"Şcoala Militară" – sau posibilul început al cartierului

Pe aproximativ aceeaşi linie cu Cimitirul Militar a apărut, la un moment dat, ceea ce considerăm "începutul" cartierului "Poplăcii": ceea ce sibienii îi spun Şcoala Militară sau Şcoala de Artilerie, indiferent de multele şi des schimbatele denumiri oficiale. Istoria ei este o parte din istoria Sibiului şi o foarte mare parte din istoria învăţământului militar românesc şi a învăţământului sibian.

Unităţile militare ce le avem acum în zona centrului oraşului, la vremea apariţiei lor se aflau la periferia periferiei. Fiind oraş militar, Sibiul austro-ungar era aproape pe trei sferturi înconjurat de o centură de cazărmi, depozite, ateliere, manejuri, arsenale, terenuri de exerciţii şi poligoane. 
La 19 noiembrie 1857, pe harta militară a Hermannstadt-ului apare clădirea primei şcoli militare: Şcoala Regalo-Imperială (Königlich und Kaiserlich – K.u.K.) de Cadeţi. Este la capătul Sibiului şi al străzii Schevis. Nu a rezistat mult acolo construcţia, dealtfel superbă, devenind spital militar, destinaţie ce o are până în ziua de azi. 14 octombrie 1909 este data de naştere oficială (şi funcţională) a noii Şcoli de Cadeţi de Infanterie (K.u.K Infanterie-Kadettenschule) şi, mai mult ca sigur, data de pornire a cartierului Poplăcii. 
Istoria ei din perioada austro-ungară încă zace sub un nedrept anonimat, ea neinteresând prea tare într-un oraş autoconsiderat european din veşnicul motiv al pasării pisicii moarte peste gard: e istoria mea nu te priveşte – e istoria ta nu ne priveşte. Totuşi, aici au profesat  "nume" din istoria Sibiului militar sau nu, dacă e să-i pomenim doar pe August von Spiess, care a fost şi comandant al şcolii la un moment dat sau Gheorghe Radeş, primul comandant al primei structuri militare din Transilvania românească, Regimentul 90 Infanterie. După Marea Unire, cazărmile şi celelalte clădiri militare din Sibiul sunt ocupate de către Consiliul Dirigent, care a funcţionat aici până în aprilie 1920. Locaţia (cum se spune acum) redevine şcoală militară de infanterie, de data aceasta a armatei regale române: la 1 iulie 1920 se înfiinţează, prin Decret Regal, "a doua şcoală militară de infanterie, în localul fost al şcolii de cadeţi austro-ungare".  Astfel, la Sibiu a funcţionat "Şcoala Militară de Infanetrie Nr. 2". Primul comandant al şcolii a fost colonelul Cristea Vasilescu, veteran din Primul Razboi Mondial. La 1932, Şcoala de Infanterie Nr.1 din Bucureşti va fuziona cu "Nr. 2" de la Sibiu, comasându-se într-o singură instituţie de învăţământ militar care pregătea ofiţeri de infanterie: "Şcoala de Ofiţeri de Infanterie "Principele Carol". A funcţionat până în 1940, când, în urma Dictatului de la Viena şi a ocupării spaţiilor de către clinicile Universităţii din Cluj, refugiată la Sibiu. După război, şcoala de infanterie se întoarce la Sibiu. În 1951, are denumirea de "Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie nr. 1 Sibiu", din 13 decembrie 1952 primind patronimul "Nicolae Bălcescu". 
În 1970, la 26 Octombrie, la "vechea cazarmă a Şcolii de Infanterie" se înfiinţează Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Artilerie, până atunci Şcoala Militară de Artilerie fiind în componenţa Şcolii Militare "Nicolae Bălcescu". La 21 octombrie 1974, şcoala primeşte numele “Ioan Vodă”, prin Decizie Prezidenţială. Şcoala trece "cu bine" şi fără prea multe incindente prin nebunia Revoluţiei din 1989, iar în 1991 este redenumită "Institutul Militar de Artilerie şi Geodezie “Ioan Vodă”. În 1997 este desfiinţată, în locul ei apărând "Şcoala de Aplicaţie pentru Artilerie şi Rachete "Ioan Vodă". De aici începe un nou val de schimbări de structură şi denumiri: la 15 august 2002, după o reorganizare, devine "Şcoala de Aplicaţie pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană “Ioan Vodă”, în 2005 se reorganizează în "Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă", primind apoi numele de "General Eremia Grigorescu". În 2019, SAUSL "General Eremia Grigorescu" și Centrul de Instruire pentru Artilerie Terestră și Artilerie Antiaeriană "Ioan Vodă" devin "Centrul de Perfecționare Artilerie Terestră și Artilerie Antiaeriană „Ioan Vodă”. 
Monumentul din faţa şcolii este ridicat în amintirea celor 1658 de ofiţeri români căzuţi în prtimul Război Mondial. Iniţiativa ridicării lui a fost a comandantului Cristea Vasilescu. Monumentul e conceput şi realizat de un anume arhitect Georgescu, de sculptorul I. Iordănescu, de turnatorul in bronz Teodorescu şi de un meşte pietrar Binder. A  fost dezvelit la 1 iulie 1926, în cadrul festivităţii de înălţare în grad şi a depunerii juramântului faţă de Rege a promoţiei "Avram Iancu". La eveniment au fost prezenţi Regele Ferdinand I, Principele (pe atunci moştenitor) Nicolae, generalul Ludovic Mircescu-ministru de război, generalul Nicolae Petală, inspector general al armatei şi învăţământului militar, generalul Constantin Prezan, erou al fronturilor din Moldova, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan , comandantul Corpului 7 Armată, generalul Henri Cihoski, comandantul Regimentului 90 Infanterie, colonelul Theodor Theodorian, prefectul judetului, Nicolae Comsa, primarul orasului, Wilhelm Goritz plus comandantu şi cadrele Şcolii. Monumentula  fost dezvelit de către însuşi Regele Ferdinand. O inscrpţie pe spatele scolului menţiona momentul inaugurării monumentului, dar a fost vandalizată oficial în timpul regimului comunist, la ordinul cine ştie cărui politruc acum uitat de istorie.
 
