Cu deosebit interes  şi curiozitate am citit articolul …"Mediaş, cel mai trist oraş din ţară… ?" semnat de Marius Halmaghi şi publicat în numărul de vineri, 11 februarie, al ziarului, cu  atât mai mult cu cât şi subsemnatul a avut unele preocupări legate de istoricul acestei localităţi de pe râul   Târnava Mare.             

Materialul publicat este structurat pe câteva direcţii foarte importante  legate de istoria oraşului Mediaş şi nu numai.  În primul rând se face referire la  data de 27 ianuarie ca fiind Ziua Internaţională a Holocastului, scoţându-se în evidenţă atrocităţile antisemite comise în Al Doilea Război Mondial, ajungându-se la concluzia de ,, a nu uita vreodată" groaznicele evenimente.

Spre satisfacţia oricărui medieşean care parcurge sau care a parcurs rândurile articolului amintit, autorul se apleacă  asupra câtorva aspecte din istoria oraşului Mediaş, dând unele citate din cercetători precum Giovanandrea Gromo, poetul umanist Christian Schesaus, generalul imperial Carafa, dar şi autorul celebrului roman ,,Dracula", irlandezul Bram Stoker, afirmând despre Mediaş ca fiind producătorul,, vinului auriu". Problema evreiască şi legătura ei cu Mediaşul  se află  în atenţia lui Marius Halmaghi, fireşte, această etnie fiind o importantă parte a populaţiei  acestui  burg. 

Ultima secţiune a articolului scoate în evidenţă problema românilor care au fost laureaţi ai Premiului Nobel. În acest sens domnul Halmaghi  aminteşte de trei laureaţi ai acestui prestigios premiu,  şi anume: Elie Wiesel, Premiu pentru Pace, Hertha Muller, Premiu pentru Literatură şi George Emil Palade pentru Medicină. Legat de acest lucru, am considerat că e de datoria mea de a face următoarea precizare: tot laureaţi ai Premiului Nobel sunt şi: fizicianul Ştefan Hell precum şi doctorul Ioan Moraru, care s-a născut ( atenţie !!!) la o aruncătură de băţ de municipiul Mediaş, adică în comuna Dârlos, singurul merituos laureat din judeţul nostru, fapt cu care, fireşte, ne mândrim. Dar, pare-mi-se că nu se cunosc prea multe lucruri despre acest savant, de aceea am să creionez, în câteva rânduri, o scurtă schiţă biografică  a doctorului din Dârlos: Ioan Moraru s-a născut 'în data de 8 septembrie 1927 în satul amintit şi a urmat  studiile şcolare, mai întâi în comuna natală, după care a urmat câteva clase la Şcoala Tehnică Aeronauticâ din Mediaş,liceul la Dumbrăveni şi studiile superioare la Facultatea de Medicină  din Târgu Mureş, după care se mută la  Facultatea de Medicină din Cluj pe  care a absolvit-o cu Diplomă de Merit (vezi şi lucrarea semnată de Gheorghe Buşoiu şi Lucian Giura intitulată ,, PROFILURI MEDIEŞENE", Editura Techno Media , Sibiu, 2011.

Medicul Ioan Moraru a parcurs întreaga ierarhie a învăţământului universitar, de la preperator până la cea de profesor universitar la Catedra de Medicină Legală a Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti şi  conducător de doctorate până ăn anul 1983. De asemenea. savantul a mai îndeplinit şi unele funcţii administrative şi publice între care amintim: : secretar general şi ministru adjunct al Sănătăţii şi vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale, membru şi  preşedinte al Societăţii de Imunologie, etc. Meritele omului de ştiinţă român pe planul profesiei au dus şi la unele ecouri pe plan internaţional. El a fost ales în funcţia de membru şi preşedinte al Consiliului Executiv al O.M.S. şi membru al Consiliului  Internaţional al organizaţiei,, MEDICII LUMII PENTRU PREVENIREA RĂZBOIULUI NUCLEAR, Acestei organizaţii al cărei consiliu era condus de  copreşedinţii Bernard Lown, Eugen Chazov şi Ioan Moraru  i s-a conferit titlul de Laureată a Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1985. 

Înmânarea prestigiosului premiu savantului român a  trecut neobservată, mediile de informare nemenţionând-o fiindcă, în societatea totalitară de la noi, nimeni nu avea voie să primească vreo distincţie mai importantă decât ,,cel mai iubit fiu al poporului" cu vreun merit sau nu. După căderea regimului dictatorial al lui Ceauşescu, s-au făcut demersuri în vederea unei meritate reparaţii morale prin primirea ca membru post-mortem al Academiei Române a savantului Ioan Moraru, împreună cu : filozofii Constantin Noica şi Mircea Florian, prozatorii Marin Preda, Mircea Eliade , dar şi poetul Nichita Stănescu. Din lucrarea ,, Dârlos-istorie şi tradiţii " a preotului  Achim Sărăşan, şi el din această comună , mai aflăm că medicul Ioan Moraru are meritul incontestabil de a fi luat unele iniţiative în perfectarea unor manifestări ştiinţifice între care amintim: iniţierea primelor cercetări de genetică, înfiinţarea Societăţii ROMÂNE DE IMUNOLOGIE, devenind preşedinte al acesteia, participarea la congrese internaţionale de genetică,  imunologie, anatomie patologică şi oncologie în mai multe oraşe ale lumii precum : Viena (1960), Varşovia (1964), Budapesta (1967), Sofia (1969), Atena (1974) Istanbul (1979) etc. 

Omul de ştiinţă dârloşean a avut şi realizări pe linia publicării unor importante lucrări ştiinţifice. Exemplificăm cu doar câteva dintre acestea:

– Introducere în geneticqa moleculară (în colaborare); Editura Medicală, Bucureşti, 1964 

– Tratat de medicină legală( coautor), Editura Medicală, Bucureşti, 1967                              

– Tratat de anatomie patologică, 

(3 volume),  Editura Medicală, Bucureşti, 1980                          

– Tratat de imunologie medicală, Editura Medicală, Bucureşti, 1984, 8oo p                          

– Dicţionar de imunologie, (coautor), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, 274 p.

În legătură cu trecerea în nefiinţă a savantului,, prozatorul Gheorghe Schwartz,  într-un lung articol publicat în revista 

"22", între altele, notează: ,, Ioan Moraru, indezirabil pentru că a îndrăznit să primească la Oslo, premiul ce i se cuvenea lui Ceauşescu, s-a stins din viaţă la 62 de ani în 19 decembrie 1989, cu doar trei zile înaintea prăbuşirii dictatorului. Cum evenimentele se precipitau, înţeleptul, grav bolnav, însă la curent cu cele ce se  petreceau la Timişoara a apucat să-şi încurajeze urmaşii că vor veni vremuri mai bune: ,,nu voi trăi eliberarea, dar trăiesc acum începutul ei".

Medicul Ioan Moraru a trecut la cele veşnice la data amintită, şi-şi doarme somnul de veci în cimitirul de pe dealurile  Dârlosului, alături de părinţii săi şi de rudele cele apropiate.                        

Gh. Buşoiu