Spitalul Regional care era pe când nu se vedea iar azi nu-l vedem, că nu e

Din decembrie 2006 începe (mai târziu se va termina) una dintre cele mai frumoase poveşti pentru fraieri din istoria Sibiului: Super Spitalul Vieţii de pe Poplăcii.
Un spital regional de urgenţă, cu peste 400 de locuri, undeva pe un teren în zona Căii Poplăcii, că ea e lungă şi nu ştia nimeni exact unde. Accesibil, salvator de vieţi, dotări de vis, act medical ca în filmele cu americani. Asta era ideea, cultivată la maximum prin presa naivă şi stătătoare în gura autorităţilor, care se adresa unui public naiv care credea orice pentru că Sibiul era unic în Balcani de cât occiddent zăcea latent în el.
 
În februarie 2007, anul în care sibienii erau dublu pe spate că erau şi "europeni" în UE şi capitală culturală cu ditamai cortul la 90 în parcare, aflăm că spitalul menţionat mai sus chiar a primit certificat de urbanism, că primăria a pus la dispozitie un teren (care?) şi că unele instituţii au făcut o serie întreagă de nuştiuce-uri ca spitalul să fie pe vine pe bune. Pe de altă parte, unele voci spuneau că dimpotrivă, nema spital, că nu-s bani şi că de fapt nu e vorba de nimic concret. Vocile nu ştiau că au dreptate. Sau ştiau dar nu credea nimeni. Pe 17 martie primarul (pe atunci) Klaus Iohannis pune tranşant punctele pe "i" uri: singura "locaţie fezabilă" pentru super-spital e Calea Poplăcii.
Ceea ce era afară zugrăvit pe pânză, înăuntru începea să devină viu şi natural. Pe 28 mai eram anunţaţi că Guvernul Tăriceanu 2  (PNL-UDMR-independenţi) a hotărât ca terenul de pe Poplăcii să treacă de la armată la "sănătate" şi că acolo va fi locul ăla de ctitorit spital, nu catedrală. De aici încep fazele de filme cu proşti (sau mai degrabă prostiţi, mă refer la noi, sibienii). La finele lui iulie 2007 ştirile despre spitalul "nou" ziceai că sunt emise de Radio Erevan. Afli că, DA, armata a alocat/dat un teren dar NU pe "Calea" ci pe "valea" şi nu "Poplăcii", ci "Săpunului", unde exista un poligon abandonat, cu clădirile (câte mai erau în picioare) ocupate de un clan de homeleşi, (asta nu scria în Hotărârea de Guvern, dar aşa era). Versiunea oficial-locală era că eroare de editare de la Bucureşti, că "nu ţine de noi", că trebuie corectată plus alte asemenea. Cert era că deja sibianul a intrat într-o ceaţă mai deasă decât aia din "Surâsul Hiroshimei" de Eugen Jebeleanu, din care e clar doar că Ministerul Apăării a cedat terenul. Care? Ăla, de acolo. De unde? Nu contează.
Pe 15 mai 2008 ştitile titrau că Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a confirmat că în patru ani, adică în 2012, adică acum 10 ani, se vor construi 32 de spitale noi şi mai ales cel de pe Poplăcii.  
Ceasul deşteptător care a sunat şi a spus că gata cu visele că s-a făcut ziuă a pornit în august 2008, când licitaţia pentru construirea spitalului s-a anulat din motive de preţ prea scăzut al lucrărilor. Şi afli de fapt că spitalul nu va fi pe Poplăcii, ci în zona poligonului din Poplaca, adică dincolo de Sibiu. Mai afli că ar fi putut avea o suprafaţă de 64.100 mp, din care 31.624 mp clădiri şi că în doi ani va fi gata. Primarul Iohannis dorea un ceva cu de toate, un super-spital regional cu, în plus, un spital de pediatrie şi altul de recuperare. Poplăcii urma să fie "sistematizată": lărgită, cu o legătură directă spre Aeroport. Oricum în ianuarie 2009 nu exista niciun contract semnat pentru "noul" spital.
În octombrie 2009 încă se mai spera ceva, ca de exemplu să se întoarcă japonezii după ce au văzut în zare Pearl Harbor. Încă se făceau oficial "demersuri" şi că didstracţia cu ipoteticul amplasamnent de pe Poplăcii a costat 460.000 euro, un PUD si un PUZ, aprobat degeaba în Consiliul local, că Armata a spus că nu, că era vorba de Valea Săpunului. Au mai rămas ceva bocete că mama ce fain ar fi fost. Mai era vorba de "adaptarea proiectelor", a PUDurilor şi PUZurilor pentru spatele mallului, că dacă nu, se vor pierde bani. Baibai bani. Zona Văii Săpunului e mai meseriaţă pentru blocuri unul intr-altul, că aşa e urbanismul în "U-A-Te" Şelimbăr, mai călărit.
 
