte, dar independente.  

Scârţâieli pandemiste  care prevesteau ceva

În 2020 a sosit evenimentul numit pandemie. Boala a fost cum a fost, dar a fost şi un eveniment social ultramediatizat în care s-au luat tot felul de măsuri inexplicabile şi cu legătură mai mult cu o dictatură decât cu o epidemie, dacă e să enumerăm (iar) "declaraţia pe proprie răspundere", armata scoasă pe străzi cu armament cu tot, statul de-aiurea în casă, masca purtată oriunde, închiderea bisericilor şi magazinelor considerate "neesenţiale", scanarea la intrare (???) şi culmea porcăriei şi a ticăloşiei, certificatul verde. Evident că supermarketurile, deşi erau extrem de afectate de măsurile tembelistice luate, nu au spus nici "miau", nu au lansat vreun protest sau vreo scrisoare deschisă, chiar dacă nu au avut de câştigat din faza asta, chiar  o parte din magazinele lor fiind efectiv inaccesibilă pentru multi cumpărători dacă vă mai amin­tiţi. S-au conformat, au pus pe săr­manii paznici să-ţi tot dea cu pistoletul ăla pe la frunte ca într-un exerciţiu de vitoare dictatură digitală, de parcă dacă ai febră, îţi arde să te dai cu coşul pe aleile dintre rafturi.Am înghiţit toate, am zis că lasă că măcar au deschis şi putem lua mâncare. Apoi s-a revenit la normal, nimeni nu a mâncat ciorbă de burtă cu mujdei, deci nimănui nu-i pute gura a usturoi de să-ţi mute nasul. Vorba aia, ca şi când n-ar fi fost.

Şi au venit scumpirile "europene"…

Pe naivii care mai cred că scumpirea energiei este cauzată în primul rând de războiul ciudat ucraineano-rus în care se petrece de fapt mai nimic faţă de cât scandal se face, îi anunţ că povestea asta a început ÎNAINTE de război, iar că războiul a venit la fix, ca o mănuşă, DUPĂ. Şi că era aşa de "neaşteptată" de se ştia cu ani în urmă că se pregăteşte ceva.
În fine, chestia asta a fost deştept concepută pentru a genera o criză: scumpeşti energia şi combustibilii. Astfel vei avea un val de scumpiri. Ceea ce s-a şi întâmplat. Evident că acestea afectează pe omul de jos, că nu cred că CEO-ul sau "bordul director" au salariile reduse ori au fost nevoiţi să nu-şi ia maşini noi ori să renunţe la vacanţe superbe.
Supermarketurile astfel au devenit maeştrii scumpirilor. Săptămânal şi continuu, cresc preţul la ceva. Ei dau vina pe furnizori, dar e amuzant să vezi în alte magazine, chiar şi supermarketuri concu­rente, acelaşi produs la preţ mai mic. Va avea alt furnizor, ce să spun… La fel, scumpirile sunt mai micuţe în magazinele alea mici şi de cartier, numai că acestea sunt puţine. Au pierit când a apărut pe piaţă dragul de supermarket.
Aşa că nu ne rămâne decât să ne mirăm cum un produs care ieri avea un preţ, acum are altul, evident mărit. Acum treaba e cu dus întors, cei care au scumpit acum sunt nevoiţi să recurgă la reduceri ocazionale şi la "superoferte". Că omul când vede scumpit, nu mai cumpără. Caută la alţii, unde e mai ieftin. Că aşa se petrece când comerţul face mişto de tine. Faci şi tu mişto de el. Mai ales când vezi că, pe lângă ridicarea uneori de înţeles a preţurilor, se mai recurge şi la tot felul de (nu le putem spune altfel decât) şmecherii, ori ordonate tacit per totalul reţelei, ori iniţiative "private" ale şefilor de magazin. Vom încerca aici să le trecem în revistă, sursa fiind în primul rând experienţa proprie. Experienţă care te face să înţelegi de ce la intrare scrie "fotografiatul interzis". Că, dincolo de aia cu ""proprietate privată", dacă ai face poze la tot ce vezi, ar avea de lucru ANPC-ul la greu, chiar dacă o amendă se recuperează uşor în zona aceea. Deci, vom trece în revistă câteva "şmecherii" de pe la supermarket, dacă ştiţi şi voi altele, sunt binevenite.

Reducerea care anunţă scumpirea

Am rămas uimit când la o marfă ce o luam de obicei (bere, na) şi la care NORMAL că îi ştiam preţul că nu-s tâmpit, am văzut-o la "reducere" cu ceva mai puţin, faţă de preţul trecut ca "original" care era cu mult mai mult chiar decât e acum. Apoi şi-a revenit la acelaşi preţ pe care-l ştiam. Dar ăsta a fost un caz fericit.
Am observat asta: un produs are un preţ "normal". Apoi, dintr-o dată, preţul normal devine o reducere de la un preţ mai mare. Când se termină campania de "reducere", preţul "normal" devine cel de la care s-a "redus", şi se merge pe el. Până devine "preţ special" sau "de ofertă" şi apoi creşte iar. şi tot aşa, din "reducere" în "reducere", dai mai mulţi bani pe un produs. Deşteaptă chestie…

Scumpirea cu ţârâita

Am observat asta în "sezonul primăvară-vară". Ca să nu o trântească, aşa, brusc, cu 50 sau chiar 100% preţ peste cel iniţial, o dădeau cu picurătorul, aşa. 50 de bani într-o săptămână, alţi 50 în alta, apoi ba un leu, ba doi, că cică eşti uituc şi nu te prinzi, că e puţin şi ce contează 50 de bani. Numai că devine enervant când vezi că chestia asta nu se mai termină. Da, Putin e de vină, ce, nu ştiaţi?

