Dacă e septembrie, e musai să se deschidă sezonul amenințărilor și al sumbrelor previziuni pentru iarna ce stă să vină peste noi cu crivăț, ger și facturi dătătoare de fierbințeli. Iar pentru că e război, e criză energetică, înspăimântătoarele scenarii întrec orice închipuire. Nu mai suntem invitați să combatem frigul din casă cu radiatoare, ferestre bine izolate, ciorapi de lână și cojoace, ci cu pufoaica solidarității și o docilitate de turmă. În Elveția, cică oamenii nu vor avea voie să aibă în casă mai mult de 19 grade Celsius, iar dacă încalcă această poruncă sunt pasibili de amendă sau chiar de cazarea temporară la închisoare. Nu și-ar fi imaginat nimeni că tocmai în Elveția, etalonul bunăstării și al respectării drepturilor și libertăților omului, să se ajungă la măsuri ce te trimit cu gândul către vremuri de destrăbălare sovietică. Și pentru că se anunță mișcări de stradă în toată Europa, apare câte un oficial care ne explică, școlărește, că astfel de revolte împotriva tremuratului de frig în casă vor da satisfacție Rusiei. Carevasăzică, suntem mânați de la spate către pășunile solidarității. Pentru că spiritul de turmă a fost blamat decenii la rând și ni s-a spus că e de domeniul trecutului, să încercăm să ieșim din logica impusă de cei care, în mărinimia lor, se oferă să gândească în locul nostru. Cu cine ar trebui să fim solidari și să tremurăm într-un sacrificiu modelat de spasmele civismului? Cu cei ce au făcut avere din bișnițăritul energiei? Cu cei au sforărit din umbră, declanșând războiul aducător de atâta nenorocire? Cu cetățenii țărilor dezvoltate al căror salariu e de șase ori mai mare decât cel al românului îmbrâncit în amintirea anilor din comunism, când era îndemnat să mai pună o haină pe el, să aprindă opaițul și să mai facă o gaură la curea? Perspectiva dârdâitului în dormitor nu se îmblânzește nici măcar în fața unor manipulări ieftine, precum cea prin care s-ar dori să fim convinși că protestele dau satisfacție rușilor. Oamenii ce trăiesc vremuri pe care le credeau demult apuse sunt revoltați fără a ține cont de jocuri și interese politice. Lor le e teamă de frig, de întuneric și nu le pasă nici de intențiile rușilor, nici de ale politicienilor europeni. În 2010 Băsescu și ai lui ne spuneau că trebuie să strângem cureaua, să fim solidari cu statul, să renunțăm la un sfert din venituri, să facem economie la hârtia igienică, să umblăm noaptea pe străzi parțial luminate. În vreme ce românul de rând strângea robinetul cheltuielilor și al traiului decent, șmecherii vremii tocau milioane de euro pentru confortul propriu, micționând cu boltă pe trâmbițata solidaritate la care norodul trebuia să se alinieze. Acum, solidarii de serviciu, adică grosul cetățenilor intră la stors, pentru că asta e regula nedreptății. Interesele meschine, prostia, cinismul, goana după putere ce naște dezastre, jocurile politice nu sunt niciodată decontate de artizanii lor, ci invariabil, de masele veșnic manipulate și supuse.