Un fel de introducere…

La articolul trecut cu şi despre comentarii, mai ştiţi, cel de acum 100 de ani, un anume "Andrei" a spus un lucru mare: "Din păcate am ajuns să ne luptăm unul cu celălalt în loc să ne ducem ideile împreună. Sa ne completăm. Asta are urmări, se bucură cei ce ne conduc. Mereu este o concurență, invidie, ură față de fratele, vecinul, colegul nostru. Numai eu sunt deștept , restul toată lumea este proastă . Pe bune? Nu ne mai revenim odată? Nu ne mai oprim?"
Da aşa e. Am văzut sesiuni de comentarii la unele articole, la alte publicaţii de obicei naţionale, de erau mai interesante decât articolul propriu-zis. Dar acolo era acolo iar aici e aici. Drept pentru care unul din ceata de anonimi care sunt şmecheri tocmai că (au impresia că) rămân anonimi, dă cu replica la modul "vorbeşte şi nea Ion că şi el e om": "Ne luptăm? Nu putem să ne spunem şi noi părerea, că dl. Chiseliţă repede se înfoaie la noi! E dreptul nostru să avem păreri. Dacă nu îi place că ne luam de articolele lui, că unii îl fac comunist, să nu se fi facut ziarist, să fi rămas curentar". Păi tati, uite că am rămas curentar, că alţii nici măcar atât nu au fost. Deci te curentez de câte ori e nevoie sau mai ales când consider eu. Şi ştii de ce? Pentru că aşa consider eu. Tu zi-i "mersi" că nu-ţi arunc comentariile la gunoi, că pot considera şi asta dacă am chef. Ba uite că-ţi şi răspund.  

Altcineva spune că "Propun dlui. Chiseliţă să nu mai scrie articole documentate câte 3 zile, ci doar să răspundă comentariilor! E mult mai bine pt. ziar!". Păi stai puţin, un ziar are nevoie de orice. Iar ideea că "publicul decide" a adus presa în halul în care a ajuns. Plus că, dacă nu ar fi articole de comentat, atunci pa-pa comentarii. Şi eu cu ce m-aş distra? Şi voi cum v-aţi mai vedea la gazetă? 

O luăm ceva mai înapoi în timp, de când USR se certa cu AUR (asta fac şi acum, asta ştiu ambele cel mai bine, să se certe) şi de când Cioloş a pierdut (of ce dor ce chin ce jale) alegerile interne în partid prin plecarea lui de la conducere. În "Sezon de certuri individual sau în cuplu (politic): Cioloş versus Barna, Simion versus Popescu, AUR versus Iohannis".

Prietenul meu mai vechi Kokos, despre care pot spune clar că e fan USR, îmi spune că "m-am aliat" (în sensul că am făcut sau fac parte, nu mai ştiu, din grupul "USR pentru Sibiu" cu un partid inexistent, USR-PLUS, că el oficial se numeşte USR. Acum îmi vin o serie întreagă de comentarii inspirate despre PLUS şi mariajul politic cu USR, da' zic că lasă… Totuşi nu mă aşteptam să ajung să-l compătimesc, cumva, pe Cioloş.
Tot Kokos spune că am scris mult de USR cu PLUS sau fără, plus (alt plus) se ia de mine pentru că promovez "fake-ul de la AUR" doar pentru că am povestit ceva despre un incident la campania lor de adunat semnăpturi să-l demită pe Iohannis. Dacă scrii despre ceva, nu înseamnă automat că promovezi, Kokos man. Dacă scriu despre ce a spus Barna sau Bulai, nu înseamnă că îi "promovez" şi lumea se va înghesui să îi voteze sau să dea like si share la postările lor. Dacă scriu de pasajul de la Bulevard (na!) că e o glumă urbanistică nu înseamnă că-l "promovez". Hai să avem puţin controlul folosirii termenilor…

