Adevărul e că din multe cumpene ne-a scos Comisia Europeană de-a lungul vremii, iar dacă nu erau ei, ar fi fost vai și amar de capul nostru. După ce au tranșat stringenta problemă a formulei de adresare în cazul ”doamnelor” și ”domnilor” în comunicarea internă, slujbașii europeni au mai lămurit o dilemă continentală. A mânca sau a nu mânca greieri de casă: aceasta era întrebarea care frământa poporul european, țintuindu-l în chingile insomniei cronicizate. Simțitori din fire și atenți nevoie mare la necesitățile imediate ale norodului, funcționarii Comisiei Europene au dat undă verde consumului de greieri de casă, insectele devenind oficial, aliment. Ei, se schimbă fundamental lucrurile de acum înainte. N-au decât să se scumpească ouăle, carnea, uleiul, pâinea, cartofii; când ne răzbește foamea am ieșit în curte, în fața blocului, jap-jap am înșfăcat trei greieri, i-am băgat la cuptor și ne-am pus mațul la cale. Adevărul e că europenii băleau demult la trufandalele fabuloase, dar aveau o jenă să dea iama în populația de greieri, pentru că nu aveau liber de la Comisia Europeană. Acum, că s-au rezolvat lucrurile, n-au decât să mucegăiască untul, mazărea și cașcavalul prin magazine, căci ospețele cu greieri vor salva continentul amenințat de criza alimentară. Chestiuni minore precum pensiile mizerabile din unele țări membre ale UE, infrastructura lor de Ev Mediu și sărăcia nu le-au reținut atenția celor din Comisia Europeană preocupați de probleme cruciale cum ar fi eliminarea unor termeni precum ”doamnă”,”domn”, Crăciun ori de asigurarea permisului de liberă molfăire a greierilor de casă. Nu știu, zău, cum s-or fi descurcat asiaticii, mari consumatori de insecte, fără directive și aprobări ale unui for atât de important precum Comisia Europeană, poate le-or fi stat greierii și scorpionii în gât pentru că îi mustra conștiința la vreme de festin clandestin. Europa se confruntă cu probleme grave care vor afecta populația continentului, dar cei din Comisia Europeană par să trăiască într-o bulă bine apărată de realitatea înconjurătoare. Lumea pare că se duce de râpă, dar nu de capul ei, ci ajutată de unii ce sunt cu totul și cu totul deconectați de ceea ce se întâmplă în jurul lor sau -cine știe?- poate prăbușirea omenirii face parte dintr-un plan nebunesc. Nu de alta, dar uitându-te către acțiunile și intențiile declarate ale unora dintre decidenții planetei, te întrebi dacă nu cumva au luat-o razna și vor să întoarcă lumea cu dosul în sus (vă rog nu faceți corelații neavenite). Important e că de foame nu vom muri, de vreme ce s-a dat dezlegare la ronțăit lăcuste și greieri. Carevasăzică, cu greierul am rezolvat problema; mai rămâne s-o rezolvăm pe cea cu creierul, dar ăsta nu-i chiar un lucru de șagă.