Articol
După ce ne-au ținut mintea ocupată și ne-au întins nervii ca pe elasticul de praștie politicienii și covidul, a intrat pe felie războiul ruso-ucrainean, un conflict ce nu se reduce însă doar la două armate, ci antrenează două imperii. Pentru prima oară în istoria ei omenirea privește în direct, la televizor, un război clasic, fiecare telespectator făcând în paralel slalom printre fake-news-uri. Alfăm că Vladimir Putin le toarnă rușilor verzi și uscate despre ceea ce se întâmplă în Ucraina, dar și că unele publicații și televiziuni din Occident prezintă imagini din alte perioade drept mărturii prezente ale urgiei, doar, doar or câștiga bătălia pentru audiență. A căzut o rachetă? Sigur a fost o armă termobară. Va fi un atac nuclear? Să dam iama în farmacii, să cumpărăm iodură de potasiu pe care să o mâncăm apoi pe pâine. Aa, stați pe loc, medicii ne spun să nu înghițim așa ceva pentru că am putea să o mierlim din cauza efectelor adverse. Carevasăzică, dacă nu ne omoară atacul nuclear, rezolvăm noi cu propriile mânuțe problema, îndesându-ne pe gât iodura de potasiu. Indiscutabil, ceea ce face Putin nu are nici scuză, nici suport logic, ține de o patologie ce va genera simptome urâte în mare parte a lumii. De cealaltă parte, nici Occidentul nu-i tocmai clanța ușii de la biserică, acționând (și nu de ieri, de azi) în numele unor interese financiare, pentru acapararea directă sau indirectă a resurselor din Ucraina, indiferent care sunt acestea. La intersecția marilor interese ale puterilor ce s-au încleștat stau milioane de oameni nevinovați care-și pierd agonisela de-o viață, rudele, prietenii sau chiar existența. Pe lângă ei alte zeci, sute de milioane de pământeni suferă de pe urma consecințelor economice ori sociale generate de un război absurd. Se fac declarații grele, periculoase și gafe ce pot agrava situația. Președintele Republicii Moldova, de exemplu, și-a găsit taman acum să intensifice discuțiile despre aderarea țării la UE, ceea ce denotă o lipsă crasă de simț al realității, doamna Maia Sandu comportându-se aidoma unora dintre liderii USR de la noi care par să nu prea înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor. Când stai pe nisipuri mișcătoare și lângă tine un descreierat amenință că aruncă totul în aer, nu e momentul să îl zgândări. Pe lângă proiectile, rachete, explozii și disperare, omenirea trebuie să se ferească și din calea manipulărilor ce asaltează conștiința fiecăruia, zdruncinând încrederea în orice. Trăim cu teama utilizării armelor termobarice, atacurilor nucleare, cu spaima că vine peste noi foametea, în fine, că trăim Apocalipsa în direct. Și toate astea se întâmplă din cauza unor nebuni pe care, vorba poetului, ”lumea nu putea să-i mai încapă”. Pentru ambițiile bolnave ale unora se frâng destine, se distrug țări, mor oameni care n-au nicio vină că s-au născut pe un tărâm devenit strategic pentru puternicii lumii. Chiar dacă nu se utilizează arme termobarice, efectul amenințării lor face ravagii printre cei ce ajung să fie obsedați de posibilele lor efecte sau de atacurile nucleare invocate din cinci în cinci minute. Ceea ce nu îți aruncă în aer blocul, îți poate dinamita psihicul.