Faptul că suntem în rahat până dincolo de gât, că suntem, economic şi social, praf şi pulbere, că, politic, suntem nişte sclaveţi ai marilor puteri "democratice" care şi-au ţâpat blana de oaie  şi exersează acum tot felul de dictaturi nu ne opreşte să nu avem idei. Şi, ca la România (şi nu doar, mai nou), cu cât ideea este mai inutilă, mai de-aiurea, mai "hai bă că asta ne mai lipsea", cu atât există şansa ca ea să fie pusă în practică şi apobată de sus până jos. Până şi locul acela liniştit al cinematografiei, a scăpat. Asta până acum. Da, a fost ceva ani o idee ca filmele să fie cu "voice over", adică să dispară subtitrarea iar traducerea să fie cu voce peste. Aveai şansa să îl auzi pe Brad Pitt vorbind cu "pă" şi "dă" sau pe alte staruri de la Hollywood să vorbească ca pe Dâmboviţa. Din fericire pentru civilizaţie, s-a renunţat la asta, că doar ruşii cei răi mai fac aşa. A, şi germanii. Şi francezii. Deci nu s-a pus în practică, ceea ce a fost foarte bine.

Apoi s-a lăsat liniştea, lumea se uita la filme, chiar şi la cele româneşti vechi, tot timpul când murea un actor din acela clasic de bun titlurile piţiponcăreşti din presa "mare" titrau cu un rol din filmografia veche a defunctului. Papaiani era "Plutonierul Căpşună"; Sergiu Nicolaescu era "Comisarul Moldovan" şi că un fleac l-au ciuruit; Tamara Buciuceanu era "Isoscel"; Jean Constantin era Patraulea sau Ismail; Ştefan Mihăilescu-Brăila era Nea Bachus; iar Caramitru era "Socrate". A ajuns chiar o modă să-ţi placă filmele vechi româneşti, ba chiar a fost o vreme în care orice ziar care se respecta avea, săptămânal sau chiar mai des, câte un DVD cu filme româneşti, pe care acum le vezi la preţ dublu pe siteurile de profil sau pe olx. Apoi povestea a trenat, filme româneşti nu s-au mai scos, aşa la liber, deşi încă mai e de unde, că abia s-a râcâit suprafaţa, doar pe la teveuri mai bagă câte unul, pe ici pe colo.
Iar când scriam asta se împlineau, zice lumea, 43 de ani de la premiera lui "Nea Mărin miliardar", film socotit cea mai tare comedie românească, deşi eu am alte păreri. Dar, în fine, să gătăm introducerea, ideea e că lumea se uita şi se uită la filme româneşti fără a avea greţuri sau a-şi face probleme că sunt/erau "comuniste", că au apărut în perioada când exista cenzura Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste sau a altei instituţii de gen, sau că era în el "propagandă comunistă". Până uite, cineva s-a decis să ne lumineze, că eram prea proşti.

Adică avertizezi că "cenzură" dar nu pricepi de ce

Senatorul USR Remus Negoi a avut o idee care a devenit apoi propunere viabilă: să se insereze litera "C" de la "cenzură" pe ecran, sau să se strige înainte că iar "cenzură" sau ceva de genul, dacă e pe audio, la radio. Asta în cazul producţiilor realizare până în 1989, pentru că, toată lumea ştie, era cenzură, nu ca acum când e libertatea lumii şi ai voie orice şi oriunde.
Asta spune şi seantorul USR Negoi: că e necesară marcarea asta deoarece "regimurile totalitare din România sau din lume au reușit de-a lungul timpului, prin propagandă, să își creeze o imagine utopică, credibilă în fața cetățenilor". A, da? Păi şi ăstea, regimurile de acum, fac tot aia. La fel, Negoi ne mai eexplică cum că "Programele realizate în toată această perioadă aveau drept scop legitimarea regimului, prin distorsionarea realității". Deci TOATE programele din TOATĂ perioada erau just a piece of communist sh***t indiferent dacă era vorba de "Telejurnal" sau emisiunea despre jazz a lui Florian "Moşu" Lungu, "Unda veselă" sau "Din ţările socialiste", "Exploratorii lumii de mâine" sau "La zi în agricukltură" sau cum îi spunea a Georgetei Ciubotaru de la 6 dimineaţa, sceneta "Sorcovitorul voluntar" cu Dem. Rădulescu şi Carmen Stănescu sau transmisiunea în direct a Conrgesului al XIII-lea al PCR, cu Nicolae Ceauşescu, "De pe marea scenă a ţării pe micul ecran" sau "Cascadorii rîsului". Toate erau nişte porcării comuniste, cenzurate bestial şi dincolo de sânge de către brigada de tovarăşi din subordinea tovarăşului Dumitru Popescu.