Filmele româneşti urâte şi comuniste cu avertisment de la CNA

La articolul "CNA ne învaţă că raţa împunge sau cum să afli dacă vezi un film "comunist" bun sau unul "euroatlantic" prost" nu pot spune decât că ar merita comentarile un articol full. Spune Xmendrea: "…De ce nu avem filme bune dacă nu mai există cenzură"? Pentru că nu avem talent, bani și coloană. Evident că cenzura actuală este mai insidioasă, mai eficientă și mai brutală (politic) decât cea comunistă. Pe comuniști îi puteai îmblânzi cumva, aduce spre compromisul cu valoarea. De 20 de ani avem parte de exclusivismul corecților specialiști în linsul ideologic (mai scârboşi decât comuniștii, care erau dușmani pe față). Nu îmi este dor de comuniști, dar îmi vine să fug din țară de groaza #rezistenţilor culturali de acum. Români, vedeți filme "comuniste"! Sunt mai bune și cenzurate!". Cu excepţia plecatului din ţară (la alte cenzuri, poate mult mai insistente şi mai ticăloase?), subscriu la comentariul acesta. Mulţumesc. 
Mult mai vechiul meu prieten (de comentarii) B.Utoru (unde fuseşi, totuşi?), spune şi el "Pe vremuri, lumea știa toți actorii. Pe cei de-acum nu-i știe nimeni.". Hai că pe pe cei de pe la noi îi mai dibui: Un Dragoş Bucur (cel înjurat de ultraşii pandemisto-mascaţionişti), un Papadopol (mai joacă?), un… Stai. Cel care a fost colegul lui Bucur în mai multe filme… A, e tot Papadopol. La cei străini m-am oprit la Brad Pitt, Di Caprio, Sandra Bullock şi Angelina Jolie. Asta e. Legendele au pierit.  
Doi anonimi (din păcate) au mai spus că (primul), în 1985 a văzut de trei ori "Declaraţie de dragoste". "Ce-i drept, altele conţineau prea multă propagandă…". Hai că şi "Declaraţie…" a fost de belea. Iubita îi spunea lui iubitu – "Alexandre" de strica tot zenul acela mini-erotic, Socrate era profesor de "filosofie" care era de fapt filosofie despre socialism şi Ceauşescu, plus, culmea culmilor, chiar să fugi de acasă fix pe şantierul de la Canal e cam de porc…  

Cel de-al doilea ne-a recomandat "două filme excelente făcute după ‘90: "E pericoloso sporgersi" şi "Filantropica". Da, ambele sunt geniale ca multe filme din anii ‘90.  Pus că au acelaşi autor, pe Nae Caranfil. Şi mai adaugă "un film foarte dur al lui Radu Munteanu: "Furia"; (adică, un film bulversant). "Furia" este unul din puţinele filme "gangster" făcute ca la carte, din cinematografia românească (nu ştiu ce părere ar avea CTP, dar nu mă intersează). Aş mai pune aici, pe acelaşi "ton" deşi ca stiluri diferite, "Marfa şi banii" şi "Eu când vreau să fluier, fluier". "Loverboy" e cam lălăit spre superlălăit.  

La "Mulţumim domnule primar, dar sărbătorile au cam trecut…" (panoul ăla cu Crăciunul, de la intrarea-spate de lângă mall, l-au scos între timp), "Redactore" m-a întrebat "din ce film e replica cu pricina?" (replica fiind "Eram o familie unită, care trăia un Crăciun perpetuu"). Răspuns: e din "Filantropica". Nu dau alte detalii că stric farmecul (re)vederii filmului.

Aş fi încheiat aici la articolul acesta nu neapărat consistent, dacă nu ar fi apărut domnul Vivi Drăgan ca să îmi explice că pentru informarea mea, "panourile aparţin unor firme private care, contra cost, afişează anunţuri pentru anumite perioade. După ce perioada se termină, firma poate schimba reclama sau dacă nu are un contract nou, preferă, pentru a nu munci de 2 ori, să lase reclama veche după care aceasta va fi sc(h)imbată la un contract nou. Poate era bine să intrebe primarul din Şelimbar pentru ce perioadă trebuia să apară anunţul pe acel panou. Dar să dai un telefon costă iar mândria e mare".

Păi uite, domnule Vivi: ştiu exact cum e treaba cu panourile publicitare şi cu contractele pe panouri publicitare. Dar dacă te prinde vara şi tu pomeneşti de Crăciun, e cam de râsul piticului dacă nu chiar culmea penibilului. Şi să vă mai mărturisesc un detaliu esenţial. Când vâd ceva în neregulă, ceva ăla e în neregulă. Efectiv nu îmi pasă de eventualele explicaţii sau justificări, chiar oficiale fiind şi mai ales oficiale. Deci nu mă ostenesc să dau telefoane, că nu am chef. Ei?

