Evident că era o muncă de nebun, la fel de prost plătită, dar ştiai că eşti altceva decât alţii şi că faci ceea ce puţini ştiu să facă: să te exprimi pentru toată lumea şi să informezi oamenii. Fiind o muncă de nebun, erai şi tu puţin nebun. La fel ca şi colegii tăi de la alte "mijloace mass-media" cu care te înţelegeai de minune, indiferent de erau concurenţa ta sau nu. Te citeai şi te citeau, "bă, eşti nebun, ce ai scris acolo?", "Da tu ce te-ai dus la fundul civilizaţiei ca să scrii despre beliţii ăia, te-ai umplut de glorie, ce să povestesc", şi tot aşa. Evident că nu te plictiseai la o bere cu "noi presa", şi credeţi-mă, era destulă bere şi motive de bere. Şi lucrând cu exprimatul şi prestând activitate plătită din exprimarea liberă şi scriind ca să iasă fain nu ca să băgăm viteză înaintea ăluilalt cu o căcărie copiată de la Guvern sau Ministerul de Filetat şuruburi de şase ca acum, am învăţat să vorbim cu toată lumea.

De aceea rubrica asta e pitorească în felul ei, că de o scria un super PR sau redactor de viteză de tastatură şi copypaste, ieşea ca rărpunsurile autogenerale de pe paginile diverselor corporaţii: "vă mulţumim pentru feedback, am trasmis structurilor răspun­zătoare opinia dumneavoastră şi se vor lua măsuri de rigoare şi mai ales specifice". Aşa o scriu eu, jurnalist de gardă acum veche fostă nouă şi enervantă la vremea ei şi ne distrăm cu toţii.

Şi v-am aburit cu asta ca să nu mă luaţi cu "bă, da tu ai promis că o faci (scrii, adică) mai des şi uite că tot aşa o lălăi", o dată la trei luni. O lălăi, n-o lălăi, îi dăm acum drumul, cu sau fără scuze pentru enervanta întârziere. Şi autobuzul 11 mai întârzie pentru că stă la pâlnia aia de la Podul Neterminat din Turnişor, apăi eu.

Deci, după informaţiile mele, nu ne-am mai întâlnit de la finele lui august, când era vară şi cald. Atunci "Redactore" mi-a spus: "Redactore, (normal!, n.n.) nu vreau să mă laud, dar nu-i aşa că scriu destul de bine?". Ba da, prietene. Dacă aş avea bani să scot un ziar, ţi-aş da rubrica asta. Printre altele evident. Că, pe bune, avem comentatori care sunt mult mai culţi informaţional decât mulţi jurnalişti din presa din aia de fiţă centrală. Serios. Chiar dacă se mai contrazic la infinit uneori.

De la Ada-Kaleh la despre cum eu, Bako şi Dobra deţinem adevărul absolut

Un om cu un nume de rege Dac ce mi-a fost simpatic, "Oroles", mă întreba, atunci "Cum putem face să putem pune link-uri la comentarii? Sunt documentare, păreri, conferinţe care ar putea fi interesante şi pentru alţi cititori. Există bloguri care dezbat idei şi probleme diverse formându-se adevărate comunităţi".

Nu prea ştiu cum e cu comentariile la pagina Tribunei, deci nu ştiu dacă "ia" şi linkuri la ceva atunci când comentaţi. Pe facebook vă spun că SIGUR nu este nicio piedică în asta. Iar dacă vreţi să faceţi un grup fan-made Tribuna unde să se discute lucruri, daţi-ne de ştire. Cel puţin mie îmi place ideea. 

La fel, aceeaşi persoană spune "De ce nu se updatează forumul de comentarii la Tribuna în aşa fel încât răspunsurile la alte comentarii să fie puse sub acele comentarii, nu toate în linie, unul sub altul? Apoi, dacă se doreşte un forum ca lumea, ar putea fi inclus şi un sistem de like-dislike".

Bănuiesc că structura paginii ziarului (mă refer aici la pagina www.tribuna.ro) nu permite aceasta, încă. Da, am văzut la alte publicaţii acel "like-dislike" la opinii sau chiar la articole. Noi nu avem (încă) acest sistem, ca de altfel nici cel de ordonare "comentarii la comentarii". Doar pe facebook.

