Poate vi se pare ciudat că în punctele de colectare a deșeurilor reciclabile observați, lângă recipientul pentru hârtie, grămezi de cartoane. Respectivele pubele au o fantă destul de îngustă, iar ca să introduci un ambalaj – să zicem – provenit de la un televizor, ar trebui să tai cartonul în fâșii, ceea ce ar însemna ceva munculiță și timp pierdut. Vor spune unii: ”bine, bine, dar unde e spiritul civic, unde e grija pentru protejarea naturii și a resurselor?”. Această întrebare poate primi un răspuns constând în altă întrebare: cum îl motivează operatorul de salubritate pe sibianul de rând să-și vâre degetele în foarfecă și să execute operațiunea de mărunțire a cartoanelor? Știu, mi se va răspunde că există forme de recompensare a celor ce colectează selectiv, doar că pentru a trece la abonamentul Eco un contribuabil trebuie să parcurgă odiseea transportului materialelor reciclabile la unul din centrele de colectare, să depună hârtiile pentru a fi luat în evidență, să se roage pentru corelarea datelor, iar dacă trage linie și calculează câți bani și timp a pierdut cu deplasarea în celălalt capăt al orașului ajunge la concluzia că n-a făcut vreun gheșeft. Revenind însă la grămezile de cartoane abandonate lângă recipientul de colectat hârtie, ele sunt imaginea lipsei de răsplată pentru locuitorul de la bloc ce colectează selectiv, pierde timp, spațiu și energie, dar nu primește nimic la schimb. Repet, pentru a beneficia de un abonament cu preț mai mic trebuie să cari o cantitate de deșeuri reciclabile la centrul de colectare, deci, ce iei pe mere, dai pe pere. Dacă nu faci acest drum și duci hârtia și cartoanele tăiate în fâșii la pubela de lângă bloc, ce primești? Calde mulțumiri și recunoștință formală. Omul zilelor noastre e pragmatic, iar dacă depune și cel mai mic efort așteaptă să fie răsplătit. Cum răsplata se lasă așteptată, ba mai mult, operatorul de salubritate îi scumpește taxa, omul nu e dispus la activități complementare. E adevărat, și cheltuielile operatorului de salubritate au crescut (e de ajuns să ne uităm la prețul motorinei), dar în absența unor recompense, fie ele mai mult principiale decât materiale, partenerul (contribuabilul de rând) nu va intra într-o relație de colaborare. Motivul? Orice colaborare de succes trebuie să fie reciproc avantajoasă. Până când acest deziderat simplu nu va fi luat în seamă, vom continua să trecem pe lângă grămezile de carton lăsate lângă pubelele cu fantă prea îngustă.