Dar nu s-a gândit nimeni la un alt "how to" pentru cei care au de a face cu "pozarii", mai ales aici, într-un oraş care este destul de istoric, de turistic, de în schimbare (nu se ştie în ce). Din câte am înţeles, majoritatea sibienilor, persoane fizice sau firme, sunt mai suspicioşi decât o frăţie paşoptistă, la ei neexistând fotografia doar din pasiune, plăcere, documentare, interes ştiinţific, meserie, cel care fotografiază fiind un duşman al proprietăţii, al societăţii, al lor personal.
De aceea m-am gândit să-i calmez aici pe concetăţenii mei, indiferent de ocupaţie şi statut social, angajaţi sau angajatori, proprietari sau chiriaşi, persoane fizice sau juridice, şi tot aşa.  
 
Faci poze, eşti suspect…

România este ţara bănuitorilor, a neîncrezătorilor, a secretomanilor şi a ofensaţilor. Până la inventarea selfiului şi a pozelor cu ştifturi de smartfoane fotograful era de două feluri: ăla care făcea poze la nuntă şi turistul străin. Fotografii serioşi nu umblau pe afară, aveau studiourile lor: Central, Lux, Manole, Vârlan. No, la noi, chiar dacă a trecut multă vreme de atunci şi în plus s-a dezvoltat foarte puternic activitatea asta graţie digitalizării care a fost aur pentru arta fotografică, mintea lui domnul cetăţeanul a rămas tot acolo: pozarul face poze la nunţi "da vezi, bă, să mă scoţi fain nu cu gura strâmbă" şi este socotit laolaltă cu lăutarii. Ori stă lângă ursul împăiat şi calul artificial, ca să ai tu "amintire de la băi". În orice altă situaţie dacă apare un om cu aparatul de gât şi făcând ceva cu el, este suspect. Poate fi spion occidental sau, mai nou, oriental. Poate fi de la ăia care vor să-ţi ia casa. Poate fi pe-o mână cu hoţii, cu răpitorii, cu perverşii. Poate fi pus de dujmanii care-ţi poartă pică dar n-are valoarea ta, să vadă ce faci tu şi cu cine faci tu. Poate fi din ăia care fac lumea de râs pe YouTube şi pe "reţelele sociale", poate fi un detectiv care e pe coada ta să vadă cât de extraconjugal o arzi, poate fi de la concurenţă să ţi-o tragă, poate fi mai rău, mână-n mână cu cine ştie ce autoritate, de la Direcţia de Cultură la Poliţie şi Securitate să vadă cît de legal o arzi tu prin burg cu lucrările, poate fi de la televiziune, ziare şi reviste, blog de cultură şi bucătărit, sau mai rău ,de la străini care vor să facă ţara şi oraşul nostru de vis de râs.
Pozarul nu e de încredere pentru că are aparat şi face poze şi la ce nu îţi place. Şi, odată ce a apăsat pe ţac-ul ăla, deja ce a pozat este parte din istorie şi e o mărturie a vremii. Iar dacă tu ai picat prost la examenul istoriei şi al cronicii vremii, atunci treaba e de coco şi de belea.
Oricum, de la tanti din curtea comună a casei monument istoric care e mai vigilentă decât toate camerele cu face detection, până la agentul de "security" pentru care oricine este un suspect pentru că aşa i s-a spus la instructajul de "pază obiective" şi la individul random de pe stradă care are conspiraţii în cap de la atâta stat cu mecla-n smartfon pe ştiri şi se crede un fel de valoare mondială urmărită 25 de ore din 24 de diverse servicii secrete, discrete plus alte structuri suprastatale care nu au trecut, tehnologic, de anii '50 de îşi trimit şpioni cu aparate cât China pe stradă, să-l pozeze aşa de discret de e mai public decât un concert în Piaţa Mare.

La fel, orice poză care nu e selfie este suspectă de a fi "ceva" sau cu scop ascuns. Pentru că, în mintea majorităţii, pozele sunt cu mutre de oameni: familie, neamuri, prieteni, grătare, nepoţei "frumosu' lu' buni", sau poze strâmbe de grup de pe la nunţi sau întâlniri la 100 de ani de la absolvire. Altceva este suspect din start. Că de ce ai poza o casă veche, că doar ie veche, de ce ai poza un animăluţ, un detaliu, un stâlp, un pom cu fructe, ceva interesant descoperit la o renovare, o fabrică veche? Ai tu un interes acolo, TE-A PUS CINEVA, vrei să cumperi, lasă că ştim noi…
Da, băieţi şi fete, pozele cu peisaje şi clădiri de vis la care daţi like pe reţele se fac singure, din neant, ori din satelit, nu le pozează nimeni de la faţa locului.
Aşa că în continuare vă oferim ceva situaţii din teren în care aveţi de-a face cu pozari şi care e treaba cu ele, cu situaţiile şi cu ei, pozarii
   
"Fă-mi şi mie o poză"… Oare eşti aşa de important?
    
