Stăteam nedumerit un pic, după atâta alergătură, încercând să aflu care carte anume ar putea să vă bucure și să vă odihnească de nebunia din jur. Așa am desprins din raft o cărticică, mică tare, la prima vedere: Christine Rogers, Papucii lui Spiridon (Ed. Doxologia, Iași, 2021, 75 pg.). O carte ca un oftat de bine, care m-a lăsat cu ochii umezi și dor de rugăciune. Autoarea, preoteasă și mămică de patru copii- a cărei lucrare Sfântul pierdut v-am prezentat- o nu demult- ne povestește viața unui copil, Spiros, care își trăiește visul de a face școală pe țărmul mării, în insula Corfu. Aici descoperă prietenia cu un om în vârstă, pe care-l cheamă Spiridon, ce-i dă copilului la un moment de rănire, papucul său. Jerpelit, ar zice unii. Minunat, se va vădi pe parcursul întregii povești. Gata. Nu vă mai spun nimic. Poate doar că este  o poveste mai presus decât multe alte povești. O mână de sfânt pe frunțile noastre obosite de știri. Să mai spunem doar că traducătoarea din engleză este Stela-Anca Radu iar ilustrațiile aparțin lui Vladimir Ilievschi.  Și traducerea și desenele înnobilează o carte nobilă prin sine. Lectură plină de bucurie!