ŞI pentru că nu a fost destul atâta plimbăreală, în 2010-februarie iar se făcea spitalul. Premierul Boc anunţa că se va implica personal în poveste. Spitalul chiar dacă în terene ra nimic cu iarbă şi crăci, era aproape gata, avea UPU, ambulatoriu, radiologie, imagistică, endoscopie, farmacie, laborator, morgă, sterilizare, vestiare, bude pardon grupuri sanitare, sală de conferinţe, receptie, sală de  asteptare, bloc operator, terapie intensivă, sectii de spitalizare, zone administrative. Plus, bomboana de pe colivă, un heliport. Mai lipsea un restaurant all inclusive, un loc de joacă, o sală de nunţi, wifi, staţie de încăracare maşini electrice, păcănele, skate-park, loc de joacă pentru câini, punct de colectare donaţii pentru Ucraina. Şi mai urma evident ca toate astea să fie construite.

Poveştii ăsteia science-fiction i se pune capac în decembrie 2012. Armata, adică Ministerul Apărării, a refuzat schimbul de terenuri. Premierul Ponta a promis găsirea unei soluţii, dar deja era al treilea premier implicat în povestea asta. Primarul Iohannis a dat ca termen atunci, 10 ani pentru construcţia acestui nou spital. A fost un mare optimist. Este 2022 spre final şi spitalul nou arată superb în proiecţii 3D virtuale.

Calea Poplăcii: ce a mai rămas din "vechi" şi cums e amestecă el cu "noul"

Atunci când mă "apuc" de un cartier, în primul rând umblu prin el. Stradă cu stradă, pe cât posibil. E o chestie, un mod de a simţi locul, de a privi la case, de a-i speria pe locuitori că "cine e ăla şi ce vrea de face atâtea poze", de a-i face pe câinii gospodăreşti să latre, de a vedea copacii, stîlpii, casa veche şi casa nouă, de unde începe şi cum se termină, cum e aerul, cum bate soarele. Şi vă spun că fiecare loc din Sibiu are identitatea lui şi nu seamănă unul cu celălalt, chiar dacă, să zicem, aceeaşi arhitectură "casnică" o vezi şi în Lazaret, şi în Marmeladă, şi pe Ţiglari, şi pe Ştefan cel Mare. Şi pe Poplăcii, evident.