Dorul de un Sibiu normal…

Ca record de comentarii (pe care le-am şi copiat-salvat pentru că au valoare documentară prin ceea ce zic oamenii acolo şi le mulţumesc frumos) a fost articolul "De ce ţi-ar mai fi dor de Sibiu sau nostalgia după un oraş care nu mai există". Aici, cititorii şi-au dat drumul şi a ieşit ceva frumos. Un Sibiu ideal, de care merită să-ţi fie dor, complet diferit de ce avem acum în teren. Ştiu că "noii sibieni" sau "evoluţioniştii" nu vor agrea ideea, dar aşa, ca detaliu, măcar atunci nu stăteai la coada la giratoriu. Las comentariile aşa cum sunt, fără replici-comentarii de la mine.

Anonim: "Acum răspund ca la şcoală: mie mi-e dor de cinematografe, de afişele care anunţau filmele din următoarea săptămână, de Parcul Sub Arini cu podul de lemn, de oameni puţin mai civilizaţi decât cei de acum…"

Roşu (bine-aţi revenit): "Valea Săpunului cu peşti, câmpul până la Troiţă şi mai departe, la Seviş. Să merem în şpilozen la hucine. Vin fiert, iarna, la Răşinaru' (bufetul "Răşinari"? n. n.), după o plimbare prin zăpada Sub Arini-ului… Un iaurt şi un corn la Milogu. (Unde era "Milogu"?, n.n.). Io cred că de fapt mie mi-e dor de tinereţe, nu de clădiri, locuri etc. 

Mihai: "Mi-e dor de lacul Binder, de Rossbach, de maidanul din spatele Şcolii 23, de Cinema "7 Noiembrie"

Cititor: "Mi-e dor de forfota, civilizată totuși, din centru, de Anticariatul de pe Bălcescu, de librăria "Eminescu", unde doamna Doina Neagoe mă ajuta să mai cumpăr o carte, de cafeneaua "Violeta", de orchestra de la "Împăratul romanilor", de Cantina IFET (unde e acum primări a nouă), unde mâncam destul de bine pentru câțiva lei, serviți fiind de Mihaela, de terasa de la Bulevard, de cofetăria "Perla", de atmosfera barului de la "Împăratul", unde domnul Sima punea muzică clasică, de cinematograful "Arta", unde am văzut atâtea filme artistice (vineri erau filme de cinematecă), de tramvaiul din centru, de spațiul verde din Piața Mare, unde era atât de plăcut și de reconfortant, de tramvaiul spre Rășinari. În general, mi-e dor de boema de atunci, cu toate lipsurile care erau."

Replică pentru "Cititor": "Da, dna Doina Neagoe era atât (de) insistentă, că de multe ori încercam să o evit… De regulă, cei care intrau în librarie erau avizaţi, nu le trebuia atâtea sfaturi şi recomandări… Apoi, cărţile "la pachet" erau cea mai buna recomandare: una dintre cărti era o.k., cealaltă greu vandabilă, gen: "Fluturii din România". 

Replică pentru cel cu replica pentru "Cititor": "Doamna Doina Neagoe mă mai informa când soseau cărți, când să vin la librărie și să nu ies degeaba etc. Eram și eu avizat, dar mă mai informa și dânsa despre anumite apariții, ai căror autori îi știam – mi-a spus odată că a apărut Borges, de exemplu. 
Replică pentru cel cu prima replică pentru "Cititor": (e un dialog aici): "Cărţile bune se dădeau, cel putin după 1981, la pachet cu carte greu vandabilă. Sau poate pe sub mână, dacă aveai pile. Rămân la părerea mea că dna Doiniţa era prea insistentă… Dar era considerată cel mai bun librar. De altfel, si maestrul Emil Hurezeanu a lucrat la librăria "Eminescu". Doar că nu prea dădea pe la serviciu, stătea acasă si … crea."

Sibianca: "Mi-e dor de orașul civilizat şi cochet, cu străduţe fermecătoare în Orașul de Jos şi cu străzi mărginite de copaci şi de spaţii verzi în Orașul de Sus. Mi-e dor de spiritul Sibiului şi al sibienilor, saşi, români, maghiari, cu buna creștere si buna-cuviinţă, cărora, fiind sibieni, le păsa de orașul lor. Mă doare sufletul când văd cum a ajuns, cotropit de prost gust, de nesimţire şi de şmechereală şi cum își pierde identitatea, încet-încet". 

