O după-amiază de sâmbătă la Agnita, sub semnul poeziei, pârjolește arșita zilei de gustar, ajunsă la a 20-a filă. Ilarion Bârsan, maestrul amfitrion, ne-a invitat să ducem poezia la ea acasă. Astfel, editura CronoLogia din Sibiu și Asociația „Valea Hârtibaciului”, în colaborare cu Casa de Cultură „Ilarion Cocișiu” Agnita și Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor (prin membrii săi prezenți), au adus Acasă, patru poeți hârtibăceni valoroși (în ordinea prezentării cărților: Nicu Ganea, Ioan Gligor Stopița, Dan Herciu și Lőrinczi Francisc-Mihai), care au rezonat cu un public cald și select, prin prezentarea realizărilor editoriale. Un adevărat regal de poezie care a dat sens unei seri frumoase de vară.

              După cuvântul de bun venit adresat de către domnul Ilarion Bârsan, reprezentant al Asociației „Valea Hârtibaciului”, a fost lansată cartea unui autor puțin cunoscut, dar demn de reținut pentru analale literaturii, Nicu Ganea. Gestul publicării cărții de către Asociația hârtibăceană, la editura CronoLogia din Sibiu, prin efortul demn de toată lauda al domnului Ilarion Bârsan, este important dacă avem în vedere faptul că poemele scrise de Nicu Ganea, plecat prea repede spre stele, au găsit ecou în inimile iubitorilor de poezie. Deși prefațatoarea cărții, Lenuța Barbu, nu a fost prezentă, amintesc faptul că domnia sa l-a numit pe Nicu Ganea „anonimul atins de geniu”, sintagmă definitorie pentru universul liric prezentat de Ilarion Bârsan, îngrijitorul ediției, și de Lőrinczi Francisc-Mihai, autorul postfeței. A impresionat întreaga asistență domnul Andrei Todârcea, care a povestit viața lui Nicu Ganea și care, cu lacrimi în ochi, a evocat destinul, pe alocuri nefericit al poetului, și modul în care scria poeziile, invocând un moment memorabil, din anii 80, de la Cisnădie, când Nicu Ganea a citit la Cisnădie poemul „Fluturi nebuni” în fața a peste 500 de oameni, fiind apreciat de poeți sibieni, cel mai cunoscut dintre aceștia fiind Dumitru Chioaru. De asemenea, preotul protopop ortodox Andrei Iancu a evocat, în cuvântul rostit, religiozitatea poetului și măreția unui poem care definește viziunea sa lirică: „Și ce-i iubirea Ta? O ploaie cât potopul… / Ai cărei picuri repezi mă caută cu dor / Dar câți sub streșini strâmbe nu ne ferim de stropul / Răcoritor de suflet, ce cade iubitor…” Volumul de poezii al lui Nicu Ganea, Versuri întru crez, se bucură și de o impresionantă grafică, ilustrațiile fiind realizate de Silviu D. Gherman, precum și de fotografii artistice realizate de același neobosit Ilarion Bârsan, omul de cultură căruia Valea Hârtibaciului îi datorează apariția lunară a revistei „Gazeta Hârtibaciului”. Aș dori să adaug că la acest eveniment, atât de important, a fost prezentă fiica poetului Nicu Ganea, care trăiește în Spania. La finalul prezentării cărții, domnul Ilarion Bârsan a înmânat fiicei poetului, Ana, manuscrisele poeziilor tipărite în volum, moment extrem de emoționant și foarte bine ales în cadrul evenimentului.