Bineînţeles că tu eşti ăla isteţu' şi jmekeru' din grupul de isteţi şi de jmekeri. Sau vrei să arăţi lu' diva de nevastă-ta cât eşti tu de spiritual în concediul în care nu mai bei bere la balon, ci la pahar, servit de ospărarul ăla cu "ciorbiţă, tocăniţă, ţuiculiţă, berbecuţ, fasolică, vinişor" şi care spune "am înţeles" de mai multe ori pe zi decât am spus eu în toată armata Republicii Socialiste. Bineînţeles că tu eşti pitzi aia cu gene false care a ieşit "cu fetele" ca fetele prin decor, ca să poată vorbi liber cu plm-cplm. Sau eşti cine ştie ce şantierist cu bluze cu numele companiei de "reabilitare", care duipă o bere-două luată în pauza de masă că e cald şi protecţia muncii dă-o-n lulă că şi şefu' bea idem, ai chef de spirite, mai ales ca nu mai e moda să fluieri şi să strigi "Pâst! Cerasela! "Loredana!" de pe schele. Bineînţeles că ăla care face poze prin zonă e un pămpălău prost, care nu are şi el o "situaţe", o familie care să se ţină după el ca lebedele după lebădoi pe lac, un "servici" serios la care să munceşti să cazi în cap. Deci poţi face mişto de el. "Alo, fă-mi şi mie o poză! Uăhăhăhă!". Uite câteva motive pentru care omul ăla NU îţi face şi ţie o poză: nu e pozar ambulant (am păţit-o la mare cu nişte năsăudeni veseli pe tema asta, ei chiar au crezut că-s pozar din ăla, le-.am zis că nu, au zis "no binye, nu hyii să bei cu noi"?) să facă poze aşa, că vrei tu. Şi dacă ţi-ar face, cum îţi dă poza? Îi dai tu mailul?
Nu ştiu, contezi aşa de mult, reprezinţi ceva?. Ori îţi face poză ţie, ori unui copac sau unui oblon ori unui capac de canal cu Andreas Rieger marcat pe el, e tot aia. Eşti un "nume"? Eşti ăla cu care s-ar poza lumea ca să se pună pe facebook? Nu eşti Brad Pitt, Loredana, premierul Ciucă, Bean de la Subcarpaţi, Maia Sandu "preşedinta" Republica Moldova, în fine, eşti un la fel de oarecare ca pozarul ăla. Plus că tu ai smartfon, poţi să-ţi tragi poze singur din 3 în 3 secunde, nu mai e Evul Mediu când mergea nunta la fotograf, nu invers. Plus că ce să facă cu o poză cu tine? O vor ziarele? Mutra ta garantează o deschidere de pagină de breaking news? Nu. Nu eşti aşa de important. Ghinion. Scuze.

OK, să zicem că chiar vrei o poză mai meserie de la omul ăla. Îi spui frumos că vrei să-ţi facă o poză, dar nu te speria dacă iniţial te ia puţin împrejur, e obişnuit săracul cu ăilalţi care i-au cerut la mişto din astea. Vei avea surpriza ca el să-ţi facă, GRATIS, sau, aşa, preţul unui "Mulţumesc frumos" o poză de vis. Veţi putea chiar rămâne prieteni că uite, acum te împrieteneşti mai uşor ca înainte, că sunt scule pentru asta.

"De ce faceţi poze aici?"

De ce nu ar face poze aici, acolo, dincolo? Dacă pui întrebarea asta o faci doar din simplă curiozitate cetăţenească. Atâta vreme cât ceea ce pozează nu este obiectiv ce ţine de siguranţa naţională (armată, altele) şi este marcat ca atare conform legii, cu "Fotografiatul/Filmatul interzis" şi cât pozarul nu este pe proprietatea privată a cuiva, poate poza orice. Te poate poza şi pe tine, cu acordul tău. Te poate poza şi fără acordul tău şi îl poţi da în judecată, dacă poţi demonstra că te-a pozat în mod intenţionat şi dacă poţi dovedi că ai fost publicat în ziare, pe net, în reclame, sau chiar pus la vânzare ca portret pe o pagină din asta de vândut poze "stock". E dreptul tău.
Dar să nu uităm întrebarea: "de ce faceţi poze aici?". Pentru că i se pare interesant. Pentru că e ceva aparte. Pentru că e ceva vechi. Pentru că e  prea frumos sau prea urât. Pentru că ceva e în neregulă. Pentru că aşa vrea muşchiul lui. Pentru că nu îl poţi opri.   