"Ike", pe care îl consider dincolo de conflictele inerente de idei trecute şi viitoare, şi faţă de care îmi cer scuze că nu-i pot publica chiar tot ce a comentat, unul dintre cei mai obiectivi analişti de pe pagina ziarului nostru, mă informează că "Pare că fac o clădire faină la Ada Kaleh, păcat că aproape de la zero, cum am zis". NU ştiu ce pare, deocamdată avem un zid finisat fain pe Tribunei, nişte pivniţe medievale betonate grupa mare, începuturi de stâlpi din beton armat şi o macara. Oricum nu-mi mai pasă de ce e acolo, locul l-am "salvat" fotografic şi am poze de un vernisaj de fiţă cu un recital de clavecin cu tot. Continuă Ike: "Cu Piaţa Mare, din astea am văzut în general în toate oraşele medievale din afară în care am fost, poate într-adevăr ceva mai fin lucrată.". Te asigur că pieţele din oraşele de "dincolo" nu au fost pavate cu piatră Made in China. Problema e că noi, de la generaţia mea în sus am prins parcul acela frumos şi ne e dor de el pentru că era frumos. Înainte de parc era piaţă agro-alimentară şi staţie de taxiuri, autobuze şi trăsuri. "Ăştia care-s cu Putin nu înteleg că toţi ne sunt duşmani; au nevoie de un erou" – tot Ike, în acelaşi comentariu. OK, nu aş spune că toţi ne sunt duşmani, doar că ne sunt ne-prieteni. Da, ca individ-cetăţean, toţi îţi sunt duşmani, fii sigur de asta, de la autorităţile locale până la ăia de la Davos. "Roşu" îi răspunde lui "Oroles", dar ţintind spre noi. "La Tribuna nu-i nici un forum", zice. Şi mai zice că "Triumviratul Chiseliţă/Bako/Dobra, deţinătorii adevărului absolut, au nevoie de un spatiu să-şi facă cititorii în toate felurile, dacă nu le convine părerea lor. Atât."

Dragă domnule Roşu. Aşa e, la Tribuna nu e niciun forum. Aşa e, nu e. Spuneţi că eu, NID şi Bako suntem un ăla, "triumvirat". Om fi, vă asgiur că suntem prieteni buni unii cu alţii dar că nu ne "planificăm" loviturile chiar dacă suntem aşa, "viribus unitis" câte odată. Nu ştiu dacă suntem deţinătorii ade­vărului absolut, dar când ne-aţi contracarat ultima oară un adevăr de-al nostru absolut cu unul de-al dv la fel de absolut, iar noi am făcut urât, individual sau în grup? Cât despre acuzaţia că ne-am face cititorii în toate felurile, treaba e aşa: spre deosebire de metoda obişnuită, noi răspundem la provocări. Cine se ia de noi bine, le dăm haina de pe sine. Cine se ia de noi rău, trebuie să facă faţă. Parte-n parte, fără gaşcă şi vedem cine e mai tare la bătălia cuvintelor. Da? Spre deosebire de domnul Roşu, Dan mă felicită şi îi place rubrica. Mersi, Dane. Şi mie îmi place rubrica, dar e cam rară.

La un "meteo" săptămânal, (unii cred că mă ocup numai de aşa ceva doar pentru că e una din puţinele ştiri uzuale pe care le semnez) un cititor, probabil după titlul "August se termină pe cald, septembrie începe cu ceva ploaie", a spus una ca 1.000: "De vina e doar Chiseliţă!". Aiurea. Putin e de vină. Apropo, mai ştiţi ce vreme de cacao ne-au băgat în septembrie?

