Sunt puţini cei care nu au auzit de Coco Chanel (1883-1971), celebra creatoare de modă pariziană, fondatoarea renumitei Case de modă, care a rezistat până în zilele noastre. N-a fost frumoasă (după gustul meu) dar a ştiut să atragă bărbaţi importanţi, care s-o sprijine în tot ce a întreprins, reuşind ca de pe cea mai joasă treaptă a societăţii (tata, vânzător ambulant, mama spălătoreasă) să ajungă în înalta societate, a politicienilor şi a miliardarilor. Câteva spuse de-ale ei au rămas până în zilele noastre: "Îmbracă-te prost şi vor ţine minte rochia. Îmbracă-te impecabil şi vor ţine minte femeia; Cel mai bun accesoriu de modă al unei femei este un băr­bat frumos; Pentru a fi de neînlocuit trebuie să fii me­reu diferită; Trăim o singură dată: am putea să fim măcar amuzanţi; Nu există femei urâte, există femei leneşe…" Asta mi-a plăcut cel mai mult, fiindcă sunt de aceeaşi părere. * Fiindcă ne-am oprit la modă, nu ştiu care filozof în domeniu ne avertiza: "Spune-mi cum te îmbraci ca să-ţi spun cine eşti". Panseul acesta era valabil cândva, acum e perimat: dacă se uită la Iohannis şi la parlamentari, toţi în costume negre, de mort, cămăşi apretate, cravate asortate, cine nu-i cunoaşte zice că-s academi­cieni, profesori universitari, oameni de cultură înaltă. Când colo, nu-s decât nişte cioflingari, îmbrăcămintea fiind doar o spoială. * În Franţa, alegerile prezidenţi­ale sunt programate pentru 10 aprilie şi speculaţiile se fac de acum, analiştii (că şi la francezi e stup de ăştia) zic că Emmanuel Macron n-ar avea contracandidaţi capabili să-l învingă, deşi toate partidele au aspiranţi cu pretenţii. Eu aş vota-o pe Marine le Pen,"naţionalistă, suveranistă, cu puternice accente antieuropene". *  Gogomanii care ne conduc, dacă au văzut că ne-a cam trecut spaima cu covidul şi vaccinul, au gă­sit alt bau-bau: războiul care ne dă târcoale. Eu, căpitan român în retragere, vă spun că Putin îşi bate joc de americani şi de NATO cu farsa aia de-a invazia Ucrainei. Dacă voia s-o facă, proceda precum în Crimeea şi Kazahstan. * Un pensionar revoltat îmi spunea: "La firmele pri­vate, sindicatele fie nu există, fie nu sunt luate în seamă. "I-am răspuns că, la noi, sindicatele, în afara celor ale minerilor, n-au prea existat nici înainte nici după 1989, ca forţă menită să apere interesele angajaţilor. Şefii sindicatelor au mers tot timpul mână în mână cu politicienii. Nu mai vorbesc de jaful din anii '90 când s-a ales praful de banii (nu puţini) şi patrimo­niul vechiului sindicat comunist. Acum, şefii federaţiilor sindicale (atâtea câte mai sunt): Blocul Naţional Sindical, Cartel Alfa, CNSRL Frăţia, Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici etc. sunt plătiţi boiereşte şi au devenit oameni de afaceri, atrag fonduri europene, fac turism, închiriază spaţii comerciale. Trai, neneacă, pe banii babacăi. Iar naivii ies pe străzi şi strigă "Libertate!". Nu-i aud decât jandarmii…