"De ce mi-aţi făcut poză"?  

Asta trebuie, în primul rând dovedit. Dacă ăla face o poză pe centru, cu un cadru în care apar 40- 400 de persoane, a crede că te-a pozat în mod special doar pe Maiestatea Ta e o dovadă ori de prea mult cult al personalităţii, ori de boli care chiar dacă nu dor, sunt mai greu tratabile. Tu eşti publicul. Populaţia. Locuitorii, turiştii, boieri târgoveţi popor, cum scrie la "cast"-ul pieselor de teatru istorice de ni le băgau pe gât la română, în şcoală.
Nu te agita prea tare dacă undeva, poate pe facebook, poate chiar în publicaţii, apari cu spatele. Doar tu ştii că eşti tu. Restului populaţiei României nu-i pasă de aspectul ăsta şi nu te va recunoaşte veac. Chiar dacă, teoretic, şi spatele ţine de imaginea ta.
Sau mai e varianta a doua, ai chef de scandal şi nu ştii cum să-l începi. Sau ai tu problemele tale ca faţa ta să nu fie prea cunoscută şi să nu apară pe undeva, nici măcar la "şi alţii".

"Cine v-a dat voie să pozaţi"?

Sunt pe domeniul public. Nimeni nu îmi poate interzice să pozez, deci nimeni nu îmi dă voie. Apropo, am văzut, mai demult, pe Pasajul Scărilor, o vitrină unde erai avertizat că nu ai voie să faci fotografii. A fost o glumă foarte tare, că atâta vreme cât tu ai ceva vizibil de pe domeniul public, cevaul ăla e pozabil. Da, într-un spaţiu privat, de la cârciumă la club şi de la filarmonică la supermarket, faci poze doar cu acordul proprietarilor. Asta e.

"Nu aveţi voie să faceţi poze, e proprietate privată"

Ei, asta trebuie argumentat greu. Nu am voie să fac poze pe şi de pe proprietatea TA privată, fără acordul tău. Pot face poze, de pe domeniul public, la proprietatea ta privată fără acordul tău. La casa ta, la maşina ta, la ferestrele tale, la curtea ta, la mansarda ta, la antena ta de bulgari uitată pe acoperiş, la cârciuma ta, la magazinul tău, la vitrina ta, la şantierul tău. Atâta vreme cât nu îţi încalcă proprietatea, nu ai ce face. Asta e.

Mai e problema curţilor clădirilor istorice de la noi, pe unde mai vin turiştii şi pozează, evident pe unde este deschis. Curtea e proprietate comună sau privată, dar fiind deschis şi nefiind niciun indicator care să anunţe că accesul e interzis pentru că e proprietate privată. Dacă tu eşti chiriaş într-o clădire proprietatea altuia, nu o arde prea mult cu "nu aveţi voie" pentru că poate intră pozarul ăla în alte detalii şi ieşi cam prost.
Ca să ai tu dreptate, fă aşa. Încuie-ţi poarta aia comună şi bagă interfon. Aşa nu o să te deranjeze nici cucu şi poţi să-ţi faci de cap acolo, de să nu mai recunoască proprietarul ăla din secolul al XVI-lea XVIII-lea nimic din ce a făcut el iniţial. Ştii tu, termopane albe, bca-uri, construcţii anexe, loc de grătar, biscuiţi pe jos, fier forjat cu plexi, ţiglă nouă pe casă veche şi neapărat mansardare.
Sau pune indicatoare specifice cu "accesul interzis". Hopa, dar ai nişte magazine şi ateliere pe acolo. Nu-i nimic, bagi pază permanentă cu "scopul şi durata vizitei" şi declaraţie pe propria răspundere cum că mergi doar acolo şi mai ales nu faci poze la balustrada din fier forjat de la 1800 şi, care şi ea e "proprietate" deşi nu ai idee de ea, că tu ai devenit proprietar ia ghici cum că oricum ştim.
Apoi, poţi face ceva şi mai deştept. Să iei banii ălora de mai fac poze. Eşti proprietar, ai ditamai edificiul care a fost sau nu al tău de-a lungul veacurilor, arată relativ neschimbat, e o atracţie în topul oraşului. Vine cel interesat, marcă banu’ cât o fi, iar tu, din fondurile acelea, îngrijeşti locul şi-l faci un frumos. Poţi? Legea spune că poţi. Legea 422/2001  menţionează la "Finanţarea protejării" monumentului istoric ăla "proprietate" al tău şi faptul că, dacă decizi să-l oferi publicului că oricum îl oferi dacă poarta ţi-e deschisă şi ai înăuntru tot felul de SRL-uri şi PFA-uri, că poţi tăia bilete la intrare, cere taxă de şmecher, pardon taxe de fotografiere sau de filmare. A şi mai eşti obligat să asiguri "pe propria răspundere condiţii corespunzătoare de vizitare, fotografiere, filmare, reproducere şi de publicitate". Asta în cazul în care, tu, proprietar, introduci monumentul în circuit public.   
A, poate o să te întrebe turistul ăla, dacă e isteţ , de la cine trebuie aprobare pentru pozat. Ce îi spui? O să te mai întrebe dacă numitul/numiţii va/vor da o adeverinţă, ca mare/mari proprietar privat/privaţi, cum că ai voie să pozezi pe teritoriu. Ce îi spui? O să te îndemne să chemi poliţia. O chemi? Şi ce îi spui Poliţiei? Ok, ăla o să pozeze de afară ce şi cât are chef, poate toată ziua, şi tu ce faci? Nimic, că nu mai e pe "proprietate".
Deci grijă mare că asta e cu dus-întors. Plus că mai e o chestie, diferenţa dintre poza comercială, cu care faci bani, şi cea documentară, care e document.

