Paradoxal, cu toate că numărul mașinilor din Sibiu este în creștere, iar asta se simte tot mai mult în trafic, observăm o preocupare crescândă pentru infrastructura destinată bicicliștilor. Potrivit unui proiect amplu privind mobilitatea urbană, făcut public de curând, Sibiul ar urma să se transforme într-un oraș în care supremația în materie de deplasare o vor deține bicicletele. Parcurgând în mare propunerile din plan, ne-au reținut atenția câteva lucruri: desființarea mai multor locuri de parcare de pe unele artere ale orașului, amenajarea unor piste pentru biciclete pe străzi intens circulate, construcția de pasaje subterane în marile intersecții, apariția unor zone de promenadă sau înlocuirea câtorva sensuri giratorii. Sibiul nu e un oraș cu străzi largi, nu poate fi reconfigurat din temelii, așa că propunerile puse pe hârtie te fac să clatini din cap cu scepticism. Pasajele subterane par un lucru intangibil, atâta vreme cât nu reușim să răzbim cât de cât în lupta cu gropile din asfalt, cât despre culoarele dedicate strict autobuzelor sau bicicliștilor, ele pot deveni un factor de și mai mare bulversare a traficului. În prezent, problema parcărilor de pe principalele artere e cât de cât rezolvată cu spațiile de pe marginea carosabilului, dar imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă și acestea ar dispărea. Unde vor fi parcate sutele de mașini? Am înțeles, în noile parcări supraetajate. Dar unde să le amenajezi și pe acelea, când orașul e înțesat de construcții și dispune de tot mai puține spații libere? Ca să nu mai vorbim de obiceiurile și mentalitățile consolidate în timp; e greu să obișnuiești pe cineva care se deplasează peste tot cu mașina să treacă la bicicletă, autobuz ori la mersul pe jos. Da, sună bine ceea ce am găsit în acel plan, ar fi ideal să circuli pe trotuare largi, fără să sufli în ceafa celui din față, să nu mai tragi în piept tot neamul noxelor, dar pentru asta trebuie să ai la dispoziție mult spațiu. Or, Sibiul a fost construit în vremuri în care nu existau astfel de planuri, așa că e foarte greu, dacă nu imposibil, de redesenat. Ne place sau nu, asta e realitatea și orice plan de îmbunătățire a traficului trebuie să țină cont de ea, să fie conectat la situația actuală. A încerca să ignori total prezentul, cu toate bubele sale, a te avânta într-un plan de transformare radicală a traficului, e un pariu riscant. Un probabil eșec ar complica și mai mult lucrurile și ar face ca bulibășeala de acum să ni se pară o glumă pe lângă ceea ce ar putea urma.