La fel şi cu filmele vremii. Toate, dar absolut toate erau nişte porcării propagandistice care făceau apologia regimului comunist şi a dictaturii. "Două lozuri" sau "Clipa" e tot aia. "Nea Mărin Miliardar" sau "Puterea şi adevărul", două jeguri comuniste. Haiducii cu sau fără 7 cai e la fel cu "Răsună valea". Filmele după operele claiscilor? Balast comunist. Filmele istorice? Propagandă pro-dictatură. Ce spun, filme ciontate şi şciopate de dictatură, nu ca cele de acum, nişte reale capodopere de rămâi mai mut decât mutul de la Căluşari sau dcât Marele Mut de dinaintea filmului sonor. Aşa zic ei, ştiutorii.

Cică poţi fi indus în eroare că era bine atunci. Hai chiar?

"Difuzarea acestor materiale propagandistice în mediul audiovizual românesc în zilele noastre, poate induce o imagine deformată, în special în rândul tinerilor care nu au trăit într-un regim totalitar, oferindu-le o imagine falsă, cosmetizată. Urmărind acele imagini, unii tineri pot considera că regimurile totalitare au fost regimuri bune, ceea ce e complet fals." a mai spus senatorul USR.
OK; ştim că educaţia e praf şi pulbere. Ştim că acum se gândeşte copy-paste şi binar. Ştim că are dreptate cine zbiară mai tare. Ştim că orice puţache îi consideră pe toţi cei care nu spun "cefacoae", care nu au cont pe insta' sau tictoc şi care nu pun trotineta de-a curmezişul trotuarului nişte expiraţi iar pe toţi care nu le fac pe plac nişte comunişti.
Am avut nişte colegi/colege odată, prin presă, care spuneau că "Ponta e un comunist" (era vremea aia cu "puie monta". Ştiţi, categoria aceea "facultate, master, mă anhajez şi aştept ca în 3 luni să fiu celebru". Le-am întrebat prin ce era comunist Ponta? Adică să zică aşa, măcar 2-3 argumente. Pixu' Flaro. Nu au putut să scoată ceva coerent. E la fel cum latră unii că Tribuna e "ziar PSD". Le ceri dovezi, linkuri, o dau pe după colţ, invoca advertoriale şi pe "las' că ştim noi."
Adică e plin de experţi în comunism care habar nu au nici cu se se mănâncă, nici cu ce se mânca. Dar au şi ei păreri.
Avem aici două elemente contradictorii. Primul, tinerii care se uită la filmele româneşti comuniste. Mă îndoiesc să existe aşa ceva ca fenomen de masă. Or fi nişte excepţii demne de tot respectul, nu zic nu… Al doilea, e exclus ca aceştia să creadă că atunci era bine doar pentru că îţi arăta în film că era bine. Ar înseama atuncă să creadă că exista dragoni, inorogi şi super-eroi cu "-man" la sfârşit. Uite până acum vreo doi ani eram şi eu convins că sub comunişti era rău, că doar vorba aia, am trăit vremurile din plin. Dar nu-mi amintesc ca ăştia, comuniştii să-ţi interzică să intri în anumite magazine sub diverse pretexte, asta doar cu excepţia Shopului, care era pe valută şi a chioşcului Partidului din incinta Judeţenei, unde doar tovarăşii aveau voie. Nu am auzit sub comunişti să-ţi interzică să faci chefuri. Sau să-ţi interzică să ieşi pe stradă noaptea. Sau să nu te lase în restaurante sau la terase. Deci chiar aşa rău nu era. Plus că şomaj nema, salariu îndestulător, şosele libere, trenuri care chiar mergeau. Da şi atunci era populaţie superioară şi inferioară, că membrii de partid aveau mai multe avantaje decât ne-membrii.
OK, îngrozitor ar fi ca înainte de fimele le alea "comuniste" să vină nişte deştepţi în studio ca să le disece, să zică ce e cu şi prin ele, ce e cu propaganda-dictatura, să te sece la cap de să nu-ţi mai doreşti să vezi veac vreun film românesc sau sovietic, sau cehoslovac sau dederist. Sau niciun film punct.  

