E înghesuială de maşini în Centru? Nu-i nimic, avem parcare în Hipodrom. E ambuteiaj în tot oraşul pentru că supermami şi supertati îşi duc copiii la şcolile de fiţă de pe raza municipiului? Nema problema, vorba sârbilor care îţi vindeau bişniţe pe sub mână pe vremea odioasă, avem parcare în Hipodrom. E ca la nebuni pe străzile mici unde nu mai ai loc pe trotuar de atâtea maşini "necesitate" parcate şi pe carosabil de la alte maşini "necesitate" care umblă? Nu-i nimic, avem parcarea din Hipodrom. Orice ştire despre clădirea aceasta, publicată oriunde, aduce vizualizări, like-uri, comentarii de încântare că "bine că se mai face ceva prin Sibiu", efluvii de bucurie, mai ales din partea celor care nu au nici ideea cea mai înceţooşată despre unde e chestia pe harta Sibiului. La asta se adaugă cei care ştiu, dar nu au şanse să o folosească, pentru că nu le e de folos. E ca şi când eu aş fi încântat de linia de tren care duce din Gara de Nord la Aeroportul Otopeni. Sau de autostrada lui Peşte Prăjit. Sau că voi putea da bani să fac plajă la Lacul lui Binder, ceea ce ar fi chiar ceva comic. Dar să mergem mai departe…

Ce era înainte de parcare: o altă parcare

Unii cred, probabil, că parcarea aia-bloc s-a construit pe nimic, pe loc viran, pe Terra Deserta, aşa cum unii istorici se chinuie să spună că înainte de colonizarea saşilor nici la Sibiu nu e existat nimic decât mlaştini şi broaşte.
Păi, înainte de parcare era tot o parcare. Nu era asfaltată ca la carte, sau hai, era aşa, cu asfalt pe ici-pe colo, dar mai mult nu. Ideea era că fiecare îşi punea maşina aşa cum apuca, dar GRATIS, şi mai avea şi loc şi, în plus, erau şi culoare de intrare-ieşire făcute la mica înţelegere. Ba mai era loc şi de spaţii verzi cu copaci sau de garduri vii-nu moarte, plus flori şi iarbă. Ba chiar era atâta loc încât şcoala de pe Oştirii şi-a permis să tragă o ditamai sală de sport. Uneori, pe la containerele de gunoi neselective, mai creştea din pietriş câte o floare a soarelui. Sau mai găseai cărţi. Ca atracţie locală, mai era un "loc de parcare "privat", simpatic, din seria "cu lanţ", înconjurat de copaci, deliciul copiilor care se jucau pe acolo "ca în pădure". Mai încolo, lângă gunoaie (dar existent dinaintea lor) era un fel de loc de relaxare, cu masă şi scaune, dar a fost ocupat de homeleşii care "administrau" zona. Homeleşii care acum ei şi urmaşii lor s-au mutat în clădirea de vizavi de Lidl, pe care au făcut-o praf.
În faţa fiecărui bloc, era un spaţiu verde consistent, care vara aducea umbră şi răcoare, şi unde oamenii mai puneau flori şi chiar plantau copaci. Erau şi garduri vii, care protejau blocul de praf şi de gunoaiele aduse de curent şi vânt. Ferestrele de la parter, etajele I şi II erau efectiv cu "climă" de la natură, vara, chiar dacă în decor erau peste 40 de grade, de la coroanele copacilor. Iluminatul era moderat, cu nişte lămpi tronconice de anii 80, "tunate" cu abajur din fibră de sticlă şi trecute de la vapori de mercur la vapori de sodiu.
Înainte de perioada aia de "credit doar cu buletinul" şi "mi-am luat o maşină second de dincolo", nu ştiu dacă erau 40 de automobile în toată zona asta dintre Iorga şi Rahova. Dar a venit boieria "europeană". Au apărut fiţele. Au apărut şi noii sibieni care aveau pretenţii ca să li se asigure, că de-aia-s cetăţeni, locuri de parcare pentru toate maşinile familiei plus ale musafirilor şi neamurilor. Sau pentru toţi ăia la care au închiriat apartamentul, că a avut omul un apartament în plus şi l-a închiriat şi el că cie să-i faaaci, trebuie să te descurci. Locul nefiind elastic ca guma de la chiloţi, a rămas aşa, neadaptat noilor cerinţe. Maşinile s-au înmulţit. Şi nu numai aici, ci în tot Sibiul, care acum a devenit doar o parcare cu blocuri, case şi ceva carosabil plin de grăbiţi şi nervoşi, care iau maşina şi când merg vizavi după pâine, doar ca să arate că au maşină. Tot ei se plâng că vai, ce trafic e prin Sibiu. Păi voi îl faceţi, bă, praf!
