Cuvântul Părintelui Arsenie:- la 1 Iunie:” Pe copii de pildă Iisus i-a găsit modelul sufletului deschis spre Dumnezeu. Ei, deşi nu înţeleg prea mult şi nu schiţează nici o împotrivire dialectică cred totul şi pun întrebări uimitoare din credinţă. Pentru copii existenţa lui Dumnezeu şi prezenţa divină e un lucru de la sine înţeles. Lăsaţii copii să vină la mine a proclamat Domnul Iisus. Sunt multe legende cu sâmbure de adevăr despre copilăria dumnezeiesc-omenească a Domnului Hristos. Verbul „lăsaţi” se referă și la timpul viitor în sensul de a nu ucide în pântece pruncii, ci a-i lăsa să se nască. Aceasta este poruncă divină. 

La 1 Iunie sărbătorim Ziua Copilului. A fost întemeiată de pastorul englez Charles Leonard în a 2 duminică din Iunie în anul 1857. La Geneva a fost amintită în 1925 și proclamată în cadrul Conferinței pentru bunăstarea copiilor. Să ne îngrijim copii, căci sunt iubiți de Dumnezeu.

Iată că în ziua de 2 Iunie adică Joi sărbătorim Înălțarea Domnului. Anul trecut scriam:” Înălțarea Domnului urmare a Unirii ipostatice”. Rezumăm: Firea dumnezeiască a Fiului lui Dumnezeu s-a unit cu firea omenească luată prin naștere din Fecioara Maria, în mod neamestecat, neschimbat, neâmpărțit, nedespărțit. Așa a formulat Sinodul al-VI ecumenic de la Calcedon în anul 451. Învierea lui Iisus cerea cu necesitate ca El să se înalțe la cer de-a dreapta Tatălui, pentru că și-a împlinit jertfa și răscumpărarea omenirii în fața lui Dumnezeu. De ce s-a înălțat doar la 40 de zile după înviere? Pentru că în acest răstimp le-a dovedit apostolilor dumnezeirea Sa dar și îndumnezeirea naturii umane din Persoana Sa. A mâncat pește, pâine, fagure de miere și desigur a băut apă și vin spre a dovedi că nu e duh sau fantomă ci Om adevărat. A pătruns prin ziduri și ușile încuiate, a parcurs drum în secunde plecând de lângă apostoli, am zice noi astăzi s-a teleportat. În cele 40 de zile care au o simetrie cu Postul lui Moise pe Sinai, cu Postul lui Iisus în pustia Carantania, și-a afirmat atât dumnezeirea cât și umanitatea. El a dovedit că a îndumnezeit natura umană și că a deschis calea orcărui om care crede în El spre îndumnezeire. Înălțarea la cer a lui Iisus demonstrează puterea lui Dumnezeu dar și ridicarea naturii umane în intimitatea Sfintei Treimi , la starea de cinste, putere și suveranitate deplină, cum a proiectat-o Creatorul atunci când l-a creat pe om. Ea face posibilă înălțarea oamenilor la cer dacă cred în Iisus și se botează în numele lui începând din ziua pogorâri Duhului Sfânt. Înălțarea este urmată de Pogorârea duhului Sfânt la 50 de zile de la învierea Domnului. Înălțarea Domnului este și temeiul cinstirii sfinților și al eroilor neamului. Să ne cinstim atât sfinții precum și eroii neamului. În tradiția românească înălțarea Domnului poartă numele Ispas. Să ne fie de folos la toți. 

Tot în 2 Iunie avem un sfânt cu mare rezonanță în credința românilor, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Acest creștin a trăit în jurul anilor 1300 de la Hristos. Lucra pe mare și pe uscat făcând comerț. Odată pe o corabie căpitanul francez care era catolic la provocat la un dialog despre credință. Ioan a susținut cu tărie punct cu punct credința ortodoxă față de cea catolică. Căpitanul s-a răzbunat și la predat pe Ioan cadiului turc (șeful religios mahomedan) în cetatea albă de pe malul Mării Negre. Acesta l-a forțat pe Ioan să treacă la credința lor. A pus să fie bătut crunt iar apoi l-au legat de coada unui cal care l-a purtat pe ulițele cetății. În cartierul cu mulți evrei un locuitor i-a tăiat cu sabia capul. L-au lăsat acolo și nimeni nu îndrăznea să se atingă de trupul sfântului, multe minuni s-au făcut atunci pe loc. Erau mulți îngerii care cântau imnuri și tămâiau cu cădelnițele. Un stâlp de foc ardea până la cer. Noaptea căpitanul de corabie a venit să privească aceste minuni, a vrut să fure trupul ca să-l vândă. Dar anunțați de îngeri în vis, creștinii au venit și au luat trupul pe care l-au îngropat în altarul bisericii. Aici a locuit sfântul Ioan cu trupul neputrezit 70 de ani. Se făceau multe minuni mai ales se arătau mulțime de îngeri care cântau imnuri de slavă. Auzind despre aceste minuni Voievodul Alexandru cel Bun, Domn al Moldovei a cumpărat sfintele moaște și le-a adus în cetatea Suceava. O perioadă sfintele moaște au fost duse în Polonia până când Bucovina a fost ocupată de Imperiul Austriac. Venind împăratul Austriei Iosif în Bucovina a aflat despre moaștele sfântului Ioan. La cererea românilor credincioși a dat poruncă să fie readuse moaștele în Cetatea Sucevei. De atunci din 1783 Sfântul Ioan cel Nou străjuiește Suceava, Bucovina și toată țara românească. Să ne rugăm Sfântului Ioan cel Nou și noi sibienii. 

Sâmbătă 4 Iunie avem patru sfinți dobrogeni: Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel. Au fost martirizați în vremea persecuției împăraților romani Dioclețian și Maximian înainte de anul 313. Erau ostași în armata romană. Au fost judecați în cetatea Noviodunun de lângă Isaccea din județul Tulcea. Tradiția spune despre ei că făceau multe minuni în locul unde fuseseră ascunse osemintele lor, într-o stâncă de cretă în care era săpată o bisericuță. În 1971 în urma ploilor abundente pârâul Niculițel a dat la iveală un sicriu comun cu osemintele mucenicilor. Atunci s-au aflat și numele lor scrijelite în cretă pe peretele acelei basilici. După 1989 întreaga locație a fost curățată și acoperită cu o structură specială din plăci de sticlă pentru a fi protejată. Sfintele lor moaște au fost depuse într-o raclă scumpă în biserica Mânăstirii Cocoș din apropiere. Avem și noi sibienii părticele din sfintele moaște ale martirilor dobrogeni în frumoasa casetă din Catedrala Mitropolitană alături de o bucățică din lemnul Sfintei Cruci. Ne-au fost aduse în dar de preasfințitul Visarion episcopul Tulciei cel născut în Tălmaciu. Să ne rugăm și noi sibienii acestor sfinți dobrogeni. Dar să și rostim: Înălțatu-te-ai întru mărire Hristoase Dumnezeul nostru… și să ne înălțăm sufletele în această săptămână binecuvântată de Dumnezeu.

Preot Streza Nicolae