         A urmat prezentarea volumului poetului Ioan Gligor Stopița din Ghijasa de Jos:  „Îngerul Ionduh. Cartea transparenței mele”, editura Eikon, București, 2021. Acest volum a fost prezentat de scriitorii Mihai Posada și Maria-Daniela Pănăzan, membri ai Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor. Opera lui Ioan Gligor Stopița cuprinde volume de poezii, de proză și cărți monografice dedicate unui spațiu geografic puțin reflectat în literatură: Ghijasa de Jos. Mă gândesc însă că, asemenea lui Ioan Popa care a impus în literatura contemporană Purpura (ținutul Țării Secașelor), tot așa, Ioan Gligor Stopița reliefează, prin opera sa, un nou areal mitico-literar, evocat mereu cu nostalgie, dar și cu responsabilitate. Satul românesc „din inima țării „este așezat în centrul universului său artistic, Axis Mundi, axa centrală a spațiului cultural reflectat în monografia satului Ghijasa de Jos, însă și în „monografiile inimii” scriitorului care se identifică întru totul cu toposul reflectat în sute de pagini. Ioan Gligor Stopița, nume ales pentru cărțile publicate, este un pseudonim. Numele adevărat este Ionel Stopița. Ioan este numele unui frate mort, al tatălui și al bunicului poetului. Născut la 13 martie 1951, în satul Ghijașa de Jos, comuna Nocrich din județul Sibiu, de pe Valea Hârtibaciului, pe care am denumit-o deseori Valea Verde, Ioan Gligor Stopița a urmat primele clase primare în satul natal și Liceul Teoretic din Agnita. Secretar de redacție, apoi redactor-șef al revistei „Rapsodia” din Sibiu, a desfășurat o activitate foarte bogată, implicându-se activ în viața culturală a Sibiului. Cu răbdare, modestie și perseverență a reflectat, în paginile revistei, cele mai importante evenimente culturale și literare din ultimele două decenii. „Rapsodia” sintetizează cronici, recenzii, lansări de carte, evenimente de anvergură, poezii, proză, interviuri, pagini ale tinerilor creatori din Sibiu, depășind 200 de numere. În volumul lansat la Agnita, „Poezia nu-i o justiție metaforică” afirmă IonDuh. Este „cenușa arderii de sine”. Este cuvântul ce mistuie întregul univers liric sondând adânc în fibrele ființei înspăimântate de Sine. Periegheza în sinele poetic, discursul liric, întregul corpus vivendi al textului devin o formă de înțelegere a lui „eu sunt altul, dar totuși sunt eu”, printr-o formă originală de exprimare poetică. O formă emblematică pentru un spațiu geografic original impus în peisajul literar contemporan de scrierile lui Ioan Gligor Stopița. În recitatul poetic, autorul a preferat să încânte publicul agnițean cu poezii din volumul „Cântarea cântărilor profane”, evocând în același timp momente nostalgice din timpul studiilor liceale, care au destins atmosfera și au bucurat inimile ascultătorilor.

         Dan Herciu, poetul apreciat de Irina Petraș și recompensat cu Premiul de debut al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, în 2009, și-a prezentat „Taxa pe viciu”. Un volum de debut inedit, original, care dă creației sens, cum spune Irina Petraș: „Dan Herciu își joacă perfect ritmurile și cadența, relația sa cu textul e liberă și netensionată, dar și traducătoare de neliniști. (…) Libertatea versurilor are o undă de disperare în fundal căci angoasa stă la pândă”. Cartea lui Dan Herciu a obţinut Premiul Niram Art pentru poezie, Trofeul RefleXos, Madrid, 2010. Poeziile lui Dan Herciu au fost traduse în limbile spaniolă şi portugheză. La Agnita, poetul născut în 1973, a citit mai multe poeme care au atins inimile celor prezenți prin ironia fină și limbajul dezinhibat de metafore. Taxa pe viciu a fost, cum însuși poetul a recunoscut, plătită prin expresia lirică originală.     

