Când auzi că vei plăti o amendă mai mare în cazul în care nu ai rovinietă, simți că începe să îți crească tensiunea. Și asta nu pentru că ai fi un ins ce disprețuiește legea ori s-ar sustrage regulilor, ci pentru că ai mereu sentimentul inechității, atunci când vine vorba de felul în care te tratează statul. E firesc să plătești taxe pentru că folosești niște drumuri care trebuie întreținute, reparate, modernizate periodic. Problema e că rigoarea cu care sunt tratați utilizatorii drumurilor naționale nu se regăsește și în atitudinea autorităților față de contribuabil. Pe scurt: dacă un cetățean folosește un drum național ori una dintre puținele autostrăzi din România fără rovinietă, e amendat de îndată. Dacă cetățeanul bun platnic, de bună credință își rupe mașina în gropile din asfalt e liber să urle la lună, să suduie în barbă și să meargă la un atelier de reparații auto unde va plăti stricăciunile provocate de proasta administrare a drumurilor. La fel, când vine vorba de plata taxelor și impozitelor către autoritățile locale, acestea sunt din cale afară de scrupuloase, găsind instrumente prin care să recupereze orice datorie a contribuabilului. Când însă el, contribuabilul își avariază mașina într-una din nenumăratele gropi de pe străzile orașelor patriei, paguba nu e decontată de cei ce au în administrare respectivul drum. Respectul pentru principiul contribuției necesare întreținerii infrastructurii se termină acolo unde începe disprețul autorităților publice pentru avutul cetățeanului. E vinovat acesta din urmă că își distruge planetarele, capetele de bară sau bucșele în gropile de pe străzi? Nu, dar și nevinovăția se plătește, de obicei la atelierele de reparații auto. Relația aceasta dintre stat și contribuabil, în care cetățeanul trebuie stors de bani permanent, pus să plătească unele biruri aberante descrie viziunea diriguitorilor față de populație, o masă care, în opinia lor, nu merită prea mult respect și nici prea multe drepturi. O posibilitate de remediere parțială a situației ar fi o avalanșă de procese intentate celor ce gestionează drumurile publice, însă românii nu au, deocamdată, o cultură juridică și un sentiment solid al drepturilor lor fundamentale. Timpul și banii pe care le-ar presupune un astfel de proces, clasicele tărăgănări ale cauzelor de acest fel îi dezarmează pe cei care ar încerca, nu neapărat să își recupereze banii cheltuiți, ci să repună în drepturi niște principii de bun simț într-un stat cu pretenții de țară civilizată. Dar până la un astfel de moment multe planetare și bucșe se vor frânge în gropile patriei apărute în asfaltul botezat, aidoma vinului îndoit cu apă, spre desăvârșirea unei ancestrale ciordeli.