Cum te pierzi în „Multivers” și cum te regăsești printre „Anotimpuri”? Ce îți spune liniștea când urlă? Sunt întrebări la care am găsit răspuns în volumul „Multivers”, lansat de Decebal N. Todăriță. În viața de zi cu zi este purtător de cuvânt al Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu. Când dă jos haina rece de PR, așterne poeme ce nasc în sufletul cititorilor sentimentul că ei sunt cei care au gândit versul, iar Decebal doar l-a „descoperit” lumii. Decebal N. Todăriță – poetul a acordat un interviu cotidianului Tribuna, după ce „Multiversul” a fost „călător” la Bookfest – Salonul Intrernațional București.

Rep.: Este Multivers o multiplicare a poetului Decebal Todarita?

Decebal Todăriță: În definiția standard, conceptul de multivers înseamnă o mulțime ipotetică de universuri, care cuprinde tot ceea ce există sau poate exista. Ei bine, eu cred că și poezia este, la rândul său, un multivers prin care este transpus în cuvinte tot ceea ce există, la un moment dat, în mintea și sufletul poetului. Și atunci, cu siguranță, Multivers este un loc care cuprinde multiple versiuni ale eului poetic, care sunt evident conectate. Multivers este un volum prin care invit cititorii la universurile pe care le-am creat în fiecare poezie. Dar, mai important decât întâlnirea cu versiunile poetului, este faptul că fiecare cititor poate să se întâlnească cu propriile sale versiuni. Marele poet italian Salvatore Quasimodo spunea că poezia este un sentiment pe care autorul îl crede interior şi personal, dar pe care cititorul îl recunoaşte ca fiind al său. Sunt întru totul de acord. În momentul în care cititorul își recunoaște propriile sentimente, visuri, întrebări, angoase, neliniști, speranțe în poeziile citite, atunci actul creației se desăvârșește. Cititorul devine una cu poetul iar poetul va trăi prin fiecare cititor.

Rep.: Cât de mult e trăire/amintire și cât este speranță în Multivers?

Decebal Todăriță: Voi răspunde parafrazându-l pe Camil Petrescu care, În „Jocul Ielelor”, prin vocea personajului Gelu Ruscanu, spunea: „Câtă luciditate, atâta existență și deci, atâta dramă”. 

Așadar câtă trăire/amintire, atâta speranță. Tot ceea ce trăim la un moment dat, experiențele prin care trecem, amintirile pe care le acumulăm, ne influențează existența și pe baza lor ne proiectăm evoluția și speranțele. Oamenii se agață de speranțe. Însă la un moment dat privim amintirile mai lucid, le găsim un loc special într-o vitrină imaginară și facem loc prezentului, care vine cu alte speranțe, alte trăiri. Repetăm procesul și devenim, cu fiecare ciclu de trăiri – amintiri – speranțe, alți oameni.

Rep.: Cine scrie vers și cine comunicate? Cum se produce ruperea de cotidian?

Decebal Todăriță: În ceea ce privește relația cu cotidianul, nu este vorba despre o rupere ci de o trecere dintr-un plan în altul. O trecere care se face natural. Comunicate scrie jurnalistul/specialistul în PR, pentru instituția pe care o reprezintă. Poezie scrie omul cu emoțiile și gândurile sale. Comunicarea instituțională este de cele mai multe ori rece, nu permite implicare emoțională. Poezia înseamnă însă suflet și, chiar dacă este un clișeu, cărțile au suflet. În primul rând sufletul autorului și apoi sufletele tuturor cititorilor. Cărțile sunt colecționari de suflete. Ele sunt reflexia mea.   

Rep.: Chiar nenumit in fiecare creație, se simte în vers chemarea unui Atotputernic – care poate fi iubire, liniște, viață. Este chemare conștientă sau vine pur și simplu?

Decebal Todăriță: Cred că divinitatea se află la originea tuturor lucrurilor, este cauza primară a existenței. Și fiindcă divinitatea este creatoare, ea apare implicit în orice act de creație. Este însă o prezență intrinsecă.

Rep.: Poetul Decebal Todarita e vesel sau trist?

Decebal Todăriță: Veselia și tristețea sunt chestiuni complementare. Așa cum nu am ști ce este binele fără a exista răul, nu am ști nici ce este veselia/bucuria, fără tristețe. Bineînțeles, nu spun nimic nou acum, aceasta fiind o chestiune intens discutată. Inevitabil reiau ideea versiunilor poetului, multiplicat: trist, melancolic, lucid, vesel, jovial, observator detașat sau implicat direct, aflat în reverie sau dimpotrivă ancorat în realitate.

Rep.: Ești NOI(embrie) între “Anotimpuri”?

Decebal Todăriță: Da, sunt. Sau eram în momentul în care am scris poeziile respective. De fapt, așa cum am spus, mă regăsesc în fiecare poezie. Versiuni conectate care alcătuiesc omul de azi. Printre ele și NOI(embrie) între “Anotimpuri”.

