Cineva a spus despre ecologişti că sunt ca pepenii, verzi pe dinafară şi roşii pe dinăuntru. Chiar dacă nu e cazul să generalizez definiţia, că uite, cunosc iubitori sinceri ai naturii, ecologişti pe bune, unii chiar aflaţi în partide politice, unii chiar activişti, care nu sunt obligatoriu "roşii". Bun, deci nu toţi ecologiştii sunt ca lubeniţele dar, în marea lor parte şi mai ales cei din ligile superioare, da.
Creştinismul nu este "verde", dar orice creştin care nu e doar aşa cu numele, e ecologist, din simplul motiv că natura este creaţia lui Dumnezeu, deci trebuie iubită cu tot ce are ea şi exploatată ne-distructiv şi apărată. Cel puţin teoretic aşa este. Dar ăsta e un ecologism despre care nu se aude, că nu e cool, nu e "european", nu e "sustenabil". Dar asta e altă poveste.
Dacă aţi urmărit cu atenţie evoluţia evenimentelor la scară mai mare, v-aţi prins acum că super-ecologiştii aceia care vi se păreau nişte ciudaţi dar erau şi cumva simpatici, că "sunt cu natura" au fost doar încă o unealtă a Sistemului şi a Resetării despre care se tot vorbeşte. Şi că, la fel ca roşii-comunişti, gândesc la vrac, nu la detaliu şi impun măsuri dar nu au soluţii.  Şi de ce nu, se adaptează cerinţelor momentului. Păi uite. În anii '80-'90 se legau de calea ferată când se transportau deşeuri nucleare, şi susţineau că centralele nuclearo-electrice sunt naşpa. Acum ciocul e mai mic pe tema asta, ba chiar "nucleara" e o soluţie la criza gazelor care nu le mai vin din Rusia, vesticilor.
 Ei au inventat tot felul de apocalipse, de la cea nucleară, care acum e fâsâită că ne-au dat iod, la mai ales cea climatică. În anii '70 se rupea tricoul pe tema noii glaciaţiuni, apoi au întors-o pe "global warming" şi pe amprenta de carbon. Şi pentru că era nevoie şi de un profet, a apărut Greta Thunberg care, după ce împroşca cu noroi pe tema lui "how dare you", anunţa un fel de eco-mântuire a Mapamondului prin tot felul de renunţări, privaţiuni şi energii alternative. Pentru PR-ul persoanei, s-au consumat multe energii poluante, dar asta nu a contat. A fost aleasă bine. Fiind minoră, Thunberg nu a putut fi contracarată public, pentru că protecţia şi hărţuirea minorilor, aşa că a avut drum liber şi porţi deschise peste tot pentru că era vocea tinerei generaţii, a celor care moştenesc o planetă distrusă de noi. Ei bine, din 2022, am văzut că toate verzismele acestea la care zâmbeam într-o dungă, erau de fapt actualele impuneri venite de la "ţările civilizate" şi mai ales europene. Deci era clar că de fapt totul era o agendă din care se citeau chestii.
Interesant cum super-ecologiştii aceştia aşa iubesc natura încât nu le pasă de distrugerile din natură. Un parlamentar foarte ecologist şi ultra uniţisalvăm-ist bocea de zor, de exemplu, despre incendiile din Australia din 2019 şi despre chelirea calotei de gheaţă a Groenlandei. I-am pomenit despre desfiinţarea parcurilor din oraşele din România şi despre defrişările urbanistice. Reacţie zero. Adică bă, ce spui tu, e un rahat pe băţ, noi lucrăm la nivel global, nu ne agăţăm de un copăcel, acolo. Aţi auzit vreo voce "verde" şi ecologistă luând poziţie privitor la chimicalele din oraşe şi insecticidele care alungă păsările din parcuri? Dar despre betonările exagerate şi urbanismul sufocant fără spaţii verzi? Dar despre 5G şi radiaţiile electromagnetice? Dar despre cât de "eco" sunt acumulatorii şi panourile solare când se fabrică sau când ajung gunoi? Dar despre poluarea sonoră emanată şi felul în care păsările sunt făcute ciulama de elicele eolienelor? Evident că tot nu. La fel cum nu veţi auzi o literă despre câţi copaci se taie şi cât spaţiu verde se disrtuge cu pistele "verzi", sau cât de sonor poluează festivalurile acelea activistice din mijlocul naturii. Nu. Mai uşor boceşti public focile şi urşii polari decât copacii tăi şi animalele din pădurile tale.
Imaginea ecologistului "european" o am din 2019, de la Summitul de la Sibiu. Sărea şi striga despre "Climate justice", dar călca în picioare rondul de flori de la Magazinul Dumbrava.