Din monografia „Astrei” – lucrarea prof.univ.dr. Pamfil Matei -, aflăm că atât tribunistul poet Octavian Goga a fost secretar literar al Asociaţiunii (1906-1914), cât şi scriitorul Ion Agârbiceanu, acesta din urmă fiind şi secretar general al secţiilor ştiinţifice-literare. Amintim că preşedinți de onoare au fost M.S. Regele Ferdinand (în perioada 1919 – 1927) şi M.S. Regele Carol II (după 1930 – ?). După studiul inedit „Asociaţiunea transilvană pentru literatura şi cultura poporului român – ASTRA * Ce a fost? – Ce este? – Ce vrea să fie? Necesitatea din care a răsărit „Astra”, se cuvine a prezenta articolul lui I. Agârbiceanu „Cu gândul la viitor. Probleme vechi în activitate nouă”, apărut în revista „Transilvania (Buletin de tehnică a culturii)” anul 70, nr. 2, din martie-aprilie 1939:

«Prin înfiinţarea legală a Serviciului Social şi prin încredinţarea aplicării lui în Ardeal, Banat, Crişana şi Maramurăş, Asociaţiunii noastre, vom avea posibilitatea să cunoaştem mai fundamental nevoile culturale, economice, sanitare din satele noastre. Munca sistematică şi organizată, concentrată în căminele culturale, va putea să dea rezultate mai mari în îmbunătăţirea situaţiei ţărănimei noastre pe toate terenele. Cercetarea în mod ştiinţific a nevoilor morale, generale şi locale, făcută prin aparatul Institutului Social şi cu concursul obligator al tuturor absolvenţilor şcolilor superioare, va putea să indice precis lipsele cele mai arzătoare din toate regiunile. Se va ajunge astfel la un material care va putea servi ca temeiu solid la activitatea culturală în mijlocul satelor. Vom scăpa de improvizări cari adeseori nu pot da rezultatele aşteptate. Că ne aşteaptă un vast şi greu de muncă nu mai încape nici o îndoială. Realităţile noastre dela sate au nevoe, în toate domeniile, de mari îmbunătăţiri. Dacă am lua în considerare numai problemele de ordin igienic şi sanitar: alimentarea, igiena locuinţei, profilaxia boalelor contagioase, natalitatea şi mortalitatea infantilă, vom înţelege uşor cât e de făcut pentru poporul nostru.

Interesul suprem al României este să crească vitalitatea poporului român, în primul rând al celui dela ţară, care e garanţia principală a poporului nostru. Dacă acest principiu a fost şi până acum la baza activităţii „Astrei” şi este şi la temeiul Serviciului Social, zilele din urmă n’au putut decât să ni-l confirme. Pe de-o parte elanul ţărănimei noastre pus în slujba patriei, pe de altă parte starea îngrijorătoare în legătură cu vitalitatea trupească a multora dintre fraţii noştri cari au alergat la datorie. Oricare intelectual român a trebuit să simtă adânc în conştiinţa lui datoria de a ajuta la îmbunătăţirea şi creşterea vigoarei trupeşti în elementul care s’a dovedit întâiul la datorie. Multe decenii, de-aici încolo, va trebui să ne fie atenţiunea tuturora încordată asupra satului românesc şi munca noastră asupra creşterii potenţialului vital al ţărănimii noastre. Dar nu mai încape nici o îndoială că „Astra”, în aplicarea Serviciului Social şi în cadrele activităţii sale tradiţionale va trebui să pună şi pe mai departe, preţ mare pe cultivarea sufletului şi a conştiinţii naţionale, cu toate valorile spirituale înmagazinate în tradiţia noastră.

