Sâmbătă, 2 iulie a.c. – pe o vreme plăcută, printre binecuvântate picături de ploaie – am participat la o adevărată sărbătoare, în centrul comunei Nocrich. Am dat curs invitației col(r) Gabriel Stroilă, președintele Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din Logistica Armatei gral C-tin Zaharia – filiala Sibiu. Invitația m-a onorat, cunoscându-l pe col. Gabriel Stroilă de peste două decenii, ca un neobosit cercetător al istoriei orașului Tălmaciu și Mărginimii Sibiului, implicat în destinele comunității. Prin invitație, se anunța dezvelirea statuii și comemorarea memoriei generalului Ioniță Botoș, fiu al comunei Nocrich și personalitate importantă a Armatei Române. Intrigat de lipsa precizării locului manifestării, am apelat la domnul Ioan Gruncă – fofelzan veteran -, care cunoaște și se angajează voluntar în multe din proiectele comunității locale. 
În parcul central al localității, surpriza a fost mare, văzând un nou monument (acoperit cu o pânză albă) ce aștepta să fie dezvelit, lângă vechiul monument al eroilor. Forfota pregătirilor indica importanța evenimentelor – atât pentru organizatori și pentru localnici -, din mașini (unele inscripționate cu însemne ale armatei) revărsându-se o mulțime de invitați.
Întreaga manifestare a fost coordonată – cu emoții vizibile, justificate pentru prima manifestare organizată integral -, de col.Gabriel Stroilă, aceasta desfășurându-se conform programului. După întâmpinarea participanților și realizarea dispozitivului pentru ceremonie, a fost intonat imnul național, întreaga adunare adoptând o ținută solemnă. Serviciul religios și slujba de pomenire a oficiat-o soborul de preoți, format din preotul parohiei Aurel Avram, fiul acestuia – Mihai Avram și preotul militar al Garnizoanei Sibiu, Florin Alexandru Pavel. Au susținut scurte alocuțiuni președintele AMCRRLA, col. (r) dr. Ioan Iacob, col (r) Adrian Mircea Botoș (fiul gral Ioniță Botoș), primarul comunei Nocrich, Adrian Mușoaie. Biografia gral Ioniță Botoș a fost prezentată succint de col. Gabriel Stroilă, dintr-un adevărat „testament spiritual” al celui omagiat, care stăpânea bine și „arma condeiului”: «M-am născut în 4 iulie 1933, în frumoasa și vestita cetate a Sibiului, vechi leagăn de civilizație românească, așezată într-o altă „cetate”, din totdeauna românească, cea a Ardealului. Mă încearcă, în același timp, profunde sentimente de pioasă aducere aminte, iubire și recunoștință față de părinții mei, IOAN și MARIA, harnici și cinstiți, agricultori ardeleni, de naționalitate română și religie ortodoxă. În prezent sunt decedați și înmormântați în comuna NOCRICH, județul Sibiu. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Provin dintr-o familie cu patru copii, eu fiind cel mai mare dintre frați, urmând Ilie, tehnician agronom, Emil actor și Maria muncitoare la S.C. Vinalcool Sibiu. (…) Îmi amintesc, cu emoție și mândrie perioada anilor 1951-1953 în care, îmbrățișând cariera armelor am urmat cursurile școlii militare de intendență și finanțe, (…) îmi voi aduce întotdeauna aminte cu multă bucurie și emoție, acești ani reprezentând pentru mine anii de ucenicie, în „meseria” de „intendant”, care m-au ajutat să stăpânesc, în cele mai mici amănunte, tainele acestei specialități dificile dar frumoase, constituind piatra de temelie a promovării ultime în ierarhia militară. Un moment deosebit de important al vieții și activității mele, (…), îl constituie căsătoria, în anul 1955, cu BARBU MĂRIOARA care mi-a fost un prieten și ajutor nedespărțit în întreaga mea carieră militară, care a înțeles privațiunile serviciului militar, m-a însoțit în toate garnizoanele în care am fost trimis de conducerea armatei. Am întemeiat împreună o familie fericită pe care o apreciez pe deplin realizată prin copilul nostru care este medic militar, (…) un îndrăgostit de meseria lui, specialist în medicină și ecografie. (…) Călăuzit de dorința permanentă de a contribui la formarea și perfecționarea cadrelor de logistică, la restructurarea și modernizarea domeniului logistic am formulat idei, opinii, concluzii și propuneri pe care le-am inclus în articolele publicate în revistele de specialitate. Îndeosebi, după 1989, am simțit mândria de a împărtăși tuturor cadrelor de logistică dorința de a repune în drepturile firești această armă în care m-am format ca ofițer și pe care o conduc de un număr important de ani. Din această dorință am elaborat și publicat în 1992, împreună cu generalul-maior (r) Matei Obogeanu, lucrarea „Intendența armatei române de-a lungul timpurilor”. Imboldul scrierii adevăratei istorii a intendenței armatei române a fost acela de a face cunoscută evoluția sa de-a lungul timpului până în prezent, rolul și locul pe care l-a ocupat, îl ocupă și-l va ocupa în întregul proces instructiv și în ducerea acțiunilor de luptă, marile răspunderi ce-i revin acestei arme, trăsăturile ce trebuie să definească orice specialist al acestui domeniu. În acest demers am fost călăuzit de dorința de a cultiva sentimente de respect și dragoste atât din interiorul armei noastre, cât și din partea celorlalte arme, beneficiare zi de zi ale muncii pe care o prestăm și care în mod nedrept, nu întotdeauna a fost apreciată cum se cuvine. Consecvent acestor deziderate am continuat eforturile de documentare și am elaborat în anul 1995, împreună cu un colectiv de autori, lucrarea „Logistica armatei române în al doilea război mondial” (campania de vest) …».