Anca: "Mie dor de valea de pe Fabricii, unde m-am născut. Şi (de) străzile pe care mă jucam cu toţi copiii din cartier. De scoala nr. 4… De cofetăria Trandafirul unde mămica mă ducea si-mi spunea "Mănâncă draga mamii cât doreşti".  Mi-e dor de liceul O.Goga (atunci în ‘75 era liceu şi nu colegiu)… 47 de ani sunt mulţi de când am plecat, dar de fiecare dată când revin "acasă", caut prin amintirile mele ceea ce privirea nu mai găseşte. Mulţumesc ptr turul memoriei pe care l-am făcut cu Tribuna din nou"

Ike: Mi-e dor de numărul mai mic de maşini, de parcul de pe Dumbrăvii care a fost distrus ca să se facă cladirea cu finanţele si de efervescenţa magazine lor cu de toate din anii '90 din centru. Acum sunt mai multe restaurante, dar restul magazinelor sunt o urmă palidă a ceea ce era atunci. În rest, multe lucruri arătau mai rău acum 30 de ani, de exemplu.
Amuzant cum spuneţi că pe centru s-a redus locul de mers pe jos din cauza teraselor. Era mai bine cand , pănă în 2006, Corso nu era pietonal, era o stradă cu trotuare, la fel şi marginile Pieţei Mari? Or fi fost mai puţine maşini, dar fix acolo erau mai multe decât acum. Sau mulţimea de străzi neasfaltate de atunci, peste tot în oraş? Inclusiv Coşbuc.
Erau mult mai multe clădiri nerenovate, aleile din Sub Arini erau pline de crăpaturi uriaşe, iar pista de biciclete din pădure.. .să nu-mi fie cu supărare, dar că trebuie să te fereşti de biciclete e un inconvenient mult mai mic decât că nu mai e cărare. Era mai bine sa mergi prin noroaie si țânțari către Zoo sau prin soare, la şosea? Lăsaţi, e o prelungire binevenită a parcului(…). 

Dragoner: "…Mi-e dor de magazinele de pe Corso, aşa goale cum erau. De libraria "Dacia Traiană" de lângă "Împaratu'", unde lucra vecinul meu dl. Pitters şi dl. Ungar …tot saşi. De saşii gălăgioşi care urcau în troleibuz sau tramvai şi vorbeau tare săseşte. Dar era frumos. Şi da, odata cu plecarea lor, Sibiul a devenit un amestec de (…) aroganţi, needucaţi, care se cred sibieni. Păcat!"

Dudu: "Mie mi-e dor de meciurile de fotbal de pe Stadionul "Municipal" de pe vremea lui Mircea Gabel, Curtean, Ţurlea, Sorin Marcu… etc şi de berea de la Bolta Rece de după meciuri"

Replică la "Cititor": "Am mâncat şi eu la cantina IFET. Mâncare gustoasă: varza a la Cluj, pârjoale moldoveneşti cu fasole frecată, ostropel de pui…  Iar pâinea aceea neagră era atat de gustoasă, nu ca pâinea de acum, care numai neagră nu se poate numi… Sigur că de la o vârstă devii nostalgic şi ai vrea să te întorci pe uliţele tinereţii, însă pot spune că multe lucruri pe care le văd azi în Sibiu nu-mi plac, nu neaparat pt. că nu mai e ca pe vremuri, ci pt. că pur şi simplu sunt deplasate şi n-au ce căuta într-un oraş cum e Sibiul". 
Mioara: "Eu sunt nostalgică după participarea patriotică la cele două sărbători obligatorii de mers la "defilare: 1 Mai si 23 August, când de la amiază tot Sibiul era la Pădurea Dumbrava, la mâncat mici şi băut bere… Şi la mers de sărbatori, cu pluguşorul, sorcova" 

Ne oprim aici că nu am terminat. Deci, (va urma). 

PS: Ca bonus, ofer aici 2 poze cu Sibiul acela "nostalgic", doar pentru cititori. Asta ca să înţelegeţi şi cum era treaba cu oraşul vechi.