O să pară greu de crezut că o zonă atât de modificată, de transformată, de reabilitată, de configurată şi reconfigurată, de construită reconstruită, reabilitată şi reconfigurată, de la carosabil la casa, curtea şi grădina lui "proprietatea privată" a cetăţeanului, să mai ascundă, pe ici şi pe dincolo, urme ale vechiului loc şi vechiului cartier. Pentru că oriunde e o zonă istorică, o zonă de "început", o zonă cu cele mai vechi case. La Poplăcii, este, în principal, zona din dreapta şcolii militare, cum mergi spre Valea Aurie, încadrată de străzile: Calea Poplăcii, General Praporgescu, Sălişte, Copernic, Dragalina şi Cristian. Este, cumva, ca alură a clădirilor, o prelungire a zonei de "fiţă" interbelică a zonei dintre Victoriei şi Ştrand, dar mai "pe româneşte", gen "casa lui Floaşu" de pe Papiu-Ilarian sau Vila Marioara de pe Dumbrăvii. Din păcate aspectul lor exterior a fost cam distrus de moda izolării termice al cărei rost nu îl găsesc la case (ca dealtfel nici la apartamente, sau e doar acela de a încuraja igrasia şi mucegaiul prin ne-lăsarea pereţilor să respire). O altă "rezervaţie" de vechi este, dintr-un anumit punct de vedere, str. Ion Sion. Ok, chiar dacă aici majoritatea caselor au fost transformate în altceva decât originalul, că doar una este de remarcat, o vilisoară cochetă, nu mare, cu un turnulet în dreapta şi cu un aspect cam abandonat. Numai că aici ai nişte corpuri de iluminat din vremea istorică a HEW/UES-ului (Uzina Electrică din perioada interbelică): două bucăţi, mai vechi decât fake-urile din Piaţa Huet şi care nu ştiu prin ce paradox au ajuns pe stâlpii de beton şi să fie funcţionale până acum, în 2022.
Aşa, ca cele mai vechi case, mai sunt sunt pe Poplăcii, lângă ruinele blocului neterminat vredoată şi pe Rozdeşti. Dar fiecare stradă are una sau mai multe case originale, vechi, rămase aşa. Le mai poţi vedea, dezordonat, pe Poplăcii (le-am datat la anii '20) unele cu  aspect rural, altele stiul "casă de vacanţă" (doar erau la marginea oraşului), tot de pe atunci sau din anii '30 şi mai ales în zona ce "dă" înspre Valea Aurie, reespectiv străzile Luchian şi Iazului plus izolat în zona dinspre Turnişor. Despre construcţiile noi, ce să zic, unele sunt elegante, altele ciudate, altele odios de urâte, semn că dacă ai bani nu înseamnă obligatoriu că ai şi gust. De blocurile din "cartierul" Tilişca sau alte zone nou construite nu pomenesc, ele sunt nişte blocuri noi care au doar o utilitate locativă şi atât, pe lângă faptul că sunt foarte înghesuite nu le-am găsit vreo calitate. Totuşi unele sunt remarcabile măcar prin faptul că zgârie cumva decorul.
La fel, la capătul străzii Brazilor spre Preot Bacca, încă mai era o cişmea de colţ de stradă. Au mătrăşit-o la o reabilitare a zonei, nu mai este. A, să nu uităm şi de impresia că te-ai transbordat într-o stână: peste tot latră câini. Din ăia de casă, care consideră ca duşman pe oricine trece prin câmpul lor vizual şi prin ceea ce consideră ei că e raza proprietăţii lor. Asta ca s[ nu uit[m prin ce erau cunoscuţi sibienii noştri prin alte părţi: oi, brânză, câini…

Străzile cartierului: un amestec de nume nu neapărat compact

În general, un cartier are numele străzilor pe o anumită tematică: istorică, geografică, toponimică, ocupaţională, cu nume din cultura românească sau istoria românească ori universală. Aici, pe Poplăcii avem un superb amestec de orice. Nume de generali eroi: Dragalina, Praporgescu, Eremia Grigorescu plus un semi-voievod rătăcit: Litovoi. Avem nume de localităţi din judeţ, mai spre munte: Sălişte, Alămor, Tălmaciu, Sadu, Tilişca, Orlat, Aciliu, Amnaş, o Bobâlna rătăcită şi lăsată aşa ca mostră a luptei ţărănimii române împotriva nobilimii maghiare şi a clerului romano-catolic, la care se adaugă nişte munţi mărgineni: Prejbei, Cindrelului, Rozdeşti. Mai avem străzi involuntar istorice ce amintsc de locuri care au fost aici, dar nu mai există: Islazului şi Iazului. Mai avem nume de pictori: Luchian, Grigorescu, Sion, sau luptători pentru cauza şi cultura românilor din Transilvania: Theodor Mihaly, Timotei Cipariu, Badea Cârţan. Sau nume puse anapoda, ca să sune cumva: Ioan Păun Pincio, care a fost un poet şi mai ales membru al mişcării socialiste şi a rămas aşa, moştenire "din istoria mişcării muncitorteşti şi revoluţionare" în Sibiul "oeropean", alături de Peneş Curcamul care are şi el o legătură zero cu Sibiul. Mai degrabă ar avea cu Păun Pincio, că ambii sunt moldoveni. Undeva, probabil luată aşa, ca guturaiul, de la străzile cu nume de vârfuri de munte, este "Brazilor", strada şi fundătura. Evident că nu am văzut picior de brad pe acolo, doar termopane, asfalt, porţi cu plexi şi maşini parcate pe trotuar. Despre fundătura aceea a Brazilor pot spune că este cea mai încâlcită fundătură din Sibiu, că pe Maps îmi apar trei străzi cu acelaşi nume. Strada Preot Bacca, are un nume despre care nu ştiu nimic, deci am căutat şi am aflat tot nimic. Dar va fi fost şi sfinţia sa ceva în istoria neamului.
Poplăcii are două pieţe care nu au nici destinaţia nici aspectul de piaţă, ambele pe axa centrală a arterei principale. Piaţa Sadu este un giratoriu imens iar Piaţa Tîlmaciu nu este piaţă deoare ce întregul centru este ocupat de construcţii. E mai degrabă o stradă ovală, la feld e piaţă ca Prahovei, de exemplu, dar fără blocuri şmechere.  

