Aveam un profesor de radio la facultate, (cu un prenume din filme cu James Bond) şi ne povestea cum, la un moment dat, pe vremea lui "De-oi muri m-or pune-n groapă"-craze, s-au gândit, la Radio Clu(uuuu)j, să mai schimbe unul şi acelaşi Aurel Tămaş şi cu altceva, dar tot folclor şi tot "selecţii Ardeal". Imediat după schimbarea playlistului a plouat cu telefoane de la ascultătorii fideli şi revoltaţi care solicitau înapoi pe superstarul cu superhitul. Şi a mai plouat cu "lasă că ştim noi" de ce a fost scos cântăreţul din grilă, şi ştim noi cine A DAT BANI ca să fie înlocuti cu paregzamplă, Cristoreanu sau Butaciu şi să nu se mai audă una din cele mai macabre piese de mîncat şi beut din istoria lumii. Evident că autoştiutorii ăia nu aveau idee de ceva concret, dar ştiau ei că doar aşa se poate face ceva: pe bani. De la luat carne de porc de la domnul Ştiu Eu pe Cineva Care Are în vremea comunismului, la "fă-mi şi mie rost că-ţi plătesc", şi până la schimbat oameni sau, mai nou la a avea păreri publice sau publicate. Logica aia de iobag de care nu mai scăpăm: cineva trebuie să-ţi dea ceva ca să mişti sau să spui ceva.
Bineînţeles că tu nu poţi avea o părere a ta. E complicat. Trebuie să afli, să compari, să afli mai mult, să citeşti (vorbă ardelenească: "i-o strâcat cărţile capu'") iar să compari, să analizezi, apoi să zici. E mai complicat decât dacă ţi-ai face singur bere Märzen când poţi găsi de-a gata, în magazin, pe bani. Uite câţi oameni gândesc pentru tine la teve, pe net, la radio, iei de-a gata ideea lor, doar cu preţul abonamentului la cablu sau la net, nu mai doare capu să gândeşti, alegi doar ce îţi place şi ţi se potriveşte, ca la lăutărie. Apoi ţi-o aperi (pe ea pe idee-părere cumpărată) ca pe ochii din cap, chiar cu preţul vieţii, de zici că-i drapelul regimentului. Doar e a ta, ai muncit până ai găsit-o, are şi certificat de valabilitate că a emis-o un nume, nu orice Nea Caisă, şi te ocoşeşti cu ea prin târgul real sau virtual: "Bueeeyy, voi ştiţi ce a spus (ăla care o fi spus, editorialistu', analistu', expertu', eroul de pe linia una, luptătorul pentru justiţie nu corupţie)?". "Da şefu, bine a zis, o sută de lei pentru bucata asta din partea mea, se ştieeee!". E simplu. Într-o epocă fastfood ai gândire fastfood. O iei gata preparată.  
Şi evident că cine gândeşte altfel decât ce ţi-a intrat în cap pentru că ai ales să-ţi bagi tu în cap marfa unuia,  cârpită pe comandă şi livrată la comandă, gândeşte împotriva ta. Iar dacă gândeşte împotriva ta e NORMAL că nu o face el de capul lui, ci e plătit de cineva, de obicei dujman. Când erai golan în 1990, te plăteau capitaliştii lui Căposu. Când spuenai că dacismele astea sunt cam pe lângă istorie, erai plătit de masoni şi oculta mondială bubulă. Când le arătai la rezişti că erau, în copleşitoarea majoritate, mai roşii decât Ciuma Roşie, evident că erai plătit de "Dragnia" şi de PSD. Dacă scrii despre unii, eşti plătit de unii. Dacă spuni de eilalţi, eram plătiţi de ăilalţi. Dacă ziceam de certificat verde, eram plătit de "Haur" şi de ruşi. Dacă spuneam de Ţepeş că era dereglat mintal, eram plătit de Conspiraţia Galactică Antiromânească. Dacă iau apărarea credinţei, mă plăteşte BOR şi popii, din banii de spitale, nu de catedrale. 
De astă-primăvară încoace e şi mai simplu, când spui/scrii/postezi/ceva care nu-i place cuiva, e clar că eşti plătiti cu ruble de Putin. E de neconceput la România edukată să gândeşti cu capul tău şi să ai părerile tale. Aşa, moca, neplătit de cineva care ştim noi ce interes are. Gândeşti? Eşti un anormal şi chiar un periculos. Păi unde s-a mai pomenit să gândeşti aşa, gratis, de capul tău şi chiar împotriva gândirii supreme & oficiale, când uite, până şi dacă faci copii eşti plătit de stat? 
Ei vedeţi, de aia se spune în cartea aia "1904" (pe care ăştia cu ideea cu plătitul nu au citit-o, că nu i-a plătit nimeni să citească) despre crima de a gândi. Pentru că a gândi de unul singur e pe cale să ajungă o crimă.