Rep.: Ai pus în reVOLTe tot ce te deranjează în cotidian?

Decebal Todăriță: Această secțiune din volum este una aparte, este una în care am încercat să fac o disecție a prezentului. Este o formă de protest față de anumite lucruri, care nu funcționează normal și corect în societate. Deci da, am pus în reVOLTe ceea ce mă deranjează în cotidian. Dar nu este tot ceea ce mă deranjează… Ar mai fi material pentru un volum întreg.

Rep.: Cum ai descrie tu „Multivers”? Odată proiectat în spațiu, rămâne în liniște?

Decebal Todăriță: Nu, nu cred că rămâne în liniște. Liniștea apare, există, dar nu e perenă. „Liniștea urlă în mine cuvinte și neliniști” sunt versurile de final ale unei poezii din volum. Mai degrabă rămâne o perioadă în tăcere, dar tăcerea nu înseamnă liniște. Pentru mine, tăcerea e un laborator de neliniști care probabil vor genera un nou volum.

Dacă te referi însă la poezia de final a primei părți a volumului, care începe prin versul “e liniște în multivers”, aceasta poate da o astfel de senzație. Dar în poezia respectivă liniștea e privită dintr-o perspectivă tragică, distructivă, sub acțiunea negativă a omului. Omul, privit ca specie auto-distructivă. Liniștea de acolo este sfârșitul umanității. Sper să nu ajungem niciodată la un astfel de moment. Poezia în discuție (Sindromul DRA) e inspirată de războiul din Ucraina și de faptul că, la un moment dat, se vorbea extrem de nonșalant de folosirea armelor nucleare ca și cum am asista la o “compoziție a absenței” umanității “interpretată de orchestra cerurilor oarbe, unde au crescut ciupercile nebuniei”.

Rep.: Ce te inspiră și care este starea de poezie? Scrii cu “tag” sau cu pixul pe hârtie? Cum arată manuscrisul poetului?

Decebal Todăriță: De obicei scriu la computer sau laptop. Tehnologia ne-a invadat și spațiul personal. Dar din acest punct de vedere, e un lucru pozitiv. Nu sunt un contestatar al utilizării suporturilor electronice, dacă ele facilitează o activitate. Dacă nu am la îndemână laptopul, scriu și pe foi sau petece de hârtie. Sau înregistrez ideea vocal, pe telefon și o reiau când am posibilitatea. Cu ani în urmă scriam însă în caiete… Păstrez și acum câteva manuscrise. Sunt poeziile adolescentine și cele de tinerețe. Unele au fost publicate, altele nu…

Rep.: Lansat între prieteni, Multiversul a primit “botezul” la Bookfest. Cum a fost?

Decebal Todăriță: Da, lansarea oficială a volumului a avut loc la Sibiu, în 17 mai iar apoi am lansat “Multivers” și la Bookfest – Salonul Internațional de Carte, la București, duminică 5 iunie. A fost o experiență deosebită, fiind un eveniment grandios în sensul propriu al cuvântului, pentru că participă toate editurile, au loc numeroase lansări de carte, sunt prezenți scriitori consacrați. Au loc dezbateri, se leagă prietenii, se nasc idei, polemici constructive… Cred că orice scriitor își dorește să fie parte din acestă lume. Mulțumesc Editurii Eikon și dlui. Valentin Ajder pentru includerea “Multiversului” în programul de lansări, poetului și bunului prieten, Savu Popa, care a prezentat volumul și și-a lansat, la rândul său cartea de critică “O hermeneutică a Incertitudinii – Incursiuni în poezia lui Aurel Pantea și Ion Mureșan“, publicată tot la Editura EIKON, dar și scriitorului Ovidiu Ivancu, de care mă leagă o veche și deosebită prietenie, și care este autorul cuvântului înainte din volum, fiind și el prezent virtual la Bookfest pentru a prezenta publicului câteva repere despre “Multivers”. 

CASETĂ:

„Multivers” este al doilea volum al lui Decebal N. Todăriță, după „Vise presate” (volumul de debut) apărut în 2016, tot la Editura Eikon.

Prin naștere, Decebal Todăriță este clujean, prin copilărie și tinerețe brașovean iar prin familie și carieră sibian.

A absolvit Facultatea de Jurnalistică și Facultatea de Istorie, apoi două programe de masterat: Jurnalism și Relații Publice, respectiv Elite Politice Românești.

A prezentat poeziile în cadrul mai multor lecturi publice, la diferite lansări de carte din țară precum și în cadrul Târgului de carte Gaudeamus Radio România – Sibiu 2021.

Volumul „Vise presate”a beneficiat de cronici în revista Mișcarea Literară, sub semnătura lui Cătălin Stanciu și în revista „Psyche” sub semnătura lui Savu Popa.

Volumul „Multivers” va putea fi în curând găsit în librării, atât fizic cât și online și va avea parte de lansări și în alte orașe din țară: Brașov, Alba-Iulia, Râmnicu Vâlcea etc.