Evoluţia unui cartier mărginaş 

Cartierul "Poplăcii" se naşte abia în anii '20. Dacă la 1921 drumul spre Poplaca părăsea oraşul imediat după Şcoala Militară, în 1926 apar primele parcelări în zona Pieţei Tălmaciu. Sunt vizibile viitoarele străzi Grigorescu, Luchian, Amnaş, Orlat, Ion Sion, Bobâlna. La 1930, viitorul cartier poartă deja un nume: "Grupa I" şi are deja forma urbanistică ce o cunoaştem. 
Dealtfel, evoluţia cartierului mai poate fi, încă, urmărită în teren. Arhitectura caselor rămase aşa cum erau, adică ne modificate, etajate, izolate, mansardate, adăugate, şamd, arată clar perioada în care au fost construite. Sunt case de la începutul anilor 20, cu arhitectură "împrumutată" de la ţară, în stil "vagon", cu "camera bună" la stradă iar în prelungirea locuinţei restul de acareturi: bucătăria, şoprul, coteţele, celelalte anexe gospodăreşti. Mai avem vile impunătoare în stil neo-românesc, cu turnuleţele-casă a scărilor cu tot şi faţadă cu balcon "prispă" la etaj, pe care le bănuiesc, ca aşezare şi stil, ca aparţinând ofiţerilor superiori ai vechii şcolii de infanterie. Vilioşoare cochete şi elegante, pierdute în grădini acum stufoase. Case modeste de anii '30, ca cele desenate de copii, cu un nivel, două ferestre la stradă şi intrarea pe lateral, asemenea surorllor lor din Lazaret, Lupeni, Terezian-Ţiglari sau Ştefan cel Mare. Case socialiste, tot e-un fel. Case post 1990, unele elegante altele cu toate aberaţiile posibile. 

Istorie merge mai departe. În 1930, edilii din Consiliul Comunal al Sibiului se mândrec, pe lângă alte realizări, ca recepţia lucrărlor de la Abatorul Comunal (de pe Abatorului, acum demolat) de la şcoala primară din suburbiul Josefin (adică "Regina Maria") şi cu "alinierea" Căii Poplăcii. La finele lui aprilie 1939, sub administraţia primarului Sever Pop, pe Poplăcii erau plantaţi 32.600 de puieţi. În 1944, locuitorii noului cartier sunt nemulţumiţi că nu au apă. La 1963, cetăţenii din "Circumscripţia Electorală Orăşenească 79" au purces la muncă "volu-musai" şi în 500 de ore (nu în continuu) au "înfrumuseţat" străzile dinspre viitorul cartioer Ştrand, adică Dimirie Cantemir, Ion a Babei (au, altă grafie!) şi Litovoi, plantând 250 pomi, ca să aibă cei de acum ce să taie. În 1965, necesităţile cartierului sunt mari, el având nevoie de un centru de aprovizionare cu alimente şi o cârciumă. Astfel, în iulie, anul când, în urma Congresului al IX-lea al PMR, la putere a ajuns însuşi Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe calea Poplăcii, în ovalul Pieţei Tălmaciu, se începe construirea unui complex comercial care va include şi cărciuma cunoscută popular "La Oaia Beteagă". 
În mai 1968 se anunţă că se continuă cu modernizarea căii Poplăcii, alături de alte străzi, iar în 1974 se extinde şi canalizarea. În 1976, pe 27 octombrie, au fost recepţionate lucrările de asfaltare ce se vor ţine de artera asta ca izmana pe călător, că tot din reabilitare într-o reabilitare o va duce, de zici că i-a urat cineva de rău atunci, la '74. 
Poplăcii era celebră pentru faptul că multe din gospodăriile sale erau efectiv rurale: avea omul grădină, găini, gâşte, raţe, dar asta era ceva normal în zonele de case până prin 2000 şi ceva. Numai că aici deja vorbeai de cai, vite, capre, oi şi alte animale "casnice". Aveai şi unde să le duci la păscut, că spaţiu verde era destul. 