Bun. Cum multă lume, la orice postam noi, presa, a noastră sau a concurenţei, indiferent dacă scriam despre locuri de parcare, ce a mai zis sau chiar făcut Primăria, redescoperirea fundaţiilor Porţii Ocnei, vernisaje sau amintiri despre cârciumi, comenta că "vrem/n-avem locuri de parcare faceţi ceva!", într-un târziu Primăria a decis să facă ceea ce era în vest de vreo zeci de ani: o parcare supraetajată, prima de acest fel de la 1191 încoace. Şi bineînţeles, unde să mai fie loc, că până acum un an când s-a dat BT-ul la pornirea lucrărilor de aici majoritatea locurilor libere pretabile din municipiu au fost oferite cu generozitate pentru a construi blocuri între blocuri, magazine alimentare, ansambluri rezidenţiale… De ce să cumperi un spaţiu pentru binele public, când poţi scoate bani din el şi aşa?
A sosit apoi momentul când, cu multă reclamă şi tam-tam şi festivism demn de perioada Epocii de Aur Nicolae Ceauşescu, s-a anunţat Minunăţia Mileniului: un bloc între blocuri, pentru maşini. Că asta este, oricum am întoarce-o. Un bloc între blocuri, aproape invizibil, cu acces dificil din orice direcţie vrei şi cu aşteptat de voie când vrei să ieşi pe Iorga ori pe Rahovei. 

Istoria cât se poate de ne-romantică a edificării parcării

Prin martie 2020 aflam, unii cu bucurie, alţii, mai de-ai locului, cu oroare, pentru că ştiau cu ce-cine au de a face, că s-au depus ofertele din procedura de atribuire a contractului pentru proiectarea şi execuţia parcării, între bd. Mihai Viteazu, strada Nicolae Iorga, str Rahova şi strada Oştirii. Atunci aflam că parcarea supraetajată va avea "o amprentă la sol" de 1.626 mp şi va avea cinci niveluri: subsol, parter, Etaj 1-2-3 plus 1 buc terasă. Numărul locurilor de parcare va fi, per nivel, între 49 şi 58 de locuri, total 321. Vor fi amenajate şi câte 
23 de locuri de parcare pentru motociclete. Ideea e că de când sunt eu nu am văzut aici 23 de motociclete.  
În PUD apăreau şi momente vesele, ca de exemplu, faptul că (virgulă) "Construcţia parcării supraetajate este amplasată izolat, fără a crea probleme de însorire pentru construcţiile învecinate". Da, e aşa de izolat amplasată, pe bune, de nu ai loc de ea. Sau, în fine, nu e chiar zid în zid cu blocurile din zonă, doar zid în gard cu şcoala. Iar probleme de însorire nu face pentru că de asta se ocupă fortificaţia de blocuri de zece etaje de pe Mihai Viteazu, pentru că aici e Regatul Mucegaiului, ia ghici de ce, la care a contribuit şi idioata idee de "izolare termică" a blocurilor.
OK, asta ca asta, dar marele coşmar care a devenit şi realitate a fost "promisiunea" că întreaga zonă se va "reamenaja". 105 locuri de parcare la sol, spaţii verzi şi chiar un şpilplaţ. Ba nu, două, care au redevenit unul, dar lasă, mai bine aşa. A, şi se mai anunţa amenajarea de noi alei şi trotuare. Toată povestea trebuia să fie gata cândva prin 2022, deci aveam la dispoziţie un an de "de ce am neşansa să locuiesc în Sibiu?". Aşa a fost.
Mai citesc cum că, aşa cum spun "calculele" va fi o suprafaţă verde mai ceva ca în pădure, "de peste 6.553 de mp, comparativ cu 2.543 de mp pentru circulaţiile auto şi 4.489 pentru spaţiile pietonale".