Despre Gorbaciov şi filmele ruseşti

Am avut o sesiune de editoriale, aş putea spune de succes, având în vedere că cei care mai scriu aşa devin tot mai rari, că e mai bine să fii presă copy-paste sau PR-ul stăpânului.Subiectele au fost, evident, controversate, pentru că nu vă pot da sfaturi despre cum să puneţi o haină în plus pe voi în casă de dragul lui Slava' sau să puţiţi de la economisit apa ca să crape Putin. Sunt destui care o fac, n-are rost să înghesui loja hater-aplau­dacă. Dar uite un subiect care m-a enervat a fost cum îl bocea toată lumea opănmaindă pe Gorbaciov, cum că a murit. Despre asta a fost editorialul numit "Moartea lui Gorbaciov sau Cântarea Făţărniciei la români".

Aici, un domn "Cinefilul" mă ia la rost: "Inexctităţi, maestre! Filmul "Curierul" la care te referi a rulat in 88 la Pacea în cadrul Săptămânii filmului sovietic care avea loc în prima săptămână a lunii noiembrie. Ţin minte că atunci am putut cumpăra bilete de film anticipat pt. că în fiecare zi rula alt film: "Plumb", "Toata lumea râde, cântă şi dansează" şi altele de care nu-mi mai aduc aminte. Iar înainte de '90, sala de la Pacea nu era niciodata goală, pt. că altă distracţie decât filmul nu prea aveam. "Micuţa Vera", "Tata sticlete, fata punkista" au rulat prin 91. Oricum, lumea mergea la filmele ruseşti, nu avea apăsări ideologice. Erau filme super: "Moscova nu crede in lacrimi", "Gară pt. doi", "Iartă-mă" care nu erau politizate"

Cinefilule, nu înţeleg, ne contrazicem pe ce? Că eu am scris aşa: "Dar, în anii '80, în România se visa perestroikă şi glasnost, (…). Ba se zvonea (sl. ns) că au apărut filme ruseşti bune, cu ciumeţi, bătăi şi gagici în pielea goală (da, începuseră filmele din seria "Micuţa Vera") sau mai rău în care se făcea mişto de socialism  ("Curierul", a rulat la Pacea, eram cam 10 în sală). Sau poate nu am fost explicit. Micuţa Vera a apărut în 1988, deci în plină perestroică, deci în anii '80. Deci nu la noi, atunci, că filmul a venit prin 1990-91 la Pacea şi amândoi ştim asta. Dar exista. Ştiam despre el. Spui că în anii ăia la Pacea era tot timpul plin. Parţial de acord, dar erau şi filme unde puteai fluiera prin sală a pustiu. La "Clipa de răgaz", de exemplu, era record la absenţe. Era film românesc de dragoste, cu un director de fabrică (Ştefan Iordache) ce împărţea amorul cu socialismul. La "Curierul" nu am avut greţuri la bilete, iar la filmele sovietice nu se înghesuia nici cucu, pentru că era la modă vorba aia că filmele sunt de trei feluri: bune, proaste şi ruseşti. Bun, filme de calitate erau considerate cele "de bătaie" cu Piedone, plângăcelile indiene ca "Lanţul Amintirilor" ("yatooo-kibaraaa!") sau "Toată lumea este a mea". Eu zic că nu se înghesuia lumea la filme ruseşti, chiar bune fiind ele. Excepţie a făcut "Şatra" de Loteanu, unde era rupere la bilete. Restul de la slab la moderat, ca vântul din prognozele meteo. Oricum, am acum satisfacţia că mai e cineva care a văzut "Tata sticlete – fiica punkistă", un film ce l-am socotit excelent atunci. A, dacă mai eşti prin preajmă, "Fanaticul" l-ai văzut cumva? Cred că a fost primul lor film cu karate. Tor prin '90 a rulat, nu mai ştiu dacă la Pacea sau la Arta.