Iar istoria continuă…

…Până în perioada aproape recentă, cu lucruri mărunte dar interesante. Astfel, în mai 2003, se alocă bani de la Bucureşti pentru zona blocurilor ANL Tilişca (pe care nu-l putem numi, din jenă, "cartierul Tilişca"). În ianuarie 2004, primăria anunţă că în Poplăcii, alături de Turnişor şi Guşteriţa, sunt cele mai multe gospodării cu terenuri agricole şi animale (ce spuneam?), iar edilul fierbea că nu are o evidenţă exactă a acestora. După o lună, în februarie, primăria anunţă că Sibiul are 550 hectare de păşune printre care şi în zona Calea Poplăcii şi mai anunţa posesorii de animale păşunabile că perioada legală de păşunat este între 1 mai şi 30 octombrie. Prin primăvara lui 2005, inclusiv Calea Poplăcii era "victima" lucrărilor de amanejare şi curăţire a spaţiilor verzi şi era "ameninţată" că se vor planta flori. Aceasta în parale cu o campanie de peticit asfaltul, sau, oficial, "plombare". În martie 2006 se declara război pitoreştilor străzi de pământ iar 13 dintre ele, din zona Poplacii – Victoriei urmau a fi "reabilitate". Toate lucrările şi reabilitările, cu bani de împrumut, ca gospodarul. 
Prin august 2007, locuitorii din zonă solicitau Primăriei să le mai cureţe străzile, că era ca la nebuni pe acolo de la atâta cultură europeană. În septembrie 2007, aflăm că traficul, inclusiv în zona tratată de noi, poluează Sibiul, din cauza mai ales a lipsei centurii ocolitoare. Acum poluează la fel, dar avem centură ocolitoare, suntem şmecheri şi ciumeţi. În ianuarie 2008, reabilitarea Căii Poplăcii costa, la prima strigare, 3,5 milioane Euro cu TVA cu tot. Pe 24 iulie 2008, sunt publicate şi listele cu "locuitorii" care au beneficiat de locuinţe în blocurile ANL. Peste un an, în ianuarie 2009 se anunţau lucrări pe Litovoi şi Dragalina. 
Aflu abia acum cu amuzament că, în februarie 2009, nici vorbă să se desfiinţeze transportul "verde" cu troleibuze chiar dacă traseul T5 a fost desfiinţat şi înlocuit cu unul de autobuz. Motivele, erau că, dacă pe Valea Aurie -Poplăcii era OK de mers cu troleul, de la Avrig spre Dima "era greu accesibil" că-i săreau "coarnele". În acelaşi an, între 8 şi 12 iunie, Organizaţia "Vier Pfoten" anunţa că sterilizează câini în Valea Aurie şi pe căile Poplăcii, Dumbrăvii plus străzile adiacente. Era perioada când la Sibiu făceau legea haitele de câini vagabonzi, de te riscai la muşcături de cum ieşeai singur din casă, iar noaptea era mai sigur în Donbas decât pe Rahova. Vara lui 2009 era una de bancuri edilitare, presa scriind, în iulie, despre Planul Urbanistic General unde afla, printre multe parcuri şi spaţii verzi noi (hahaha!) o super-arteră care ar fi pornit de la DN1, Zăvoi, Spitalul Inexistent, Poplacii – Valea Aurie – Dumbrăvii – Şcoala de Câini – Cisnădiei acum Arhitecţilor, câmpul Văii Săpunului, mallul de la Şelimbăr şi iar DN 1.

