Acum, Ştrandul este o combinaţie interesantă de case vechi, case vechi înnoite, case noi, vile, blocuri socialiste, blocuri ANL sau de "dezvoltator". Foarte betonat, foarte asfaltat, adică aşa de betonat şi de asfaltat încât contribuie vehement la încălzirea globală locală când se încing toate alea, dar, totuşi, încă (şi în ciuda defrişărilor intense) "verde". E prezentat de agenţiile imobiliare ca un loc departe de aglomeraţia zonei centrale, de parcă nu ar trece te acolo trei artere importante ale Sibiului, dar nu cred că se fac atâtea curse şmechere noaptea ca pe Mihai Viteazu, Milea, Coposu sau Victoriei. Oricum e un loc în care fug cu plăcere, cu toale lipsurile din spaţiul verde, cu betoanele şi asfalturile lui cu tot, dar tot e mai verde decât Hipodromul "meu". 

Cum ajungi în Ştrand

Cartierul e cam la doi kilometri de centrul Sibiului (aşa am citit), dar dacă eşti obişnuit cu auto-talpa, nu îţi dai seama de distanţă. Poţi ajunge pe jos, de şi pe oriunde ai chef, dar pitoresc e să cobori pe cele două pasaje pietonale. Unul coboară de pe Moldovei, între două case vechi şi interbelice, cea din dreapta având, pe vemuri, un pitic de piatră în grădină, care acum nu mai e. Celălalt e dinspre Cristianului şi te duce în "centrul istoric" al cartierului, zona de vile. La fel, poţi coborî de pe Transilvaniei, poţi trece Alba Iulia pe la fosta "Poli" (Poligrafia, acum Kaufland) şi pe Ştrandului, sau pe după benzinărie, pe pista de biciclete. Poţi veni şi de pe Maramureşului, poţi veni, pe jos, cum am spus, de unde vrei. 
Ca autobuze, poţi lua 1, 5, 11, 17 din centru şi 16-le din Ţiglari. Dar autobuzul "de cartier" aşa cum 5-ul este al Văii Aurii, este, aici, 17-le. Traversează tot oraşul, pornind din Reşiţa de lângă Guşteriţa şi ajungând până pe str. Săcel. Poţi să vii şi cu bicicleta că Ştrandul are o pistă cât Autostrada Soarelui. Pe acolo îşi mai plimbă localnicii căţeii, că trafic pe două roţi nu am prea văzut (nu că aş suferi din asta). În fine, dacă vrei să ajungi, ajungi tu cu ceva. 

Ce poţi să faci în Ştrand: cumpărături sau plimbări prin natură

Opinia mea este că orice loc e interesant, indiferent dacă e acolo turimul vieţii sau doar un cartier aparent ca oricare alt cartier. Eu zic că Ştrandul merită atenţia noastră şi un drum acolo, mai ales aşa, pe seară, vara sau dimineaţa nu prea devreme.  
Da, atracţia Ştrandului era ştrandul. Dar, cel puţin în timpul prezenţei mele acolo, nu era vreun semn să fie deschis. La fel, erau competiţiile de pe Voinţa, dar acum, chiar dacă nu am mai auzit bârâitul acela tipic dirt-track-ului, ceva se petrece tot timpul acolo. În anii trecuţi, tot în "curte" la Voinţa mai venea circul, o distracţie cu care nu rezonez defel.
În faţă, pe un stîlp, încă poţi citi un avertsisment vopsit pe o bucată de tablă, care încă mai avertizează copii unui secol trecut că e interzisă joaca cu mingea în faţa "Asociaţiei". Aha, deci copii se jucau cu mingea, afară. Acum chiar dacă i-ai dezlipi de smartfon sau de activităţi din seria "impuse" de la şcoală ori de la părinţi, nu ar mai avea unde să bată mingea, că acolo, între Ştrandului şi clădirea futurist-abandonată a prezumtivei pieţe a cartierului, e poligon auto pentru şcolile de şoferi.

