Mulţi îl atacă pe Sadoveanu că "s-a dat cu comuniştii" scriind cartea "Mitrea Cocor", pe care aproape că am învăţat-o pe dinafară în şcoala elementară, fiind purtătoare de "realism socialist", dar îl uită pe alt mare scriitor, Marin Preda, care, până s-a lansat, făcându-şi un nume în literatura română, a publicat nuvele în acelaşi registru; Ana Roşculeţ, Desfăşurarea, Întâlnirea din pământuri; Ferestre întunecate, Îndrăzneala… Ambii vor rămâne în istoria literaturii române prin operele lor adevărate, cu greutate, etalând reala lor vocaţie. Recent, în revista Dilema veche, un supliment i-a fost rezervat lui Marin Preda (1922-1980), în care nişte cvasinecunoscuţi (pentru mine) – Adrian G. Romilă, Cosmin Ciotloş, Oana Soare, Ştefan Baghiu, Ionuţ Mareş – comentează opera şi omul. Articole "de serviciu", fără o analiză în profunzime, dar marcând într-un fel centenarul naşterii scriitorului. Eu am să vă redau câteva din spusele lui memorabile: ”O femeie poate să-ţi ierte orice, în afară de faptul să nu-ţi pese de ea; Îmi plac oamenii su­periori, dar ce spectacol trist să vezi realitatea: cu cât sunt de superiori, cu atât sunt de mici în modul cum se poartă cu alţii; Puterea celui cu adevărat pu­ternic, astfel se manifestă: să ştii că poţi distruge pe cineva, să n-o faci şi acela să nu ştie; Oamenii fac lucruri care, dacă n-ar fi proşti, nu i-ar putea sili nimeni să le facă; Rostul vieţii e să te bucuri că trăieşti". Marin Preda, evadând din sărăcia satului na­tal, a cunoscut bunăstarea, celebritatea, gloria chiar, dar n-a fost un om fericit, iar moartea lui a fost nu doar stupidă, ci de-a dreptul grotescă. * Judit Varga este ministrul maghiar al Justiţiei şi nu agreează unele rezoluţii ale Parlamentului European. Ea zice că: "Ungaria nu permite nicio propagandă sexuală în in­stituţiile de învăţământ public, în şcoli şi în grădi­niţe. Creşterea şi educarea copiilor este responsabi­litatea exclusivă a părinţilor, fapt consacrat şi de art. 14 al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Tocmai la Bruxelles este atât de greu de în­ţeles acest lucru? (…) În Ungaria, fiecare persoană adultă trăieşte aşa cum doreşte, în baza propriei sale hotărâri şi a viziunii sale asupra lumii, dar creşterea şi educarea copiilor este dreptul exclusiv al pă­rinţilor şi nu vom renunţa la asta". De ce ungurii pot să nu ia de bune toate rezoluţiile de la Bruxelles, iar românii nu? Asta i-aş întreba pe lohannis şi pe guver­nanţi. * Nagy Attila-Mihai este un secui din România. În publicaţia Certitudinea scrie un eseu intitulat "Statu­ia rasistă a lui Brukenthal", din care citez un pasaj: "Rasistului Brukenthal i s-a ridicat statuie, deşi el i-a tratat pe români ca pe o rasă inferioară faţă de saşi, secui şi maghiari. Această statuie ilustrează, de fapt, noua colonizare "civilizatorie" a României. (…) Mă întreb: oare care va fi următoarea statuie a "revoluţiei culturale" a lui Iohannis? (…)" În alt context, Theodor Paleologu îi răspunde: "Statuia lui Brukenthal şi-a ri­dicat-o lohannis sieşi, prin procură!”