Nu era de ajuns că pe zi ce trece criza economică se instalează tot mai confortabil în viața omului. Ce și-au spus guvernanții? Să dea și ei o mână de ajutor, să pună o lopată de pământ peste problemele românului, nu carecumva să creadă acesta că viața e, așa, un drum lipsit de griji. Scumpirea accizelor la alcool, tutun, impozitarea totală a contractelor part-time și scăderea anumitor plafoane pentru micii întreprinzători sunt doar câteva dintre măsurile ce intră în vigoare de la 1 august, modificări de pe urma cărora unii visează la colectări salvatoare pentru bugetul statului. Carevasăzică, va fi tot mai greu să îți îneci amarul în băutură, iar stările de nervozitate, potolite îndeobște cu o țigară aprinsă, vor fi tot mai anevoie combătute. Nu puțini sunt cei ce vor renunța la contractele part-time, pentru că a plăti contribuții către bugetul statului la nivelul unui contract de 8 ore nu e rentabil, în condițiile în care angajatorul nu are nevoie de o prestare de servicii mai mare de două- patru ore. Ce încurajează această decizie, luată pe genunchi, fără un calcul de impact? Munca la negru și o scădere a colectării dărilor plătite acum către stat. Nici după treizeci de ani de privit în ogrăzile economiilor funcționale ale lumii, ai noștri nu au înțeles că nu bocancul fixat pe gâtul întreprinzătorului e soluția câștigătoare, ci o legislație relaxată, prietenoasă. În România, cei ce desfășoară activități comerciale trăiesc continuu senzația că sunt vânați, că statul pornește de la premisa că ei, agenții economici, sunt mereu predispuși la încălcarea legii. Textura unei haine pe care o storci brutal după fiecare spălare se va deteriora mult mai repede decât una lăsată să se usuce firesc. Cam așa e și cu cei ce susțin economia. Cei care se perindă la guvernare de treizeci de ani încoace au greșita impresie că e musai ca, odată ajunși la pupitrul de unde se iau decizii, să se transforme în zbiri. Da, poate că românul are pornirea de a fenta statul, de a ciupi câte ceva din ceea ce are de dat la bugetul național, dar pot fi construite legi care să așeze lucrurile în așa fel încât colectarea să se facă eficient, fără a exista acel joc absurd de-a „vânătorul și vânatul”. Ceea ce au aruncat guvernanții pe tarabă, cu titlu de măsuri băgate în priză pe repede-înainte de la 1 august, e eticheta unui mod de lucru pripit, lipsit de conținut. Dar nu avem de-a face cu o premieră, astfel de bâiguieli fiind ceva obișnuit în politica lucrului prost făcut din ultimele trei decenii. Ei se îmbată cu apă rece crezând că vor colecta mai mult, tot mai puțini români își permit să se îmbete pentru a uita ce vremuri tulburi trăiesc.