Articol
Suntem agresivi, prin îndoială. Nu bănuim, sau nu înţelegem că acolo unde există o întrebare nu este indicat să răspunzi pe de-antorsul şi pe-dincolo, doar ca să laşi impresia (convingătoare?) că se poate spune şi altceva. Dar, mai ales, cum?
Nu cred în privilegiul libertăţii asupra realităţii agresive: istoria îşi protejează memoria prin vizualizarea iluziilor dintre noi, ceilalţi sau doar dubioşi, ideologizaţi şi îndoctrinaţi. Nu cred în mitul libertăţii reactivate şi exclud "esenţa" semnificaţiilor din limbajul confuz, în cădere morală şi golit de măduva din cercurile vârstei dintr-o iluzie, confirmată prin agresiune comunicată: noi muncim, nu gândim. Sloganul este disponibil şi ameninţă din culisele libertăţii. Atacăm şi mai vedem, până dincolo, sau de ce avem nevoie de "raţiune agresivă", mai ales acum…
***
Libertatea de acţiune poate deveni proba "comunicării paşnice" prin agresiune psiho-impusă-ideologic-acceptată. Adică, ne putem arunca în umbra mitului libertăţii, după ce am aflat că iluzia este o convingere deghizată a adjectivului dintr-o frază unde se spune că noaptea se declanşează când deschizi ochii altcuiva. Cum s-ar privi libertatea prin lentila înţelepciunii dintre ramele unde nici nu există libertate? Suntem agresivi, prin îndoială şi convingerea libertăţii, ca încă o îndoială în care încerc să fiu liber şi doar vorbitor, ceea ce nu s-a întâmplat să fie…
Cuvintele apără – cu preţul mutilării dialogului – dar să nu speculăm. Când storci o exprimare nu înseamnă că ai vorbit liber. Nici nu eşti. Un fel-de prea-multe-ori într-o frază unde nu se întâmplă nimic.
Relaţia libertăţii cu discursul liber şi fără libertate de exprimare e o ipoteză, sau
Libertatea este plasamentul închipuirii dintr-o agresiune deghizată. De ce ne prefacem, când ne este la îndemână să fim fireşti şi liberi?
Libertatea este agresiunea îndoielii. Nu cred că există libertate prin îndoială – doar agresiunea. Motiv pentru care nu am o motivaţie în numele discursului pentru Libertate.
***
Data viitoare poate fi o iluzie a istoriei…
Tocmai de aceea suntem agresivi, paşnici şi proşti. Restul e repetiţie şi libertate agresivă prin variantele deghizate ale Libertăţii.