Cuvântul Părintelui Arsenie: "Credinţa ca măsură de fapte nu creşte decât din fapte ca măsură a credinţei. Dum­nezeu nu ne cere minuni. Ace­lea le face El. Dumnezeu ne cere viaţa şi trăirea ei potrivit Evangheliei. Asta-i minunea care se cere de la noi."

Petrecem o săptămână binecuvântată de apa cea vie, Iisus Hristos care ni se dau nouă aşa cum i-a spus acelei femei din ţinutul Samaria, când El i-a cerut apă la fântâna lui Iacob. Femeia samari­neancă s-a botezat după Ru­sali, a primit numele creştin Fotinia – cea care luninează, am putea spune Luminiţa. A devenit prima femeie apostol între neamurile din afara lui Israel. A murit martiră în vremea persecuţiilor.

Avem însă un eveniment care depăşeşte bucuria noastră a creştinilor români. Anume canonizarea primei monahii ( călugăriţe) de neam roman cunoscută în istoria creştinătăţii Cuvioasa Teo­fana Basarab. Acest eveni­ment cu importanţă existen­ţială creştină în viaţa românilor încununează o sfântă din neamul nostru tocmai în vremurile tulburi de azi când războiul este la hotarele pământului românesc. Şi ea a trăit într-o vreme de războaie şi de prigoniri. Era fiica lui Basarab I Voievodul român care a întemeiat în 1330 statul Ţara Românească. Pentru a întări ţara şi a avea pace cu vecinii bulgari care erau mai puternici şi erau organizaţi sub titlul "ţaratul bulgar" cu teritorii rupte din Imperiu Bizantin, Basarab a căsătorit-o cu Ivan Alexandru care ajun­ge în 1331 ţar al bulgarilor. A avut 4 copii: Mihail Asan, Ivan Stratimir, Ivana San şi Va­silisa, pe care i-a crescut în credinţa creştină şi i-a învăţat şi limba românească. Primii doi băieţi au murit în luptele cu otomanii. Într-un ma­nuscris bulgăresc se află şi o gravură în care Teodora este înfăţişată în haine cernite plângându-şi copiii. Acest manuscris se află la Roma în colecţiile muzeului Vatican. Ţarul o repudiază şi Teodora alege o cale de pace pentru a nu provoca război între bulgari şi români. Anume se călugă­reşte şi îşi i-a numele de Teofana. Ajunge să vieţuiască la o mănăstire din zona Vidinului unde se trăia o viaţă de sihăstrie după principiile isihaste din Sfântul Munte Athos. A ajuns să se retragă în pusnicie la Mănăstirea rupestră ( în peşteri de calcar) numită Albotina. Aici este vizitată de călugări veniţi de la muntele Athos pe care îi ajută pentru mănăstirile lor. A trăit o viaţă de post şi rugăciune şi a plecat la cele veşnice în jurul anului 1370. A fost contem­porană cu Sfântul Grigorie Palama care a trăit între anii 1296-1359, având o influenţă mistică religioasă şi în rândul bulgarilor şi românilor. Cu­vioasa Teofana l-a cunoscut pe Sfântul Teodosie Isihastul, cel mai de seamă călugăr bulgar care făcuse parte din obştea Sfântului Grigorie Sinaitul care l-a învăţat pe Sfântul Grigorie Palama. Cuvioasa Teofana avea darul rugăciunii permanente, ase­menea sihaştrilor. Cu ajutorul ei s-au zidit mănăstiri în ţinutul de la Sud de Dunăre. Tradiţia creştină din teritoriile bulgare a păstrat-o vie pe Sfânta Teofana, a rămas în conştiinţa populară timp de peste 600 de ani. Astăzi în oraşul Vidin există un institut cultural cu numele Sfintei Teofana Basa­rab. Iată că în 21 Mai a fost proclamarea solemnă a cano­nizării Sfintei Cuvioase Teofana, domniţă din neamul român al Basarabilor. Ziua ei de sărbătoare va fi 28 oc­tombrie, fiind legată de marele Praznic al Sfântului Dimitrie, Patronul Bucureştilor care se face în 27 ale lunii octombrie.

Să ne rugăm Cuvioasei Teo­fana Basarab să mijlo­cească la Domnul Păcii Iisus Hristos ca pământul româ­nesc să fie ferit de război şi pacea să revină la hotarele ţării noastre.

Nu-i uităm pe Sfinţii săptă­mânii: în 23 Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul episcopul Sinadei, Sfânta Mironosiţă Maria lui Cleopa- era soţia unui fiu al Dreptului Iosif; pe 24 Cuviosul Simeon; în 25 a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul; în 26 Sfinţii Apostoli Carp şi Afeu din cei 70 de ucenici ai Domnului, Sfinţii Mucenici Averchie şi Elena; în 27 Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul, Eladie şi Tera­pont episcopul Sardei, Sfântul Mătrurisitor Ioan Rusul; în 28 Sfinţii Ierarhii Eutihie episcopul Melitinei şi Nichita epis­copul Calcedonului.

Cu ale lor sfinte rugăciuni să ne petrecem creştineşte şi noi această săptămână bine­cuvântată.

Preot Nicolae Streza