Şi a început coşmarul. Anul 2021 a fost pentru localnici, cu toate scuzele lipite pe uşile din scările blocurilor şi promisiunea că merită deranjul, unul de neuitat. Şantierul a adus noroi şi gălăgie, de dimineaţa până seara. Pickamerele agăţate de utilaje făceau ca fundaţiile blocurilor să se zguduie, iar ţevile de gaz să se fisureze, mai ales că, în genialitatea Primăriei de a coordona lucrările, mai era un şantier, pe Aleea Taberei. Era amuzant cum ţi se spunea că mută-ţi maşina că va fi şantier în locul în care apoi ţi se spunea să-ţi muţi maşina că va fi şantier. Nici nu ştiu ce au făcut oamenii cu ele, le-au dus în alt cartier, 
le-au mutat la ţară, le-au dat cu împrumut altora din cartiere în care nu se întorcea totul pe dos…
Anul 2021 a fost cu praf, noroi şi gălăgie. Dar am zis că, na, e şantier, aşa se construieşte europenismul, şi la Freiburg ori Stuttgart e la fel, că Samuel "von Bruk'nthal" ar fi făcut tot parcări, şi că ce începe se va şi găta. Era cald şi ţineam geamul închis, că intra praf şi se auzeau toate zgomotele din lume, de dimineaţa până seara târziu. Am făcut poze destule  de îmi poate ieşi de o expoziţie-serial ca filmul ăla indian care nu se mai gată de pe Naţional TV, sub ochii lucrătorilor de acolo care în pauză dădeau fuga la Carrefour-ul de pe Rahova să-şi mai ia una-alta şi mă priveau ori ca pe un nebun, ori ca pe unul trimis de şefi ca să îi controleze şi să îi dea cu ciocu dacă o comit.
 Cel mai urât moment a fost când au distrus TOATE spaţiile verzi, de au lăsat doar câţiva copaci. Toată protecţia-umbră şi toată raţia de oxigen au fost smulse cu buldoexcavatorul, tăiat cu drujba, mărunţit cu altă drujbă, rupt cu lama şi tăiat buşteni mici. La fel, tot ce era iarbă, flori sau arbuşti de gard viu a fost ras complet, pentru că la Sibiu, oficial, "verde" se foloseşte doar când dai cu asfalt pe pista de biciclete, când aduci trotinete ca să îţi încurce circulaţia şi când plantezi copaci morţi în cimitir cu utilaje pozate ca în vremea lui Ceauşescu.
Apoi au venit ploile şi s-au inundat pivniţele. Apoi a venit căldura, de nu puteai respira nici ziua, nici noaptea, că era aceeaşi temperatură, graţie defrişării de aici şi cam de peste tot. Apoi a început reconfigurarea, care a durat plictisitor de mult, pentru că nu se grăbea nimeni şi pentru că dă-i în mă-sa de locuitori, să rabde şi ei. În paralel, super parcarea lumii se ridica treptat-treptat. A mai fost o campanie de jonglerii cu containerele de gunoi. Că nimeni nu s-a gândit la ele şi oricum când vine drona de face poze oficiale faine, alea nu se văd. Containerele de gunoi, selective sau ne, erau plimbate cum era plimbată maimuţa pe plajă de către cei care îţi făceau poze cu maimuţa şi fiecare "tabără" dădea vina pe ele, pe containere, că nu se termină treaba, pentru că nimeni nu s-a gândit la un loc pentru ele. În fine treaba s-a rezolvat cumva de nu s-ar mai fi rezolvat. Apoi au asfaltat şi betonat. Au reconfigurat zona de pământ, nisip şi moloz care înainte era spaţiu verde. Au pus lămpi led, ca să lumineze eco de zici că aici avem lagăr de concentrare, de au ajuns să cânte mierlele pe la 3 noaptea de la atâta lumină. Au făcut locurile de parcare din jurul parcării şi oamenii şi-au adus maşinile înapoi, parcă mai multe decât erau înainte. Au adus şi pământ frumos, de au pus pe reconfiguratele pretinse spaţii verzi, dar apoi au renunţat, că nu au mai avut chef. Au adus si un container de gunoi ingropat care îngropat a rămas. A, şi au plantat nişte copăcei. Poate peste 20 de ani va fi la fel ca în 2017 în materie de umbră şi aer..
Acum totul e relativ normal, iar parcarea e practic gata şi 100% funcţională, dar nu pare să fie folosită. Arată ca un desen 3D pe calculator, iar cineva inspirat i-a tras şi o "draperie" de niste chestii ca jaluzelele verticale, verzi, asta poate în memoria copacilor ucişi sau ca măcar aşa să mai fie ceva verde pe aici. (va urma)