Dar să revenim la Gorbaciov. "Totuşi, Gorbaciov s-a remarcat ca un element demolator! E mai uşor să o iei la vale decât să opinteşti la deal! A lăsat ca lucrurile să meargă de la sine şi s-a ales cu Premiul Nobel…nimic mai simplu". O spune Coor­dinax. Şi are dreptate. Iar Nobelul a ajuns o chestie politizată şi mă va interesa doar când îl va primi Cărtărescu pentru literatură. Nu de alta, dar şi Ceauşescu visa Nobel pentru pace, de aia ne tot fitilea cu mitinguri împotriva cursei înarmărilor şi a bombei cu neutroni. Ike îmi spune că "China nu are nici o legătură cu ideile lui Gorbaciov. Când a permis China presa liberă total şi participarea altor partide la alegeri? Tocmai, că China a învăţat din "greşelile" lui Gorbaciov. Pe partea economică poate, China dintre 1980 şi 2010 seamănă cu ce voia Gorbaciov. China lui Xi e mai totalitară şi în domeniul ăsta. Rusia lui Putin e mai apropiată de situaţia din China decât URSS-ul lui Gorbaciov (deşi Rusia e un paradis al libertăţii şi acum comparativ cu China)". Dragă Ike, eu am făcut o asociere generală privind corcitura socialism-capitalism. Nu am intrat în detalii comparative pe tema asta. Da, China a învăţat din greşeille ruşilor. Acum vor nu vor, e o mare putere.

Comentariul a devenit discuţie între comentatori şi a evoluat în aşa fel încât de aş scrie câteva pagini doar cu cele exprimate de Ike cu alţi cititori. Sunt mult mai la subiect şi obiect decât taklskowurile de la Prosteală TV (oricum s-ar numi ele, tot aia), le găsiţi la articol.

O pauză de(spre) 1989

O chestie foarte adevărată şi extrem de deşteaptă o spune cel semnat "Agenteur X7": "Cică în decembrie 1989, mii, chiar zeci de mii de "turişti sovietici" ar fi pătruns în România!! Dacă e aşa, de ce în registrele de la punctele de frontieră nu apar deloc turiştii menţionaţi?". Oroles îi răspunde: "De ce în registrele de la punctele de frontieră nu apar deloc turiştii menţionaţi?" Era suficient ca o singură echipă de vameşi la un punct de trecere a frontierei să fie coruptă, ca să se poată intra în ţară. Atâtea evenimente care s-au întâmplat în istorie nu au fost "con­semnate" în registre, încât dacă ne-am lua doar după ce este trecut în registre, istoria ar fi o "pajişte cu miei" vorba lui Petre Ţuţea!".

Agenteur răspunde şi el: "Ne imaginăm cu uşurinţă cum 20.000 de agenţi sovietici stau la coadă la Ungheni, iar vameşul le face cu ochiul să intre, după ce a primit un cartuş de Kent! La plecare, idem la fel : vameşul trece cu vederea, agenţii trec cu miile !!" Înaltă trădare ? Un fleac !!" Apare de niciunde şi haterul de serviciu care spune şi el trei lulele trei surcele (că am greşeli "legate de memorie", că "Hai să nu ne mai dăm deştepţi după aproape juma de secol, că  "el" (adică eu) nu vede la juma de metru în faţa lui…". În fine e fericit că nu l-am şters ca de obicei şi că l-am lăsat să posteze ca să se bucure şi el de ceva în viaţa aia a lui.

Păi bă băiete, poate tu ai privire de şoim sau de obiectiv de 300mm cu IS. Păi poate când apari tu pe un metru de mine, eu mă fac că nu vâd la juma de metru. Cât despre "a ne da deştepţi după 50 de ani" eşti în eroare. Gorbaciov nu a "domnit" acum 50 de ani. Şi nu ne dăm deştepţi, ci suntem. Asu­­mă-ţi că nu suntem toţi la fel şi conso­lează-te cu ce poţi. Uite de aia te mai tolerez, să nu zici că munceşti degeaba la sensul vieţii.