Ce  zice CNA-ul. El "recomandă"  

CNA-ul zice asta: Recomandarea C.N.A. nr. 4 din 1 februarie 2022: "Având în vedere dubla calitate a Consiliului Naţional al Audiovizualului, de garant al interesului public şi de unică autoritate de reglementare în domeniul serviciilor media audiovizuale, luând în considerare dispozițiile (…) Consiliul Național al Audiovizualului veghează la reflectarea corectă, imparțială și echilibrată a culturii, artei și istoriei poporului român în serviciile de programe mass-media audiovizuale, care includ producții cinematografice românești realizate în perioade în care libertatea de creație și de exprimare nu era garantată și care erau supuse unui control de cenzură ori care promovau o imagine falsă asupra regimului comunist din România prin ascunderea sau distorsionarea realității, în scopul informării publicului cu privire la contextul istoric și socio-politic în care au fost create producțiile cinematografice românești realizate înainte de anul 1989 (unele având un pronunțat caracter propagandistic)…" (deja m-am plictisit doar transcriind propaganda asta despre propagandă)"
Şi că adoptă următoarea "Recomandare", bine că e doar o recomandare:

"În cazul difuzării unor producții cinematografice românești realizate înainte de anul 1989,
Consiliul Naţional al Audiovizualului recomandă radiodifuzorilor să opteze pentru alegerea uneia dintre opțiunile de mai jos, în funcție de conținutul filmului:
a) Difuzarea unor emisiuni în care pot fi puse în discuție producțiile cinematografice
românești realizate înainte de anul 1989, prin participarea unor invitați care să cunoască
producțiile cinematografice din perioada respectivă, în contextul istoric și cultural al realizării
acestora. Analiza și critica de specialitate a acelor producții cinematografice românești se poate realiza înainte sau după difuzarea lor în cadrul serviciilor de programe.

b) Informarea publicului, la începutul programului, asupra difuzării unei producții
cinematografice românești realizate înainte de anul 1989, prin afișarea, statică și lizibilă, a
mențiunii "Film realizat în perioada comunistă, în care difuzarea era condiționată de o viză a
cenzurii" sau a mențiunii „Film realizat în perioada comunistă, în care funcționau cenzura și
propaganda de stat”. Alegerea formulei potrivite rămâne la latitudinea postului, în funcție de
fiecare film în parte". Semnează, vicepreşedintele CNA, Nicolae Bălaşa-Sorescu

Deci am salvat acurateţea istorică: ori chemi nişte "experţi" şi le dai un ban ca să îţi explice că miliţienii adevăraţi nu erau nişte simpatici precum cei din BeDe, că jurnalistul din Bachus mai scria texte de brigăzi artistice la vreo cooperativă dacă se lua de cine nu trebuie, că doar dacă ai probleme grave cu capul fugi de acasă pe şantier la canal sau că tot ce e Caragiale e comunism sau că luptătorii din munţi care erau legionari în filme erau tot legionari şi în realitate, ceea ce va fi nasol, că atunci ce spui despre securiştii care luptau cu ei? La fel, comisarul Moldovan era un simpatizant comunist deci era de partea răului, care împuşca legionari care erau de partea răului? Hai, esperţilor să vă vedem meserija de la Sarajevo!  