La 4 martie 2010, la 33 de ani de la cutremur, un hoţ sparge cutia milei din biserica de pe Poplăcii, furând 1500 de lei. Tot în 2010 zona era faimoasă prin faptul că găzduia tot felul de gropi neoficiale de gunoi, alături de "surorile" ei Valea Săpunului sau Guşteriţa. Calea Poplăcii era o porţiune foarte, cum să zic, "rulată", deoarece inetrvenţiile la ea nu par a se mai termina. Pe 18 martie 2011 se anunţa că DPC efectua "reparaţii ale stratului de uzură". Pe 20 mai 2011, inetrsecţia Polăăcii era în curs de "reconfigurare" iar primarul Iohannis anunţa într-o conferinţă de presă că între Poplăcii şli Argeşului "va fi un sens giratoriu destul de curând", din "aşa-numitele bidoane". De ce? "Pentru că strada (Calea, în fine…, n.n.) Poplăcii va intra intr-un amplu proces de reabilitare şi atunci nu are rost să facem de pe acum acel sens giratoriu definitiv". Aha. A, mai aflăm că dacă giratoriul "îşi va dovedi utilitatea" va fi unul permanent, ceea ce s-a întâmplat, că dacă vii de pe Victoriei, treci din giratoriu în giratoriou, ca la nebuni. 
Ca să nu plictisim prea mult cu chestii exclusiv edilitare, uite că la mijlocul lui august 2011, aici, o persoană a fost atacată şi lovită de a ajuns la urgenţe. Oraş civilizat, Vienă, ce mai… 
la mijlocul lui decembrie 2011, în zonă se declară stare de alertă: tigroaica Mihaela a evadat de la Zoo şi a terorizat (deşi nu a călcat pe acolo) toată Poplăcii şi Valea Aurie. În zonă îşi fac apariţia prefectul Răcuciu şi viceprimarul Fodor. În vreme ce ei erau vizibili prin cartier, tigroaica a fost împuşcată mult mai departe, pe la Uzina de apă. Moda impuşcării de dragul împuşcatului şi spre gloria îndoielnică a unor vânători a continuat în octombrie 2014, cu împuşcarea unui ursuleţ pe care autorităţile l-au umflat până s-a făcut ditamai ursul gigantic de peşteră. În ianuarie 2012 se preconiza modernizarea iluminatului pe Poplăcii, alături de alte străzi. Evident că NU era vorba de străzile din cartier, care, unele, sunt un adevărat muzeu viu şi funcţional al istoriei iluminatului public local şi sper să rămână aşa. Tot în februarie 2012, se anunţa că Poplăcii întră în şantier, şi mă întreb că la cât s-a declarat că s-a lucrat la ea, ajungea strada aia până la Stockholm. 

Cum arăta atunci, demult, în 2012 anul sfărşitului lumii, locul nostru? Păi, nu corespudnea "normativelor actuale", îngreuna "desfăşurarea în bune condiţii a traficului rutier". Partea carsabilă era praf de la atâtea intervenţii (pe bani!) adică avea "un aspect general rău", avea gropi, şanţuri, găuri, se infiltra apă la baza drumului, în fine, mai rău ca decât ar fi fost bombardată "by the clock". După lucrări, se promitea că va fi o stradă ca niciuna alta, cu un carosabil nou, cu piste de biciclete late de un metru că începuse nebunia pistelor, trotuare noi, parcări "verzi" spaţii verzi, alveole pentru pomi verzi, ce mai, o junglă cu asfalt şi pomi. Totul cu doar peste 18 milioane de lei fără TVA. Cu ocazia asta aflăm că Poplăcii are lungimea de 1,7 km şi că lucrarile vor dura aproximativ doi ani. Tot atunci s-a pomenit de amenajarea unui sens giratoriu în Piaţa Sadu, actualul sens giratoriu din Piaţa Sadu.
Restul nu mai e istorie, ci contemporaneitate. Oricum, Calea Poplăcii arată acum bine şi asta e cel mai important. Iar spaţiile evrzi fiind mai mult în proprietate privată, nici nu s-a defrişat ca în alte părţi mai nefericite (Hipodrom, Ştrand, malul Cibinului).
Detaliile istorice le-am luat din materialele de specialitate privind SAUSL "Eremia Grigorescu şi AFT "Nicolae Bălcescu", "O altă cronică a Sibiului Hermannstadt" de Ion Mariş (pre-ediţia digitală) şi arhiva ştirilor "de epocă" de pe portalul sibiul.ro. Până data viitoare, vă dorim un sincer "va urma".