Produsul cel mai scump  

O altă chestie, destul de brut făcută, este să forţezi la vânzare un anumit produs scump, în detrimentul celor asemănătoare, dar mai ieftine. E simplu. Ai, să zicem, trei sortimente de un ceva, dar produse de diferiţi, la preţuri diferite. Sau mai multe, cu detalii diferite,  variante la acelaşi produs. Retragi de pe raft cele mai ieftine (evident de succes) şi rămâne doar ăla, scumpul. Ai de ales? Nu. Sau ai răbdare până revin celelalte… Aici e clar că strategia vine de la şeful de magazin. Care poate va fi chiar promovat pentru superba idee.

Reduceri "în limita stocului" care se termină repede

Da, ai catalogul acela, care pe online are mai multe pagini decât cel real şi palpabil doar ca să arate Compania cât de "responsabilă" şi "verde" şi cât awareness are faţă de mediul înconjurător, chiar dacă locul pe care a fost construit magazinul era un spaţiu verde simpatic, să zicem. Vezi "reducere". Zici, dacă eşti naiv, "oau". Dacă nu eşti naiv, ştii cuvintele care te scot în orice situaţie: "în limita stocului disponibil". Ei bine, "stocul disponibil" redus se întâmplă să fie, de regulă, foarte mic. Iar el să dispară, indiferent dacă e vorba de un set de cuţite ori de un bax de apă minerală. Efectiv nu mai e. A dispărut. Când va apărea? Imediat după ce se încheie campania. La preţul "normal", vezi prima situaţie menţionată aici.

Amalgamul de preţuri şi produse

Cei de la Protecţia Consumatorului îi spun "etichetare necorespunzătoare". Are şi ea calităţile ei. Şi avantajele ei. De exemplu vezi un produs în raft. FĂRĂ ETICHETĂ, printre alte etichete înghesuite, nu neapărat în dreptul mărfii, de oricum nu înţelegi nimic. Dar de regulă, obiceiul se află între altele asemănătoare, dar mai ieftine. Îl iei, zici că face "atât". La casă face "atât & more" şi vezi asta când ajungi acasă şi citeşti bonul, înjuri intens, dar zici că a doua oară vei fi mai atent. Aia zic şi eu, fii mai atent.
Sau o variantă mult mai sofisticată, care ar merita un premiu. Era un sortiment de ceva din carne, în două variante, mai scump şi mai ieftin. "Din eroare", peste eticheta cu preţul mai mic s-a pus o altă etichetă, a unui produs inexistent în vitrină, dar cu preţ mai mare decât celălalt, care, subit, a devenit din scump, ieftin. Fiind o chestie păţită de mine, vă spun că i-am înjurat urât iniţial, că "Uite bă că l-au scumpit şi pe ăsta", apoi, la a doua vizită, am citit şi eticheta şi am declarat că e suspect, mai ales că sub ea părea să se vadă eticheta originală, cu preţul real. Aşa a şi fost, Sub aia era cea "în regulă". Nu am mai înjurat, ci am râs. Bă, deşteaptă chestie…
A, iar ca bonus, mai ales pentru fanii Protecţiei Consumatorului ca instituţie, nu putem să nu remarcăm produsele "distribuit de"/"distribuitor", fără a avea numele producătorului. Care ori nu e trecut, ori nu e trecut pe româneşte, de trebuie să citeşti pe bulgăreşte ori slovacă.
OK, înţelegem situaţia, fiecare trebuie să supravieţuiască pe piaţă, ştim că e criză, ştim şi cine a declanşat-o şi cine o întreţine şi cine câştigă din ea, chiar dacă nu noi suntem ăia. Dar măcar nu ne mai prostiţi. Că nu suntem chiar aşa de proşti. Şi nu e vorba aici de zgârceală şi de comportament de zgărie-brânză sau de cârpă-n kwr, ci de o anumită Atitudine faţă de client. Evident că la fiecare exemplu expus aici pot da date exacte unde şi cu ce produs, că nu scriu din fantezii şi mi-e lene să inventez lucruri. Până la urmă, chestiile astea-s pe banii noştri.
În altă ordine de idei, acum v-aţi prins de ce s-a aranjat să dispară micile magazine de cartier, nu? Ca să fiţi dependenţi de marile magazine. Inclusiv la preţuri. Că ideea e să cheltui tu ca să se îmbogăţească alţii.  Am scris asta ca să ştii să te descurci atunci când comerţul face mişto de tine. Atât.