Articol
Unul dintre planurile – sperietoare șuierate în spațiul public pentru această iarnă este trecerea cursurilor din școlile unde nu sunt bani pentru utilități, în format on-line. Iată că nu doar temutul Covid îi țintuiește pe copii în fața tabletelor sau a calculatorului, ci și imposibilitatea unora de a suporta facturi plumbuite. Nu e nimic oficial, sunt doar amenințări strecurate pe sub ușă, mă rog, hai să le spunem ipoteze de lucru. Totuși, să nu uităm că în România învățământul obligatoriu este gratuit. Timp de doi ani, elevii au învățat mai mult on-line, adică folosind curentul electric de acasă, tabletele cumpărate de părinți (să zicem că unii au primit din partea statului aparatură, dar până la acel moment multe familii au făcut eforturi financiare considerabile pentru a procura instrumentele necesare conectării la cursuri), locuințele au trebuit încălzite mai mult timp, toate acestea traducându-se în cheltuieli suplimentare pentru români. A fost o situație specială, s-a încercat evitarea îmbolnăvirii în masă, dar acum e o altă conjunctură. Nimic de zis, trebuie evitată și intrarea bugetului în comă, însă nu mai vorbim de o criză sanitară, nu e treaba părinților și a copiilor să găsească soluții pentru rezolvarea problemei; în pandemie, fiecare contribuia la diminuarea răspândirii bolii, acum mai mult decât să eviți risipa, nu poți face. Deranjant e modul în care se pune problema: noi, statul, ne punem la adăpost, nu consumăm energie în școli pentru a nu trebui să plătim facturi ruinătoare. Voi, cetățenii, nu aveți decât să vă descurcați, să vă spălați pe cap cu învățământul obligatoriu, să plătiți facturi crescute la curent și gaz și pentru că școala on-line presupune mai mult timp petrecut acasă. Un astfel de mesaj le transmite cetățenilor ideea că statul e incapabil să le poarte de grijă, să le asigure drepturi minime, precum cel la învățământ gratuit. Nu, de doi ani încoace, învățământul nu a mai fost cu totul gratuit, însă, repet, pandemia înseamnă altceva, era obligația fiecăruia să își protejeze sănătatea, chiar viața. Dacă trecerea în on-line pentru a face doar statul economie la curent și gaz, transferând pe umerii cetățeanului cheltuielile cu întreținerea școlilor e singura soluție, înseamnă că acel stat e falimentar din toate punctele de vedere. Poate că nu se va ajunge la așa ceva, dar simplul fapt că s-a vehiculat un astfel de scenariu e inadmisibil și scoate în evidență incompetența, nepăsarea și lipsa de viziune a autorităților.