Părintele Juvenalie Vasiu, ieromonah la Sfânta Mănăstire Turnu, din vadul de duh al Văii Oltului, ne readuce dinainte, într-o nouă ediție volumul său Scrisori pentru când nimeni nu mai ascultă (Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2021, 158 pg.). Îmi face plăcere să redau în rubrica Picăturii cuvântul prin care am prefațat această ediție: „Părintele Juvenalie rescrie la propria carte. Și adaug iară și iar gândul cel bun. Suntem dinaintea încercării unui „neliniștit” în duhul lumii. Pe măsură ce trece timpul peste el, Părintele învață. Învață cu uneori cu ochii în lacrimi, uneori cu privirea departe, spre orizontul Celei de a Doua veniri. Nimic din ceea ce trăim acum nu se încadrează în gândul liniștii venite de sus așa cum ne îndeamnă scriitorul nostru. Suntem într-o furtună a bulversării și cred că de aceea prinde bine mesajul cărții acesteia. Liniște, cumințenie și o naivitate pe care Părintele, de pe când era elev de liceu, cam de pe când îl știu, a cultivat-o cu simplitate. Am descoperit cu bucurie un gând al Cuviosului Ioan de la Valaam: „Râvna fără smerenie e inutilă mântuirii”. Poate de aceea astfel de invitații la înțelegerea sufletului nostru sunt mereu binevenite. Și la a doua și la a treia ediție… Gând bun așadar către tânărul Părinte Juvenalie care iese din tinerețe către maturitate adăugând epistolelor dintâi alte și alte epistole. Cred că bucuria lecturii vă va însoți în redobândirea cumințeniei de care avem nevoie să nu fin învinși!” (Încă o dată Epistolar către noi, pp. 7-8). Un glas tânăr în căutarea tonului mărturisirii.