Filme comuniste bune chiar dacăe rau cu propagandă şi cenzură

Încă nu pricep cum mă-sa de filme realizate "în perioada comunistă, în care difuzarea era condiționată de o viză a cenzurii" plus "în perioada comunistă, în care funcționau cenzura și
propaganda de stat” sunt infinit mai bune şi mai agreabile şi mai cu cap şi coadă ca realizările de acum, când libertatea e pe cinematografie cât capra?
Deci aveam filme. Filme bune. Interveneau tovarăşii cu propa' şi cu cenzura, sugerau, ameninţaiu, făceau circ, tăiau, modificau. Şi, paradoxal, tot filme bune rămâneau. Ba chiar subversiv de bune, de te miri cum de au trecut, că ori erau duşmani strecuraţi pe la Consiul Culturii, ori erau ăia aşa de praf că nu pricepeau, ori lăsau aşa ca să se mai răcorească poporul, să se mai amâne 1989-le acela.
Hai să o luăm aşa. Care e cel mai bun film de comedie românesc? Nici nu trebuie să-ţi baţi capul: "Nea Mărin miliardar". Care filme fug imediat după el ca virgulă succes? Trilogia "BeDe". Apoi Ardelenii, Bobocii, Bachus. Mai punem şi uitatele "Alo Aterizează străbunica", "Astă seară dansăm în familie", "Directorul nostru". Mai punem şi integrala Caragiale cu sau fără Birlic şi Giugaru. Plus restul de ecranizări după clasici.  Şi hopa. Că s-a oprit. După 1990 cam ciuciu comedii, oricât s-a câcâit "noul val", exceptând desigur pe Nae Caranfil cu ale sale geniale "Asphalt Tango" şi "Filantropica". Deci, "baza" comediei e tot la comunişti.
Să trecem la filme de război. Cel mai tare şi the best of the best este şi rămâne "Noi cei din linia întîi", "Ultima noapte de dragoste…" de Sergiu Nicolaescu şi "Ecaterina Teodoroiu". Restul erau cam fâsâite şi cam exagerat de politizate. După? "Triunghiul morţii" tot de Nicolaescu pe un scenariu foarte bun de, ţineţi-vă bine, Corneliu Vadim Tudor şi cam atât.
Filme istorice nu mai pomenim, că grosul, adică TOATE au fost realizate "înainte". Ca filme poliţiste cu "pac pac", comisarii Moldovan, Roman şi Miclovan încă mai fac legea că nu au concurenţă. De filme de spionaj, ce să mai punem, că nu a apărut NIMIC după 1990. OK, la filme politice am fost tari până la moda asta de a face filme pentru juriile de la Cannes şi Berlin, adică de cacao. Până am avut în putere regizori din generaţia veche: Piţa, Mărgineanu, Daneliuc, am avut ce vedea. De la "Puterea şi adevărul", "Clipa" la "Undeva în Est", "Cel mai iubit dintre pământeni", "Ticăloşii" film acum aşa de ascuns de zici că e cenzurat plus altele, ne-văzute încă de mine. Filme cu şi despre tineri tot comuniştii făceau, Vezi "Dimineţile unui băiat cuminte", "Reconstituirea", "Faleze de nisip", "Declaraţie…" şi "Liceenii", cele de acum fiind doar nişte pârţuri. La filmele "gangster" OK, e pustiu în comunimm, că nu exista aşa ceva în societatea noastră socialistă, după am avut nişte străluciri izolate dar tocmai prin asta vizibile: "Marfa şi banii", "Furia", "Eu când vreau să fluier, fluier" sau "Câini".
De filme de dragoste sau drame nu pomenesc, cele de acum fiind doar nişte frustrări pe peliculă cu personaje îmbuibate faţă de ce s-a creat "înainte", cu cenzură şi propagandă. Şi putem continua până la plictiseală.

