În urmă cu exact o jumătate de veac, la 11 iunie 1972, aici, în Sibiul său iubit, trecea în nemurire cea care a fost, inspirat supranumită „Privighetoarea Ardealului" – Lucia Cosma, prestigioasă personalitate muzicală, soprană, profesor universitar, publicist şi animator cultural şi civic.
Încă înainte ca Transilvania să treacă pragul secolului XX, viguroasele tradiţii muzicale fundamentale, în această parte de ţară, prin râvna strălucită  a unor grupări afirmate prestigios în Muzikverein şi în Reuniunea română de cântări, consfin­ţeau în muzicologia româ­nească un nume – Lucia Cosma.
S-a născut la 13 septembrie 1875, în Beiuşul Biho­rului, dintr-o familie a cărei spiţă a dat Transilvaniei bărbaţi, ca mitropolitul Miron Romanul, deputatul Partenie Cosma, cel de numele căruia se leagă cea mai prosperă operă din viaţa Băncii Albina. Fire de cărturar, de om politic şi de eminent organizator pe tărâm economic P. Cosma va imprima alese vocaţii celor cinci copii ce i-a avut şi pe care i-a ridicat în şcoli înalte, cu sprijinul soţiei sale, Maria, preşedinta primei societăţi feministe din Transilvania şi întemeietoarea unor şcoli româneşti de mare importanţă (printre care Conservatorul popular din Sibiu, care  va devenii mai apoi actuala Şcoală Populară de Artă) în dezvoltarea învăţământului sibian. Despre acestea vor scrie mai târziu, multe personalităţi. Dintre toţi, însă, numele cu străluciri de stea îl va purta Lucia Cosma.
Îşi face studiile în şcolile secundare româneşti din Sibiu, create la iniţiativa părinţilor săi. Dotată cu mult talent muzical încă din frageda copilărie începe studiul pianului la 7 ani, ca elevă a excelentei profesoare Hedvig Bocnicke Herman din Sibiu, apoi, la 10 ani, continuă studiile muzicale cu vestitul muzician Gh. Dima. Ar fi putut face strălucită carieră de pianistă, dacă nu s-ar fi hotărât pentru vocea sa de soprană lirică de calitate rară şi imprsionantă studiind canto, teoria şi armonia, tot cu marele maestru Gh. Dima, împrumutându-i deprinderi muzicale fundamentale fiindu-i apoi, "solistă de lux" a celebrelor concerte. Mai apoi, Lucia Cosma, în culmea celebrităţii, a studiat 2 ani la Paris, cu cea mai strălucită profesoară de canto a vremii, Matilda Marchezi şi 2 ani la Londra cu Victor Beigel, şi Michele Wigley, la Milano. De atunci, vocea ei de soprană, cu tulburătoare coloratură lirică a răsunat ca un tril dumnezeiesc, entuziasmând marile capitale ale muzicii europene. Au cunoscut-o şi râvnit-o Viena şi Berlinul, Londra şi Parisul, Milano şi Roma, Oslo şi Budapesta, ea rămânând peste tot, prin fiinţa şi vocaţia ei, un cântec răscolitor al  Transilvaniei. E ceea ce a adăugat lângă numele ei pământean însemnul de glorie şi de veşnicie "Privighetoarea Ardealului". 
A cântat în Ardeal şi în toată ţara dând nenumărate concerte în scop de binefacere. A fost prima cântăreaţă care a dat concerte în genul marilor cântăreţi de muzică de cameră din Apus, contribuind la formarea gustului şi priceperii publicului pentru acest gen superior de muzică.
* A cântat cu mare succes în operele „Lucia di Lammermoor", "Rigoletto", "FIoridor", "Crai nou" de C. Porumbescu, „Şezătoarea" de Brediceanu ş.a. Anii de după război şi i-a închinat operelor de binefacere, ocrotirii celor 27.000 de orfani, văduve de război, şi altor societăţi şi aşezăminte filantropice din Banat şi Ardeal a căror organizare cerea multă muncă, multă destoinicie şi foarte mult spirit de jertfă şi abnegaţiune. Apoi, este profesoară de canto la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, dovedind excepţionale aptitudini pedagogice, prin audiţiile anuale date cu studentele sale. 
A fost o eminentă publicistă având mare talent literar, scriind nuvele, articole de critică şi studii pe care le-a publicat în ţară şi străinătate. Pentru meritele sale artistice, filantropice şi publicistice a primit numeroase medalii române şi străine: are Bene-Mereniti cl. l, Crucea Regina Maria cl. l, Meritul Sanitar, cl. l. În 1956, şeful statului a venit personal la Sibiu şi a decorat-o cu Ordinul Muncii cl. l, pentru merite deosebite şi activitate îndelungată în domeniul învăţământului artistic. 
Nu vom încheia, însă, înainte de a reţine că numele Luciei Cosma a trecut la noi nealterat, deşi între cântecele şi fiinţa noastră de azi s-au mistuit zeci de generaţii. Asta înseamnă că între noi şi „Privighetoarea Ardealului" s-au zidit impenetrabile straturi de uitare, prin care vocea ei fără seamăn s-a îngropat dureros şi surd. Să ridicăm, cu respect, astăzi o primă perdea şi să ne aducem aminte şi să murmurăm un gând ca o rugă, unul din cântecele ei de mare succes: "Hai, hai, pe sub flori mă legănai"…
Georgeta Cosma