Bun, deci ce poţi face în Ştrand? Păi, poţi face shopping. Au supermarketuri alimentare, plus două magazine cu produse din Germania care acum au preţuri mai mici decât cele de la (….) sau de la (….) ba chiar de la (…). Au cel puţin un bar nonstop (pe Ştrandului) din acela cum îmi place mie, cu oameni care vorbsc unii cu alţii, nu stau ca muţii făcând scroll la umbra trotinetei, care beau bere şi tărie, nu fiţe şi care e o dovadă că mai există comportament normal într-o lume care a luat-o razna. Am văzut şi ceva pensiuni, dar, localnic fiind, nu mă interesează ideea. Plus că mai sunt alte locuri comerciale, nu le fac acum evidenţa.

Te mai poţi odihni în parcul central. Uite, cât de critic sunt eu de felul meu, parcul acesta din spatele bisericii este o reuşită faţă de cum era. Are locuri pentru sport, loc de joacă, loc de jucat şah sau ce cărţi mai poţi juca pe masa de şah, are locuri de stat, dacă ai chef să stai. Ultima am verificat-o personal chiar. Dacă vrei să fugi în decoruri mai naturale decât alei şi arbuşti, Ştrandul este încă un loc de unde poţi, în cîţiva paşi, să scapi de oraş. în mijlocul naturii.
Din auzite ştiu că sunt nişte lacuri pe malul Cibinului, în spatele la "Pompierul", unde merg două categorii de oameni: cei iuibitori de pescuit şi cei care "vânează" păsări cu camera foto. Nu am fost acolo, experienţa mea de "mărginaş" de Valea Săpunului spunându-mi că unde e câmp, apar şi câinii câmpului, "proprietate" sau nu, cu care nu te poţi înţelege normal. 
La fel, dincolo de porţiunea de grădini (foarte bune în contextul problemelor alimentare europene, şi foarte bine pentru că aşa oamenii mai cultivă legume adevărate nu umflăuri din malluri), sunt câteva cărări care te plimbă pe un câmp superb. 
Te poţi da cu bicicleta că ai pistă multikilometrică. Poţi să te plimbi pe lângă pista de bicictetă, întrebându-te cine a plantat copaicii aceia aşa, în linie, ca şi când ar fi marcat o alee veche de-a lungul căii ferate Sibiu-Vinţu de Jos. 
Nu te speria că vezi cruci multe în zona căii ferate, aici au avut loc multe accidente. Şi sinucideri. Nu ştiud e ce neapărat aici, că e destulă cale ferată şi în restul oraşului.  
Sau poţi să te plimbi, ca să îţi mai cunoşti şi tu oraşul ăla în care stai. Sau să stai.  Sau să te întrebi care e logica steagului NATO de pe liceul Ghibu şi sensul grafittiului de pe aceeaşi clădire, care nu are nimic comun cu actul învăţatului nici măcar metaforic. Zic de grafitti. Poţi vizita şi biserica, este frumoasă şi spaţioasă. 

"Enigma" Pieţei Agroalimentare 

Mai exact ar fi trebuit să spun "comedia lipsei unei pieţe agroalimentare în Ştrand". Deci, avem un cartier mare, Ştrand, acum şi Ştrand 2, fără un loc de unde să-ţi iei ceva legume de sezon ieftine sau de ne-sezon scumpe, ca să se isterizeze ştiriştii că "uite cât face kilul de cireşe" în februarie. În fine, ideea e că Hipodroamele au două pieţe: Rahova şi cea de la Sala Transilvania; Vasile Aaronul are piaţa lui, acoperită de e un aer de junglă amazoniană (chiar aşa, cât "ţin" legumele şi fructele în condiţiiel acelea de saună?) de au închis-o în pandemie de s-a lăsat din fericire cu scandal şi s-a revenit apoi la normal. Terezianul are Piaţa Cibin. Chiar şi Poplăcii şi Valea Aurie au Piaţa Cibin, ca dealtfel şi Lazaretul, Guşteriţa şi Lupenii. Şi Ştrandul are Piaţa Cibin, deşi, teoretic şi arhitectonic, ar avcea o piaţă la ei în cartier. Practic, nu. 
Pentru necunoscătorii din alte cartiere, chestia aceea albastră de lângă Voinţa era piaţa agroalimentară a Ştrandului. Acum e magazie de nuştiuce. Nici nu ştiu dacă mai interesează pe cineva ce mai e pe acolo.
A fost înaugurată în negura vremii, în 2005, FĂRĂ prezenţa a pe atuinci primarului Iohannis (deşi chestia ţinea de Primărie, nu?)  şi a costat, zice lumea şi nu doar ea, două milioane de lei roni. Avea peste 600 metri pătraţi spaţiu comercial, locuri unde se putea vinde brânză ("dă Sibiu"), carne de la diverse animale, plus inevitabilele locuri de parcare. Şi plusul plusului, proiectul realizat de arhitect a fost orientativ, pentru că băieţii isteţii s-au gândit să modifice la el, ca să iese mai ieftin. Şi vorba poetului Arghezi, "a ieşit ce a ieşit"