 
Erau filmele comuniste cu propagandă? Da, dar nu conta

Acum, să faci pe nevinovatul şi să spui că nu exista pic de propagandă (sau cenzură) în filmele româneşti "de dinainte", ar fi o dovadă de făţărnicie. Numai că cei care făceau atunci ca cinematografia românească să funcţioneze reuşeau să realizeze nişte capodopere, tricotate, aşa, pe cenzură, pe propagandă dar împotriva ei. Aveam scenarişti buni, regizori foarte buni şi actori geniali. Aşa că ţi se rupea că se apelau ăia cu "tovarăşe" în film sau că Veta lui Mărin făcea agitaţie agricolă prin barurile de noapte de pe litoral, că tu erai atent la altceva.
Pe bune, cine se uita la Birlic şi Giugaru în "D'ale carnavalului", "Bădăranii", sau "Telegrame", avea în cap faptul că filmele astea înfierează năravurile şi moravurile burghezo-moşierimii?
Mi se efectiv îmbrehănea (şi mi se-mbrehăne şi acum) că ăsta, comisarul Moldovan era prieten cu tovarăşii ilegalişti din Giuleşti şi că împuşca exclusiv legionari (care aveau mutre de securişti timpurii de fapt) în seriile lui. Sau că Ilarion Ciobanu era comisarul comunist Roman, făcut pe puncte, direct din muncitor cheferist. Important era să fie cu împuşcături, cu urmăriri de maşini vechi şi cu atmosfera aia de Bucureşti vechi. Hai să fim sinceri, toţi ştiam că Toderaş – Marin Moraru şi Varvara – Draga Olteanu Matei, erau, în seria Bobocilor, el preşedinte de CAP (el) şi preşedinte al comitetului de femei (ea) şi că ideea filmelor era de  că ce faină e agricultura socialistă. Dar jucau fantastic de bine şi filmul a crescut prin ei. Hai să revenim la cea mai comedie dintre comedii, "Nea Mărin miliardar". Filmul e de fapt idiot şi plin de propagandă comunistă pe aubtilache, de la litoralul românesc atractiv pentru miliardari la piţipoance de epocă şi cam la tot dialogul. Dar, în linii mari, filmul e o valoare, mai ales că a fost SINGURA comedie cu Amza Pellea în super-rol. Alt film de succes, "Secretul lui Bachus", este, de la prima secvenţă până la ultima, o mostră de propagandă ceauşistă, un fel de justificare al lui "de ce nu avem nimic în magazine", iar dialogurile sunt rupte din limbajul de lemn al anilor ‘50. Dar îl vedem de fiecare dată cu plăcere.
Filmele istorice sunt bune reuşite, epice. OK; au propaganda aia româno-centristă cu noi, cei de la începutul lumii aici, noi vitejii, voievozii cei luminaţi şi cu un spirit naţional mai mare ca al românilor după Marea Unire, bătălii cu "ura-ura", evenimentele istorice sau chiar adevărul istoric este dat peste cap până la bulibăşeală, dar nu tot aşa fac şi americanii? Măcar îţi mai bate cumva inima că eşti român, că pute ţara de atâta făţărnicie euroatlantică şi pupincurism internaţionalist. Dacă vi se pare ciudat de modern limbajul din, să zicem, "Mircea" (un film excelent tocmai pentru că este super-patriotic), hai să vedem cu vorbeau cei din filmele alea cu "…of the Titans". Sau com vorbesc agenţii ruşi între ei in rus-engleza aia.  Dacă vă plângeţi că filmele "comuniste" întorceau istoria cum au chef, hai să vă spun cum într-un film aşa-zis istoric englez cu acţiunea în secolul al XVI-lea parcă, lord şi ministru era "one of the brothaz" (că nu ştiu ce termen să folosesc ca să nu fie cineva "offended" de "racism"), un minoritar sexual era deliciul tuturor iar în suita la lady sau princess erau o mulatră si o asiatică. Asta e mai tare decât chinezii din Londra Regelui Arthur, dar aici vorbim de alt film. Şi hai să vedem şi filmele acelea super-americăneşti că o dau pe după istorie la greu. Hai să ne amintim cât de oripilat a fost David Dwight Eisenhower de capodopera "Ziua cea mai lungă".
Chiar şi la filmele acelea exclusiv de partid sau despre fabrică, alea cu tovarăşi activişti sau tovarăşi directori, daca faci abstracţie de terminologia vremii şi a regimului, e la fel ca acum. Că problemele de management al organizaţiei sunt aceleaşi. Schimbi partidul cu "bordul managerial", "sarcinile de plan" cu "targetul", fruntaşii în producţie cu "employees of the month" şi e tot aia.
Ok, mai adăugăm aici haiducii atei, fata care dorea buletin de Bucureşti ca să nu primească repartiţie la Bolintin, liceenii care îşi spuneau pe numele oficial ("Alexandreee!")  deşi erau îndrăgostiţi până peste cap, ecranizările după romane clasice cu adaos de "strâmbe" politice inexistente în original, fimlele de spionaj cu securişti buni şi şpioni capitalişti răi, şi multe altele, că dâm în doctorate şi devenim mai experţi decât CTP.   
Dar ce spuneţi de filmele acelea de te miri cum au trecut? Sau care au trecut apoi au fost interzise? Ei? Erau din comunism, când nu puteai crea din cauza cenzurii…