Şantierul ţi se poate poza oricând şi oricât, atâta vreme cât ţi-l expui

Aici am două cazuri de povestit. O dată, la o clădire din zona centrală, aşa de "reabilitată" de a rămas mai nimic din ea, unde, când
m-au văzut unii că fac poze mi-au spus că "nu e voie", apoi către altul că "dacă îi iau aparatu’ plânge". Aici avem deja două erori. Una, că nu e treaba ta ce pozează lumea din afara şantierului. Da dacă intră pe teritoriul tău, te legitimezi, îl reţii, chemi poliţia, îl dai în judecată pentru aia cu încălcarea proprietăţii, îl mai arzi că a intrat neautorizat în amenajare că nu a avut instructajul specific. Aşa, din afară, îi cam sufli de praf pe ăia care pozează, mai ales dacă ai Spaţii libere şi pozabile prin gardul ăla care protejează nu atât de praf şi moloz, cât mai degrabă de văzut ce se face pe acolo. La fel, am fost acuzat de unii care distrugeau (ei pretindeau că-l reabilitează) lejer un zid de cetate că am intrat "neautorizat" pe şantierul lor, deşi acolo erau trei schele şi nimic care să anunţe că e şantier.
O altă chestie cu happy end, a fost la altă "reabilitare", unde am făcut poze de pe trotuarul celălalt, şi tot aşa, după ce mi s-a spus că nu am voie că apar "pe cameră" (pe câte camere apar şi apărem noi sibienii, nici marii actori de la Hollywood şi Bollywood nu au aşa o prezenţă pe ecrane), am avut un dialog destul de tăios şi am aşteptat un verdict "de sus" să vedem dacă sunt socotit duşmanul poporului sau am tot dreptul să îmi exercit dreptul de a fotografia. A rămas că am avut dreptate, apoi am stat amical la discuţii. Deci nu totdeauna se lasă cu scandal.
Deci, dragi domni de pază sau alte funcţii de şantier. DE PE DOMENIUL PUBLIC poate să vă pozeze lumea oricât vrea ea. Singurul lucru care o poate îngrădi şi care poate crea probleme este dacă se fac publice imaginile şi vă recunoaşteţi în ele şi consideraţi că e o atingere la imaginea personală sau la viaţa privată. A, că eşti pe acoperiş şi nu porţi centură de siguranţă şi cască, aia nu e încălcarea mea, ci a ta. A, că faci mişto de un monument prin ceea ce îi faci, e iar treaba mea şi a altor organe abilitate. Că faci mizerie pe trotuar-carosabil e iar treaba mea.

Puţină legislaţie, ca de final

Codul Civil, la Art. 73, spune că "Orice persoană are dreptul la propria imagine" (al. 1) şi că, atunci când consideri şi conform dreptului la propria imagine, tu poţi interzice sau împiedica "reproducerea, în orice mod", a înfăţişării tale fizice sau utilizarea unei asemenea reproduceri.
La Art. 74, sunt socotite "Atingeri aduse vieţii private" "captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia"; "difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal"; "ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege" sau "utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană".
Deci, atenţie. NU orice este imaginea voastră, nu orice este viaţa voastră privată, nu orice este atingere la ele. Cât despre a avea drepturi de autor asupra unei clădiri, discuţia este foarte complicată şi implică foarte multe aspecte care sunt  mult mai profunde decât "cine v-a dat voie să pozaţi"? Restul e pasiune, exercitarea meseriei şi mai ales a şti ce să pozezi şi ce nu şi a şti ce să laşi să pozeze şi ce nu. Oricum multe se rezolvă după o discuţie mai amicală despre cine ce vrea şi de ce o face. Hai, pa.