Clădirea arăta aşa, ca în desenele cu tema "Oraşul meu în anul 2000, avea calitatea aceea sibiană de a nu se potrivi cu nimic din jurul ei a tuturor clădirilor noi, plus o groază de vicii. Unul dintre ele era că era cald în interior, iar marfa se făcea cam praf. Deci comercianţii şi producătorii agricoli nu s-au înghesuit la noua "ctitorie" a perioadei Iohannis. Oamenii erau şi ei obişnuiţi mai mult cu Piaţa Cibin care era la câţiva paşi şi avea "vechime" şi preţuri mai mici (ca dealtfel şi acum). Pieţei "agroalimentare" i-a luat doi ani ca să se convingă că este la fel de inutilă ca stropitul străzillor imediat după ce plouă iar în 2007 a devenit o mare reuşită în a atrage investiţii străine: a devenit un fel de magazin chinezesc. Povestea orientală a durat până în 2013 apoi clădirea a fost, normal Sibiu, abandonată să se facă praful de ea. Acum, ea este o chestie utilă uneori, când face umbră carosabilului. La 2.000.000 de lei, cât a făcut, s-a amortizat chiar dacă la modul că nu a plouat în ea. Cei interesaţi la chestii gen Caracal de Ardeal, pot bifa clădirea la rubrica "must see". Alături de stîlpii din mijlocul trotuarului din zona benzinăriei. Şi de insulele de asfalt de zici că au amenajat platforme de decolare pentru drone.  

Atracţii istorico-turistice: doar dacă te interesează arhitectura socialistă

Să zicem că eşti tu un turist aparte care nu a venit la Sibiu să-şi facă selfi pe "Podu' Mincinoşilor", să emită remarci despre ce bune ar fi pe varză păsările acvatice de la Zoo, să pună mâna pe orice exponat pe care nu se pune mâna de la Brukenthal, să-şi lase copiii să alerge gâştele din Muzeul Satului  şi care rămâne blocat şi exclamă "moaaaamă aici e Europaaa!!" doar că se servesc bere şi mici cu cartofi pai la terasele din centru. 
Ei bine dacă eşti acel unu la zece mii care e pasionat de arhitectură socialistă sau cercetător care studiază modul de viaţă al cetăţeanului trăitor în orânduirea socialistă, atunci Ştrandul e unul dintre locurile ideale, chiar dacă multe s-au pierdut de când cu "reabilitarea" lui. 
Vei putea studia nostalgia după viaţa "la casă" a celor mai în etate locuitori ai cartierului, văzându-i cum trec strada şi calea ferată, de la bloc la grădină (aceleaşi blocuri cu grădini frumoase şi pline de vegetaţie am văzut în Hipodrom IV). Dacă eşti un romantic, ai şi ruine: fostele centrale termice. Una e mai ruinată ca cetatea de la Tălmaciu, alta a devenit un fel de depozit de chestii şi e paradoxal că, în ciuda faptului că s-a lucrat la cartier, ele sunt la locul lor. Poţi constata că ştrandul este poate singurul cartier fără blocuri-turn, majoritatea fiind cu patru etaje. Vei putea vedea chiar şi un bloc de locuinţe de serviciu, cel de pe str. Fântânii. Da, este "blocul misterios" ce l-am pomenit data trecută, un cititor m-a lămurit, într-un comentariu, că era bloc al IFET-ului, Întreprinderea Forestieră de Exploatare și Transport Sibiu, construit pentru angajaţii săi. Vilele sunt construite în perioada în care esteticul încă avea ceva de spus, chiar dacă balcoanele acelea ca de hotel dau impresia că ai de-a face cu ceva spaţii de cazare la o staţiune montană. Majoritatea blocurilor de locuinţe care compun cartierul sunt construite în stilul începutului anilor '80, când utilitarul era predominant, iar "machiajele" exterioare erau minime: ceva "pinteni" pe faţade şi, cărămizi false. În zona Maramureşului-Bârsei construcţiile sunt mult mai austere, ai impresia că deja te afli în Vasile Aaron, iar spaţiile verzi lipsesc complet. O altă construcţie interesantă şi cum am spus în episodul trecut, unică în Sibiu este cea de pe Ştrandului, unde acum e un fel de juma' de giratoriu pentru biciclete. Aflu că a fost sau e posibil să fi fost sifonerie, ceea ce e chiar interesant, că am avea singura construcţie special destinată ca fiind umplerii sifoanelor, cel puţin din Sibiu. 