 
Dacă nu mai e cenzură, de ce avem filme de cacao?

Din 1990 s-a dus cenzura. A, că a revenit din 2020, asta e altceva. După o perioadă fructuoasă de vreo 10 ani, cinematografia noastră s-a cam dus, slugărind mai mult marile jurii decât aducând bucurii publicului cinefil. Actorii-legende au murit, lăsând locul unei generaţii care, în marea ei parte, nu îmi spune nimic. A fost un boom în anii 90, când totul s-a dezlănţuit. Au fost şi atunci capodopere, dar tot marcate de clasici: Pintilie, Piţa, Daneliuc, Mărgineanu. Au fost şi aberaţii, filme doar cu cururi, sex şi înjurături pe post de "disidenţă", mai mult refulări decăt artă. Au mai fost filme proaste cu bulbuci, ca sechelele "Liceenilor". Dar filmele romîâneşti nu se mai ridică la valoarea lor "ceauşistă". Nici ca scenariu, nici ca dialoguri, nici ca imagine, nici ca regie, nici ca interpetare. Sunt toate de-un fel, plate, nesărate, cu un umor de nici să nu rânjeşti, cu situaţii caraghioase, la care te uiţi doar la modul "hai bă să mai vedem ceva românesc". Cum să zic, chiar şi cele câteva filme bune (că sunt şi bune), nu sunt aşa de bune. Plus că temenele ideologice avem şi acum, dar în cealalată direcţie. Dar rămâne întrebarea: Dacă nu mai e cenzură, de ce avem filme de cacao?

Ca morală, eu zic ca, pe viitor, filmele ante 2020 sa fie şi ele etichetate de CNA, ca să înţeleagă tânăra generaţie de ce nu poartă lumea mască, de ce ai voie în cârciumi fără certificat, de ce nu năvăleşte poliţia la un chef la cineva acasă, de ce nu îţi scanează temperatura când intri în magazin, de ce nu i-a gazat jandarmeria pe şoşocarii din Piaţa Universităţii la 1990 şi de ce cei de la Timişoara nu au crezut în experţi şi în informaţiile oficiale de au ieşit neautorizat şi nevaccinaţi în stradă. Păi nu? Şi destul deşi ar mai fi multe de scris. Mai ziceţi şi voi.

Notă: nefiind la curent cu cine şi cum are drepturi de autor pe feţe de actori români vechi, am ales o altfel de ilustraţie. Fotografiile sunt proprii şi din locuri unde s-au filmat sau au rulat filme româneşti: Cinema "Tineretului" şi "Arta", staţiunea Olimp unde s-a filmat "Nea Mărin Miliardar" şi zona Hotelului "Cometa" din Jupiter, unde s-a filmat scena cu Puiu Călinescu drogat din "BD la munte şi la mare"…