Noi va trebui să pregătim cultul familiei creştine, a familiei curate, morale, harnice, cu mulţi copii sănătoşi. Este o constatare de ordin general că îmbunătăţirea situaţiei materiale nu merge, de cele mai multe ori, mână în mână cu moralitatea şi trăinicia familiei. Adeseori moravurile cele mai curate se găsesc în familia săracă. Aceasta, de obiceiu, nu se încheie din interese materiale; nu împiedică procreaţia de teama că nu are mijloace materiale pentru înzestrarea copiilor. În sânul familiilor sărace dela ţară copiii nu-s socotiţi ca un balast, ci ca sporirea braţelor de muncă. Sistemul de un copil, ori de doi, n’a pătruns la ţară în familiile sărace, ci în cele mai bine situate materialiceşte. Divorţările sunt mai dese în acestea din urmă, ca şi slăbirea legii morale între cei doi soţi. Egoismul omenesc creşte în proporţia bunăstării materiale, în cazul când o temeinică educaţie creştină, o adevărată cultură religioasă, nu veghiază mereu la moralitatea familiei. Toată însufleţirea, munca şi jertfa pentru ameliorarea condiţiilor materiale de traiu la sate; dar, în aceeaşi măsură, toată grija şi acţiunea pentru moralul, pentru curăţenia familiei. Tăria noastră de totdeauna în păturile ţărănimei s’a datorat principiilor de vieaţă cinstită şi morală, mai ales în familie. Natalitatea mare, unul din factorii biologici cari ne-au susţinut prin veacuri, se datorează moralităţii creştine a familiei româneşti. Aceasta trebue păstrată şi crescută prin toate mijloacele educaţiei şi chiar prin sprijin material.

Întărirea satului românesc, creşterea puterii lui vitale, trebue urmărită simultan pe amândouă planurile: cel material şi cel spiritual. Pentrucă este evident că naţiunea şi ţara nu va avea nici un spor de puteri, dacă o familie mai bine hrănită, mai sănătoasă, mai bine înzestrată materialiceşte, va răspunde cu sistemul de doi copii la năzuinţele comune, ale Statului şi ale „Astrei”, de a-i ameliora soartea. Sau dacă vor spori divorţurile sau şi numai slăbirea legii morale în curăţenia căsătoriei.

Este de acord toată lumea că o familie lipsită de legea morală, gata oricând să se destrame, nu poate forma o verigă sănătoasă în lanţul comunităţii care se numeşte naţiune. De aceea „Astra” şi intelectualii însufleţiţi cari lucrează dezinteresat în cadrele ei, vor trebui să ţină mereu seama de prosperarea cultului familiei creştine în poporul nostru.

Nu ar fi decât o atitudine tradiţională în activitatea „Astrei”. Pentrucă noi şi în trecut am pus mare preţ pe sănătatea morală a familiei. Expoziţiile de copii, premierea familiilor cu cei mai mulţi copii, încredinţarea cu funcţiuni onorifice în organizaţiile noastre săteşti a familiilor cele mai cinstite, au arătat mereu preţul pe care-l pune „Astra” pe familia eticeşte sănătoasă. Grija aceasta de căpetenie trebue să o sporim în viitor în urma faptului că azi e cu mult mai uşoară dislocarea populaţiei săteşti decât în trecut. Pe lângă toată reforma agrară, un număr tot mai mare de săteni şi sătence îşi caută de lucru la oraş, în fabrici şi uzine. Însuşi principiul proporţionalităţii muncii româneşti e în mai mare măsură rezultatul excedentului de braţe muncitoare la sate. Fii satelor cutreeră azi ţara, cât e de largă, dela o margine la alta, în toată libertatea. Contactul cu alt mediu decât cel de acasă, adeseori inferior sub raport etic, primejdueşte zilnic concepţia şi principiile morale, referitoare la familie, cu cari au fost obişnuiţi în satul lor. Pilde de destrămare a familiei văd mereu în lumea muncitoarească cu cari vin în contact, în lumea clasei suprapuse în serviciul căreia ajung. Aşa că e nevoe de o intensificare a acţiunii pentru cultul familiei.

În tradiţia „Astrei” este apoi cultul idealismului, fără care un popor nu se poate întări, oricât i-ar fi de mare bunăstare materială. Scopurile superioare ale vieţii, ca şi scopurile superioare naţionale, trebue să fie veşnic conducătoare în vieaţa unui popor sănătos şi vrednic. „Astra” va activa, deci şi în viitor pentru adâncirea în sufletul neamului, a ideii naţionale, cu imperativele unirii şi ale solidarităţii naţionale, cu simţul de jertfă pentru ţară şi neam. Poporul nostru are un puternic instinct de neam. Cunoştinţa lui naţională, destul de vie şi azi, are în ce se adânci, are pe ce clădi. E nevoe numai de o continuă educaţie, de adevărul împărtăşit cu convingere şi cu căldură».

(va urma)