Dar să revenim. Opinia mea la faza cu 1989 este că aici Agenteur are dreptate, Oroles, din păcate nu prea. Cunosc varianta securistă şi acceptată de naivi sau de interesaţi, despre "agenţii sovietici" şi miliardele de autoturisme obligatoriu LADA care au invadat Romania şi Banatul înainte de 16 decembrie. OK, nu neg pentru 1989 o ţâră de ajutor de la Gorbi şi ceilalţi (Ceau­şescu ştia ce ştia despre "agenturli", chiar dacă am râs de el atunci), pentru că, în alt context să fi fost, fără "Bun de Tipar" de la marile puteri, am fi avut un al doilea Braşov 1987, adică o revoltă frumoasă înăbuşită de Partid şi bocită făţarnic la Europa Liberă. Chestia tristă este însă că eu am făcut armata chiar atunci. Şi chiar în zona în care zic experţii cu epoleţi vizibili sau în minte şi inimă că era plin de ruşi, maşini ruseşti, Lăzi sau Lade, cum le-o zice, că şi asta e tare, superspionii doar Lada, ca să bată mai bine la ochi. Armata am făcut-o în gardă, iar Postul 3 era la stradă şi avea şi "vigilenţa" inclusă în consemn. "Vigilenţa" însemna să umăreşti automobilele suspecte care treceau pe şosea şi să le raportezi. Automo­bilele suspecte pe care trebuia să le urmăreşti ţi se comunicau de la coman­damentul unităţii militare. Ei bine, nu am avut în consemn un miliard de Lada cu 4 miliarde de turişti din CCCP care subit făceau coloană prin Banat. Pe durata revoluţiei, suspectă a fost o singură Dacie 1310, albă, care a făcut cel puţin pe tura mea minim cinci curse în afara oraşului în noaptea Anului Nou. Probabil o evacuare de terorişti. Nu m-am băgat, că ţineam la viaţa mea deşi aveam un miserupism de zile mari dacă eram împuşcat sau nu.

Deci, nu, domnul Oroles. Iar în favoarea celor spuse de mine invoc şi articolele scrise de un cercetător, Mădălin Hodor, de la CNSAS, care spune, documentat, exact la fel. Chiar aşa, una era să aduci aur în tuburi de pastă de dinţi de la ruşi, alta spioni şi diversionişti. 

La un alt editorial, "Dacă guvernul te sărăceşte şi nu aplauzi, eşti un comunist extremist de dreapta şi un putinist", apărut pe 5 septembrie, un "Sibian" îmi dă dreptate, cu "o singură menţiune: chestia cu "sărăciţi ăi proăti" este mondială, nu doar continentală".

Da, trebuie să ne iasă din cap tâmpenia aia cu statul care are grijă de cetăţean. Statului i se rupe de cetăţean şi are nevoie de el doar într-un scop: să aducă bani, pentru ca el, statul, să se întreţină la nivel de lux prin taxe, impozite, TVA-uri şi accize. Ia ghiciţi de ce s-a mărit vârsta de pensionare? Ca să contribui mai mult ca angajat şi în speranţa ca, până la anii când ieşi la pensie, să binevoieşti a crăpa, ca să nu mai cheltuie domnul Stat bani cu tine. Ei acum Statul şi Suprastatul au renunţat şi la bruma de mimare a grijii faţă de om şi libertăţile lui, muncind, la nivel mondial, da, la o campanie globală de sărăcire, cu un bonus de dictatură  comunisto-digitală. Şi da, ne vor şi proşti. Au toate instrumentele, au şi o ceată de prostiţi de bunăvoie, mai intelectuali, mai ghiolbani, pe post de brigadă de ultraşi îndoctrinaţi. Problema lor e că nu îi pot prosti pe toţi.

Cititescu spune şi el că "Mulţumim din suflet masmedia – şi în mod special tele­viziunilor – pentru perseverenţa cu care "spală creerul"… la nivel mondial. Treabă bine orchestrată, cu eficienţă remarcabilă"., Da domnul, meu, de acord. Ştii cât s-a muncit aşa, subtil, şi din interior, să avem cretineli de ştiri la televizor şi o presă "centrală" care acum e mai stupidă decât ziarele comuniste de pe vremuri?

"Un sibian" mă bagă şi pe mine în oală, trecând de la "Din păcate, calitatea actului jurnalistic a ajuns deporabil!" la "Articolul este o amestecătură cu de toate pt. toţi! Ca la piaţă!". Păi aşa scrie un jurnalist normal, domnu': de toate pentru toţi. Nu e lăutar să scrie cu dedicaţie sau ce vrea să audă cine ştie ce nuntaş muci de beat.

Şi gata, ne oprim. Va urma.