Facilităţi şi atracţii de cartier…

Bine bine, va zice turistul interesat de zona aceasta a oraşului (care-o fi acela?) dar noi aici ce avem de văzut dacă venim, în afară d case vachi printre case noi şi de lătrat de câine din rasa "insistent de curte".

Păi ai aici trei obiective industiale: o staţie de hidrofoare de-a lui Apă-Canal, (cred că) fostul laborator de cofetărie, acum Redal din Piaţa Prahova şi mult mai modiificata faţă de original fosta fabrică de răcoritoare Sicola, care de fapt este în Valea Aurie de când s-au construit blocurile.

Mai e fostul complex comercial din Piaţa Tălmaciu, cu o porţiune "istorică" neschimbată (spaţiu verde, faţadă şi cale de acces) înspre oraş. Acum este aici un magazin alimentar (Simpa) şi sală de fitness pe nume "24Fit". Lipit de el era inevitabilul bufet, nume oficial necunoscut, nume neoficial "La Oaia Beteagă", a supravieţuit (ca edificiu) până anii trecuţi când a fost demolat, cu copaci cu tot. Acum, cel puţin când am fost acolo, era un superb nimic cu ceva urme din gardul din fier sudat al fostei "grădini de vară". Tot în Piaţa Tălmaciu mai este un parc cu un loc de joacă, pe vremuri neamenajat, dar cu tobogan-elefant. Vizavi era o şcoală, "Şcoala cu clasele I-VIII "Emil Cioran", dar acum văd că este o grădiniţă cu program prelungit, care are în spate o altă grădiniţă.
În plus, un loc aparte, poate cel mai frumos din toată zona, este punctul de belvedere de pe str Tilişca, dintre străzile Alămor şi Eremia Grigorescu. Chiar dacă e cam "peste gard" şi greu de dibuit de prima dată, ai o imagine superbă asupra întregii părţi "de jos": Cîmpşorul, Ştrand 2, Turnişorul şi mai departe. Pe vremuri aici erau grădini, până la cele câteva case de "jos". Într-o zi însorită cu aer limpede, aici ar fi un loc de stat. Păcat că nu sunt bănci. Dar e un pasaj, cu scări, care te "scoate" din cartier.   
A, era să uit ce era mai important. Cum ajungi aşa, a la "mobilitate urbană", cu autobuzul. Păi cu orice autobuz care are în traseu Valea Aurie la dus sau la întors. Ai 5 din gară, 16 dinspre Ţiglari-Piaţa Cibin, 15 dinspre Vasile Aaron-Hipodrom, şi chiar 14 (din Reşiţa-Lazaret. Autobuzele circulă bine, cu excepţia orelor de vârf "şcoală-job" când se căznesc să se strecoare printre super-şoferii municipiului.
Spuneam de ipoteticul spital care s-ar fi pututu construi aici. Ceva-ceva tot a fost. Aici, lângă vila aceea cu prispă la mansardă (intrai prin pod, era un deliciu, ştiu că acolo locuia la un moment dat o prietenă a mamei, cu urme de gloanţe de la Revoluţie, era "Fizio 2".
"Secţia Clinică Reabilitare Medicală II" a Spitalului Judeţean a fost retrocedată, în 2005, Mitropliei Ardealului. A mai funcţionat până la mutarea ei în 2014, la Spitalul de Neuropsihiatrie.