               Ultimul, dar nu cel de pe urmă, a fost poetul Lőrinczi Francisc-Mihai, care a adus publicului din urbea natală cele mai recente volume publicate, tot la CronoLogia în Sibiu: „Amiezi cu mocăniță și cu libelule” (poezii) și „De aproape” (eseuri). Cărțile au fost prezentate de Mihai Posada și Maria-Daniela Pănăzan, care au remarcat în cuvântul lor, originalitatea scrierilor, stilul inconfundabil, prețiozitatea versului. Mihai Posada a subliniat faptul că acest volum are „prefața Transfigurări, semnată de Ioan Marcoș și ilustrația copertelor, vădind un viguros talent plastic, realizate de fiica de numai treisprezece ani a autorului, Francesca. Titlul include ca pe o metaforă-matrice a lirismului, „mocănița” de pe Valea Hârtibaciului – vehicul poetic în sine, extras din textul poezia, aflat la pagina 122. Un vehicul deja intrat în legendă, readus în actualitatea perpetuă, prin efortul creativ ce a dus la apariția cărții: „trenul intră în poveste” (traversele de lemn); „trenul duce direct în rai” (halta Bolovani).”. De asemenea, domnul Posada crede că volumul este, in facto, o invitație în raiul pe care Lörinczi Francisc-Mihai nu obosește să-l evoce: „de venit acasă” e întreg textul unui haiku transilvan. Este invitația „în mocănița/ inimii mele” (rugăminte). Mocăniță ce trece negreșit prin „lunca de smarald”, fabuloasă (pentru prieteni) și îi invită pe cititori să devină părtași la călătoria în mocănița lui poetică, pe care o consideră una mirifică în cel mai curat sens al cuvântului.

          După recitalurile din lirica poeților, a fost invitat să ia cuvântul primarul orașului Agnita, domnul Alin Șchiau Gull, care și-a exprimat bucuria de a avea oaspeți autori de poezie născuți și formați pe Valea Hârtibaciului. A impresionat asistența printr-un discurs în care a evocat dorința de a promova cultura autentică a zonei, de a dezveli busturi ale personalităților locale care să rămână în memoria oamenilor, de a fi aproape de cei care scriu istoria locului. Doamna profesoară Voichița Pădure a încheiat, printr-un laudatio adus lui Dan Herciu și lui Lörinczi Francisc-Mihai, foștii săi elevi de care este mândră, o seară culturală deosebită, care a redeschis publicului gustul pentru poezie, pentru că „în chip poetic viețuiește omul” (Hőlderlin). Și nu pot încheia fără a aminti despre acest public minunat, select, care la rându-i a transferat emoția înspre masa poeților: directorul Colegiului Tehnic „A. T. Laurian” Agnita, prof. Bogdana Lăstun, directorul Școlii Gimnaziale „G. D. Teusch”, prof. Floriță Marina, consilier cultural al Primăriei Agnita, Iulia Szekely, fiica poetului, Ana, și prietenele sale, preot reformat Endre Kozma, prof. Larisa Stoica, întreaga familie a domnului Ilarion Bârsan (soția, cei trei copii veniți din Germania și nepoții; fiica, Bianca Bogdan, mi-a mărturisit că sunt cu toții fericiți că au fost alături de tatăl lor în acest moment important de viață, pentru că l-a apreciat mult pe poetul Nicu Ganea și pentru că a reușit să-i publice poeziile într-un volum inedit), membri ai familiilor, prieteni și, absolut surprinzător, o elevă de-a mea de la Colegiul Național „Gh. Lazăr” din Sibiu, Maia, împreună cu mama ei. (Maia este șefa de promoție a gimnaziului, cu media 10 și cu cea mai mare medie la Evaluarea Națională, premiantă la etapa națională a Olimpiadei de română).

              Dacă ar fi să sintetizez ceea ce s-a petrecut în seara de 20 august 2022 la Agnita, aș spune că a fost o seară magică de poezie prin care s-a exprimat cuvântul viu al emoțiilor dinspre autori spre public și dintre publicul select spre poeți ai Văii Hârtibaciului. Felicitări și mulțumiri domnului Ilarion Bârsan, amfitrionul unei întâlniri de excepție!

Maria-Daniela Pănăzan