În curtea bisericii s-au aflat o expoziţie de cărţi şi de picturi făcute de elevii profesoarei Marilena Cernea, de icoane pe sticlă pictate de Silvia Oros, covoare şi ţesături tradiţionale româneşti, aduse de harnice femei din Retiş care le-au împărţit celor prezenţi tradiţionalul lichiu românesc-frate bun cu hencleşul săsesc.
De pe scena instalată în curtea Şcolii Gimnaziale GD Teutsch, unde mulţi şi-au petrecut viaţa de elev, au fost întâmpinaţi cu cântece de Fanfara din Landshut.
Pentru deschiderea oficială a Zilelor Culturale ale oraşului Agnita, primarul oraşului i-a invitat pe scenă pe preotul Andrei Iancu Protopopul Protopopiatului Ortodox Agnita, Endre Kozma, preotul Bisericii Reformate din Agnita, Friedrich Gunesch, Secretar general al Consistoriului Superior al Bisericii Evan­ghelice C A din România, Radu Marius Curcean, preşedintele Asociaţiei Breasla Lolelor din Agnita, Doris Hutter, preşedinta HOG Agnetheln din Germania şi reprezentanţi ai lolelor din Germania.
Aceştia au vorbit despre patrimoniul cultural al oraşului Agnita, a cărui identitate a fost realizată de cei care au trăit şi muncit împreună, despre necesitatea continuării tradiţiilor, păstrarea legăturilor pentru a pune în valoare moştenirea istorică.
Mulţumind pentru invitaţie şi pentru inclu­derea resfinţirii bisericii la acest eveniment, Doris Hutter a remarcat „cât de frumos este să sărbătorim împreună Zilele Culturale ale oraşului Agnita” şi faptul că saşii plecaţi apre­ciază continuarea tradiţiei lolelor, o sărbătoare care contribuie la identitatea oraşului.  
Primarul Alin-Ciprian Schiau-Gull a spus: „Acum, noi suntem cei care scriu povestea oraşului, iar ca să o scriem împreună trebuie să vă regăsiţi în toate etapele devenirii lui. Sentimentul de apartenenţă, această identitate culturală, se creează cu greu, dar ea este cea care ne va ajuta ca peste ani să povestim cu acelaşi drag şi cu aceeaşi bucurie despre oraşul nostru, despre comunitatea noastră. Agnita ne poate face mândri de ea, oraşul nostru are resursele necesare, iar noi, locuitorii ei, suntem posibilitatea. Când resursele şi posibilităţile se întâlnesc, vorbim despre potenţial.”
După cuvântările oficiale a urmat o avalanşă de reprezentaţii artistice.
Membrii ansamblului Cununa au încântat publicul cu dansuri germane, dansuri de salon şi jocuri populare româneşti.
Bogdan Pătru, profesorul care a reînviat în Agnita obiceiul lolelor, a făcut o prezentare a breslelor şi însemnelor ce le reprezintă, cu scurte demonstraţii însoţite de pocnete de bici şi de strigătul „Hiraii!” În calitate de preşedinte onorific, l-a invitat pe scenă pe Hans Gotsling, veteranul lolelor din Agnita, pe care l-a felicitat pentru contribuţia lui şi i-a înmânat o diplomă de onoare. Apoi cei de pe scenă împreună cu publicul au cântat imnul Transilvaniei, Siebenbürgen.
A urmat parada Zilelor Culturale, în care cei prezenţi au defilat pe artera principală, purtând cu mândrie costumele populare româneşti şi săseşti, steagurile reprezentative ale asociaţiilor şi breslelor şi drapelul României.
Reveniţi în curtea bisericii s-au bucurat de cântecele de chitară ale elevilor conduşi de Marius Ghizăşan, de jocurile populare ale prichindeilor din ansamblul Hârtibaciul pregătiţi de Ioan Sârbu, de cântecele populare prezentate de soliştii şi grupurile vocale ale Casei de Cultură „Ilarion Cocişiu” pregătite de Doina Părău şi de cântecele prezentate de orchestra condusă de Nicolae Vâştea.
Ansamblul artistic săsesc din Germania a prezentat o scurtă piesă de teatru, „Vine, vine…Mocăniţa şi noutăţi din Valea Hârti­baciului” regizată de Doris Hutter, iar grupul vocal „Kampestweinkel” şi fanfara transil­văneană „Landshut” au încântat publicul cu cântece săseşti.
La ora 21 a început Balul Zilelor Culturale, o petrecere în care voia bună cu cântece cu dansuri româneşti şi săseşti a durat până aproape de zori.
În cea de-a doua zi sărbătoarea a continuat în incinta bisericii, unde orga a sunat cu sfinţenie sub arcadele gotice, însoţind slujba de resfinţire a bisericii restaurate cu fonduri Europene, prin grija HOG Agnetheln din Germania şi a Consistoriului Bisericii Evanghelice CA din România.
Slujba de resfinţire a fost oficiată de preotul Reinhart Guib, episcopul Bisericii Evanghelice, împreună cu preotul Hans Georg Iunesch şi diaconul Rosinger Heinrich.
La acest eveniment sacru pentru viaţa spirituală a creştinilor evanghelici, au fost prezenţi preotul Andrei Iancu, Protopopul Bisericii Ortodoxe şi Endre Kozma, preotul Bisericii Reformate din Agnita.
Aceştia au mulţumit pentru invitaţie, au remarcat bunele relaţii dintre creştinii agniţeni şi i-au felicitat pentru restaurarea acestui loc de rugăciune, monument istoric reprezentativ pentru Valea Hârtibaciului.
Friedrich Gunesch, în calitate de Secretar General al Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice C A din România, a cărui implicare în proiectul şi executarea lucrărilor de restaurare a fost determinantă, a vorbit despre problemele întâmpinate, atât material, prin apariţia unor cheltuieli neprevăzute, cât şi spiritual, prin decesul preotului Reinhard Boltres reprezentantul legal în proiectul de restaurare.
Le-a mulţumit celor care au făcut un efort financiar în plus, a mulţumit pentru profe­sionalism şi implicare echipei de consultanţă condusă de Elena Curcean şi le-a mulţumit constructorilor a căror muncă se vede în calitatea lucrărilor.
Primarul Alin-Ciprian Schiau-Gull i-a felicitat pe toţi cei care s-au implicat pentru restaurarea acestui monument istoric, menit să devină un simbol al Văii Hârtibaciului, un punct de referinţă pentru dezvoltarea turismului în această zonă a cărui capitală este oraşul Agnita.
Andreea Schiau-Gull, în calitate de curator al bisericii, împreună cu Doris Hutter au dezvelit o placă comemorativă cu numele celor care au avut o contribuţie deosebită pentru restau­rarea bisericii, mulţumindu-le pentru implicare.
După încheierea actului religios, cei prezenţi au fost întâmpinaţi în curtea bisericii de fanfara „Siebenbürgische Blasmusik Stuttgart e.V.” Împreună s-au deplasat în curtea Şcolii Gimnaziale GD Teutsch unde „Zilele Culturale ale oraşului Agnia au fost încheiate cu o mare „Horă a prieteniei” în care au dansat împreună gazdele şi oaspeţii, o horă a bucuriei de a trăi aceleaşi sentimente pentru locurile natale.