În zilele de 20-21 august, comuna Șura Mare a cunoscut două zile de mare sărbătoare, Consiliul Local și Primăria Comunei organizând Festivalul „Fiii satului Șura Mare și Hamba”, ediția a doua – „In memoriam Daniel Rosalim”.

Sâmbătă, a avut loc în căminul cultural din Hamba deschiderea neoficială a manifestărilor, vernisajul expoziției foto-documentare „Comuna Șura Mare în documente de arhivă”, prilejuind o adevărată incursiune în trecutul celor două localități, organizatori fiind Primăria Comunei Șura Mare, în parteneriat cu Arhivele Naționale Sibiu și Asociația Ecomuzeul Regional Sibiu. Conform programului, primirea invitaților, a organizatorilor dar și a turiștilor s-a făcut la muzeul parohiei ortodoxe Hamba; preotul drd. Ioan-Remus Răsvan a fost o adevărată gazdă primitoare și extrem de atentă cu grupul eterogen, în care s-a integrat conducerea primăriei – primarul Ionuț Maier, viceprimarul Ilie Pop, respectiv inspectorul compartimentului cultură – prof. Izabela Tomiță. Constituit ad-hoc, grupul s-a extins treptat, fiind dornic de informații și vizibil surprins de patrimoniul material divers, conservat și expus în vechea anexă (reabilitată) a casei parohiale. Ca un ghid veritabil, părintele paroh ortodox a prezentat principalele exponate ale muzeului (icoane, costume populare, cărți vechi din arhiva parohiei, unelte, etc), expunerea domniei sale demonstrând o cunoaștere profundă a istoriei comunității locale. Prezent fiind – în 2019 – la lansarea monografiei „Satul HAMBA sau în vecinătate cu Dumnezeu”, autori pr.conf.univ. dr. Constantin Necula și pr.drd. Ioan-Remus Răsvan, am sperat într-o relansare a lucrării (tirajul fiind epuizat), o nouă ediție putând fi lansată după cunoașterea realistă a solicitărilor. Expunerea domniei sale a continuat în biserica ortodoxă cu hramul Sf. Ierarh Nicolae, istoria lăcașului de cult, dar și frumusețea bisericii vrăjind auditoriul. Periplul ecumenic – întru cunoașterea localității -, a continuat cu vizitarea bisericii greco-catolice, gazdă și ghid fiind preotul paroh greco-catolic Ioan Găban, părintele spiritual al comunității greco-catolice locale. După o scurtă rugăciune, părintele a prezentat succint greutățile și etapele reînființării parohiei locale; actuala biserică s-a clădit pe ruinele fostei grădinițe din sat, fiind sfințită (în 2011) de Eminența Sa, cardinalul Lucian Mureșan, Arhiepiscopul Major al Arhieparhiei de Făgăraș și Alba Iulia și Întâistătătorul Bisericii Unite cu Roma, cei prezenți având ocazia de a reflecta la evoluția civilizației și ciclicitatea istoriei.

Popasul, în parcul central modernizat al satului (s-a amenajat o frumoasă fântână arteziană, reamplasat monumentului eroilor și asigurat iluminatul public ambiental), a fost un bun prilej de fotografii de grup; un popas surpriză a fost în fața casei gospodinei Aurelia Nițu (mama Ica), care a întâmpinat și invitat întregul grup la degustări de produse tradiționale, de casă: hencleș săsesc, cozonac, tradiționala plăcintă cu varză și ceapă, pită de casă, plăcinte cu vișine, cireșe, prune (după sezonul fructelor). Am reținut afirmația publică a primarului Ionuț Maier – prin care prezenta ospitalitatea familiei Nițu -, doamna Aurelia insistând ca la toate manifestările publice din Hamba să prezinte voluntar – fără pretenții materiale – produsele culinare locale, autentice, respectând rețetele de casă săsești sau românești, moștenite. Regret că nu am vizitat și casa – Hamba, nr. 193 (din 1892), considerată cea mai veche din sat -, ce păstrează specificul arhitecturii tradiționale.

Vernisajul expoziției foto-documentare, în sala mare a căminului cultural (singura disponibilă, noul centrul cultural Șura Mare fiind în curs de finalizare și recepție!) a constat – pe lângă cunoașterea planșelor expuse – și în două prezentări tematice. Prima a fost susținută de dr. Alexiu Tatu, directorul Arhivelor Naționale Sibiu, care a precizat că toate copiile documentelor (38 planșe) expuse sunt o mică parte din cele arhivate de instituția publică. Arhivele Naționale Sibiu însumează peste 5000 metri liniari de documente – reprezentând 350 de fonduri și colecții și o bibliotecă documentară de peste 54.000 de volume -, necesitând o activitate continuă de conservare și administrare, respectiv de îndrumare și control la toți creatorii și deținătorii de arhive din județ. Cel mai vechi document expus, este copia unui document din 16 iunie 1349 (o scrisoare de judecată), dr. Alexiu Tatu afirmând că documentul original de atestare a ambelor localități (din 1332) – Șura Mare și Hamba – nu se află la Sibiu, ci la Arhivele Naționale Oradea. Expoziția se înscrie în efortul continuu – demarat încă din 2003 – de a prezenta documentele de arhivă în comunitățile locale, expozițiile permanente în spații publice asigurând accesul direct al cetățeanului la actul istoric. Domnia sa a prezentat și proiectele Arhivelor Naționale, cel mai recent fiind „Spre guvernarea digitală. Starea civilă electronică în cadrul Arhivelor Naționale ale României (eNAR)”, obiectivul constând în asigurarea unui acces îmbunătățit la starea civilă istorică, prin digitalizarea acestor documente.