Monumentul de for public s-a executat cu sprijinul direct al generalului lt. Cătălin Zisu, comandantul Comandamentului Logistic Întrunit, fiind executat la Studioul de Arte Plastice al Ministerului Apărării Naționale. Col (r) Valentin Tănase – directorul Studioului de Arte Plastice al Armatei – a prezentat monumentul, realizat (din piatră) de o familie de artiști plastici, de mare talent în domeniul sculpturii: autorul principal Liviu Muscalu, sprijinit de fratele său Paul și Gabriela Muscalu. 
La festivitate au participat: Președintele Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din Logistica Armatei col(r) dr. Ioan Iacob, col. Dinu Radu – locțiitorul comandantului A.F.T. Nicolae Bălcescu Sibiu, col. Roatiș Mircea – comandantul Bazei 2 Logistice „Șelimbăr”, 4 comandanți de unități militare din Sibiu, generalul de divizie (r) Popa Gheorghe (Tg. Mureș), generalul de brigadă (r) Mitroi Gheorghe (București), 12 ofițeri în rezervă cu familiile din ACMRLLA, precum și 23 de ofițeri în rezervă și retragere din Constanța, Oradea, Mediaș, Sighișoara, Brașov, Buzău, Ploiești, București, care l-au cunoscut și au lucrat cu generalul Ioniță Botoș. Primăria comunei Nocrich a fost reprezentată de primarul Adrian Mușoaie, consilieri locali și un număr mare de localnici (acestora li s-a înmînat 150 de pachete, fără să ajungă la toți cei prezenți). Au ținut să fie prezenți la festivități, membrii familiei generalului Botoș: soția Mărioara Botoș, fiul dr. Adrian Mircea Botoș (colonel în rezervă, fost comandant al Spitalului Militar Oradea), dr. Anca Botoș (nora), Alexandra Maria Botoș (nepoata), Horea Mircea Botoș (nepot) și sora Maria Badiu. În aplauzele asistenței a fost dezvelit monumentul, având loc depunerile de coroane, din partea tuturor instituțiilor prezente și a familiei. Lucrarea de artă plastică a fost predată primăriei comunei Nocrich, zestrea patrimoniului local îmbogățindu-se cu un monument cu rol decorativ și comemorativ.  
În ultimii ani, am reușit să mă refamiliarizez cu organizarea militară; astfel, am aflat că încă din 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a promulgat o lege asupra poziției ofițerilor – „rostul ofițerilor care treceau în disponibilitate”- aceștia putând să se afle în următoarele situații: activitate, disponibilitate, neactivitate, reformă și în retragere. În perioada 1884-1915 s-au înființat opt asociații ale cadrelor militare în rezervă și retragere, prima consemnată oficial fiind „Societatea Veteranilor Independenți”. În acest context, s-a născut părintele spiritual al Școlii de Aplicație pentru Logistică, generalul de divizie intendant Zaharia Constantin (1861, la Râmnicu Vâlcea), considerat fondator al intendenței militare românești. Una din preocupările sale fundamentale a fost conexarea serviciilor de intendență la economia națională, fără principiul colaborării totale între toate structurile economice ale țării – în folosul armatei -, neputându-se susține un război de lungă durată. Filiala Județeană Sibiu a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din Logistica Armatei s-a înființat în decembrie 2021, la inițiativa următoarelor cadre militare în rezervă: Stroilă Gabriel, Cernica Victor, Maftei Liviu, Munteanu Ioan, Munteanu Vasile, Cernejenco Constantin, Călin Aurel, Pleșu Sorin. 
La acest început de drum, toți membrii fondatori au fost prezenți, asociația dovedind maturitate și determinare.
Reamintim – tuturor celor interesați – cugetarea marelui istoric Nicolae Iorga: „fără steag de cultură un popor e o gloată, nu oaste”! Pentru o comunitate care de decenii și-a pierdut treptat puterea de a lupta – fiind învățată să trăiască așteptând -, se cuvine a consemna pasul mic, de patriotism și de redobândire a identității, fluturând „un steag de cultură”!.