Biserica de pe Poplăcii, o biserică aparte

Biseric "din cartier" este cea cu hramurile Sfinţilor Ioan Botezatorul Mare Mucenic Dimitrie. Până la a avea o biserică, credincioşii de aici trebuiau să se deplaseze ori la catedrală, ori la Biserica "din Groapă" deoarece aici nu s-a gândit nimeni să construiască aşa ceva până după 1990.
Aflăm astfel că autorizazia de construcţie pentru o biserică nouă pe Poplăcii a fost dată în 17 noiembrie 1990 iar la 21 noiembrie acelaşi an PS, Serafim Joantă, pe atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului (acum Mitropolit al Europei Centrale) a sfinţit piatra de temelie. Construcţia bisericii a început în 1991, cheltuielile fiind suportate de către credincioşi şi de eventualii sponsori. De remarcat a fost că la construirea acestul lăcaş de cult au ajutat şi elevii "vecini" de la Școala Militară. Biserica este terminată complet în 2001. Iconostasul bisericii a fost sculptat în satul Cracău Negru, jud. Neamţ de către meşterul Gheorghiţă Ursu, şi a fost amplasat în biserică în 1999. Tot meşterul Ursu a realizat uşile de la intrare, stranele cântăreţilor, tronul Maicii Domnului, tetrapodul prăznicarului şi scaunele arhiereşti. Alt meşter în lemn, tot din Neamţ, Ion Ungureanu, a realizat, în 2009, stranele pentru credincioşi, apoi pangarul, în 2013. Turnul-clopotniţă al bisericii are 41 metri înălţime, iar în el se află trei clopote, de 150, 350 si 800 kilograme, realizate tot graţie donaţiilor primite. Clopotele au fost turnate de către meşterul Ilie Breban în Satul Nou de Sus jud. Maramureş. Crucile sunt din inox şi au fost făcute la Sibiu, de către S.C. Roşu S.R.L. Interiorul bisericii este iluminat cu becuri LED. Pictura bisericii /superbă) a fost realizată pictorul Oprea Pioară din Focşani, în perioada 2000-2004. Biserica a fost sfinţită în pe 254 octombrie 2009,d  ecătre Mitropolitul ardealului, IPS Laurenţiu Streza.
Biserica este unică în felul ei, pentru că are altarul spre apus, nu spre răsărit, cum au toate bisericile. Motivul amplasării ei aşa ar fi spaţiul mic alocat construirii ei dar aşa cums espune şi oficial, şi cum e şi înreal, important este în primul rând că oamenii merg la biserică, apoi cum este ea amplasată. Iar între a avea o biserica ne-canonică dpdv al aşezării şi a nu avea deloc, cred că e mai de acceptat prima variantă.

Alte mici detalii de final

Despre ce vreţi să mai vorbim? Despre casa părăsită cu faţada ciuruită de gloanţe de mitralieră de pe TAB şi de pistol mitralieră, de pe Ioan Păun Pincio? Despre căsuţele acelea vechi şi rămase aşa, vechi şi frumoase, de abia le vezi de vegetaţie? De vila aceea cu un adaos de acoepriş care seamănă cu cupola Ateneului? De schetetul acela din beton care zace de ani întregi neterminat dar pe care scrie "Atenţie! Se lucrează"?. Despre faptul că am avut ocazia să audiez, la maximul posibilului, un super hit de-al lui Sandu Ciorbă de am crezut că se organizează Zilele Cartierului sau că s-a inaugurat parcul din Câmpşor? Despre vilele model "cabană Păltiniş" tipice Sibiului chiar dacă nu e munte în oraş? Sau poate despre faptul că mai sunt case nemansardate, cu gard şi poartă din lemn. Sau despre leii porţilor din tablă şi ţeavă ce le găseai la "Conlemn". Sau despre maşini parcate pe trotuar ca să nu le mai scoţi din garaj. Sau despre "pasajele" care dau în Valea Aurie. Sau mai vedeţi şi voi, că şi voi puteţi găsi lucruri interesante în Poplăcii. Iar aici chiar punem punct nu fără a spune că o parte din informaţiile de aici au fost luate de pe portalul sibiul.ro şi de pe pagina web a Protopopiatului ortodox Sibiu. Până la alt cartier, vă spunem la revedere.