Ştrandul este un loc interesant şi pentru pasionaţii istoriei iluminatului public. Păi, cel puţin din anii 30 încoace, poţi "marca" istoria lui aici în zonă: de la vechile lămpi de colţ de casă din vremea SETA, de la casa de lângă pasajul de pe Moldovei, la "muzeul în aer liber" de le Gîrlei-Fântânii-Ştrandului. Este acoperită aici bine perioada anilor '50-'80 plus ceva din '90. Şi asta e istorie locală, nu? Eu zic să vă grăbiţi, că azi mânie istoria asta ajunge la REMAT de la atâta interes pentru ea. Rămăşiţele instalaţiei solare nu mai există în teren, nici stâlpii de electicitate din lemn din zona vilelor, dar nu-i bai, am eu poze. 

Ştrand II. Un cartier nou şi atât

Am fost şi prin noul cartier Ştrand II. Cred că "piatra de temeile" a lui s-a pus în 2003, o dată cu blocurile ANL. Dar, sincer, blocurile noi nu mă pasionează, nici clinicile de tot felul, spaţiile verzi sunt minimale, există binişor spaţii comerciale, oamenii nu sunt aşa agitaţi c aîn alte locuri "noi". 
Ştrand II este o combinaţie de blocuri noi şi vile tot noi, ce e interesant (şi bine) este că are o biserică, deşi cunosc mai nimic despre ea, dar mă bucur că există. Interesantă aici este aleea aceea dintre copaci de la calea ferată, faptul că ai o panoramă superbă asupra Turnişorului şi Câmpşorului şi că, dincolo de linii, ai extrem de mult spaţiu verde. Dar atenţie în zona grădinilor, că cică sunt câini. Dincolo de zona asfaltată, adică spre Săcel, nu m-am aventurat. Zonă de case şi vile noi, construite în stil nou, nu neapărat interesante pentru camera foto care bănuiesc că nu e binevenită pe acolo. Oricum, strada Dimitrie Cantemir a fost faimoasă în perioada bluffului gripei aviare din 2006, ca fiind una dintre sigurele străzi carantinate unde aveai "acces interzis". Tot pe acolo este enigmatica stradă Ioan Ababei, sau Ababei Ioan, sau Ion Albabei, pentru că tot nu mi-e clar cine a fost persoana (pe google îmi apar tot felul de persoane cu diferite funcţii, de la noi sau din diaspora) aceasta de are o stradă cu nume în Sibiu. 

În fine, Ştrand II e un cartier nou unde, ca în orice cartier nou al Sibiului care evoluează, nu prea ai motiv să pierzi timpul. Aşa că evadezi spre calea ferată şi pleci, birfând încă o istorie sibiana a unui cartier al oamenilor. Acum ne gândim care va fi următoarea "ţintă".

Dacă aveţi ceva de adăugat în plus faţă de ce am scris, poveşti din cartier, clarificări "istorice", locuri interesante, sunteţi bineveniţi. Gata.