Un alt proiect expus public a fost eVITALA – constând în consolidarea capacității Arhivelor Naționale de furnizare a serviciilor publice -, prin simplificare și modernizare normativă și de infrastructură, de mare interes pentru toți beneficiarii.

A doua parte a expoziției constă în galeria imaginilor patrimoniului moștenit, monumente istorice sau alte obiective turistice din comună: locuri de belvedere (turnurile bisericilor, cimitirele, etc), muzeul parohial Hamba, monumentele eroilor, etc. Patrimoniul săsesc reprezintă un uriaș potențial turistic nevalorificat; deși există proiecte în acest sens, degradarea continuă necesitând măsuri urgente privind conservarea și punerea în valoare a moștenirii existente. Cunoașterea patrimoniului local, este o primă condiție privind materializarea conceptului „Patrimoniul cultural local în slujba comunității”, traseele turistice marcate – de vizitare a localităților – fiind necesare, dar nu suficiente pentru conștientizarea valorii patrimoniului. O viitoare lucrare monografică a întregii comune ar trebui să prezinte și o serie de legende și povestiri locale: fundamentarea identității comunei (stema cu cele două săbii încrucișate cu vârfurile în sus fiind vizibil asociată stemei Sibiului); de ce i se spunea satului Hamba, satul cocoșului (Kakasfalva)?; de ce în descrierea bisericii ortodoxe Buna Vestire se face trimitere la un monument istoric de lemn; etc. Câți șureni știu că în Șura Mare s-a născut unul dintre cei mai importanți istorici, diplomați și compozitori transilvăneni – Hyeronimus Ostermayer (1500?-1561) -, existând opinia că ar fi fost primul organist din principat! O intervenție salutară a avut-o directorul școlii gimnaziale, Adrian Dumitru Lungoci (profesor de istorie-geografie), care a susținut existența multimilenară pe aceste meleaguri, remarcând lipsa din expoziție a imaginilor și referirilor la descoperirile arheologice. Domnia sa a argumentat necesitatea și oportunitatea relocării expoziției documentare în spațiul școlii, în beneficiul generațiilor de elevi care vor dori să cunoască istoria localităților dar și reperele vechii identități locale. În public, l-am recunoscut pe profesorul, instructorul și dirijorul dr. Vasile Bebeșelea Sterp, un jinar care s-a stabilit în Șura Mare și care s-a implicat – fără rețineri și prejudecăți – în destinele culturale ale comunității locale. Invitat să interpreteze o melodie la fluier – instrumentul în care și-a dat doctoratul – domnia sa a explicat semnificația unor acorduri, dar și a culorilor din costumul tradițional românesc, fiind un adevărat tezaur uman viu, fondator a două fanfare din județul Sibiu (în Jina și Șura Mare). Audiindu-l, am înțeles de ce fiul domniei sale este dirijorul principal al Filarmonicii George Enescu, fiind considerat unul dintre cei mai talentați dirijori născuți în România, în ultimele decenii.

În încheierea vernisajului, primarul Ionuț Maier a mulțumit tuturor organizatorilor și colaboratorilor, declarându-se plăcut surprins de manifestare, atmosfera destinsă și comunicarea directă transformând evenimentul într-o adevărată întâlnire a fiiilor satelor, lipsită de formalități și deschisă dialogului. Festivalul a continuat, încheindu-se duminică seara pe stadion, în acordurile fanfarei locale, a grupului „Doruri Sibiene” – coordonator prof. Izabela Tomiță -, a „Școlii de Dans Ioan Macrea”, a Ansamblului de Dansuri Populare Șura Mare, respectiv a interpreților și soliștilor invitați.

Toți sibienii pot descoperi patrimoniul comunei Șura Mare, deplasarea în comună fiind asigurată – din acest an -, de primăria comunei, prin linia de transport public, proprie. Eu, doresc să cutreier și împrejurimile celor două localități, cu speranța ca, în 2032 – la aniversarea a 700 de ani de atestare documentară -, comuna să devină o adevărată și minunată stațiune turistică, pe care sibienii o vor aprecia și respecta, fără să încerce să o transforme într-un cartier mărginaș, la periferia unei metropole ce-și dorește integrarea – prin urbanizarea treptată -, a întregului ținut al Sibiului.