Articol
Poate că domnului Dacian Cioloș nu i-ar fi stricat să se plimbe puțin pe lângă uluci, doar, doar ar fi călcat în ceva aducător de noroc. Spunem asta pentru că în ultima vreme Julien pare să fi fost urmărit de ghinion. Veți spune că a câștigat neașteptat președinția USR-PLUS, dar iată că n-a fost decât o beție cu apă rece, neurmată nici măcar de o mahmureală capabilă să ștanțeze oarece amintiri în memoria sălăjeanului franțuzit. A pierdut poziția de președinte al grupului Renew Europe din Parlamentul European, s-a făcut de băcănie cu plasa aceea în care s-a aruncat pe burtă, când cu desemnarea pentru funcția de premier, iar acum s-a văzut nevoit să coboare și din tramvaiul USR al cărui vatman a fost pentru o scurtă bucată de timp. Cioloș este uniforma amatorismului politic, dovada vie a efectelor spiritului aventurier. Cu fapte și enunțuri contradictorii, politicienii despre care unii, naivi sau exasperați de vechea clasă politică, cred că sunt mesianicii reformatori ce vor salva țara se dovedesc doar niște cheltuitori de fraze și angajamente pompoase, fără acoperire în capacitățile lor de administrare a unei instituții sau ogrăzi politice. Mulți oameni de bună credință, istoviți de rafala dezamăgirilor cu care i-au mitraliat precupeții vechilor partide politice și-au pus speranța în cei ce-și vânturau suflul nou pe rețelele de socializare, prin piețe și prin presă. Nicușor Dan sau Dominic Fritz sunt definiția aventurierilor politici, imbatabili la gargară, incapabili să convertească măcar o părticică din promisiuni în acțiuni concrete. Bucureștenii și timișorenii tremură de frig în case și se spală cu apă rece, nu pentru că ar crede neapărat în efectele benefice ale acesteia asupra pielii, ci pentru că altceva nu le curge la robinet. Mă rog, bucureștenii au un avans în fața bănățenilor când vine vorba de țepe electorale, ei beneficiind de priveliștea unor naturi deloc moarte, în care șobolanii escaladează munții de gunoaie, din buricul Capitalei. Iată că marile schimbări și galopul către spiritul și condițiile din Europa, mult prea invocate la vreme de jurăminte electorale, nu sunt decât aceeași bătută pe loc, singura coregrafie politică a ultimilor 32 de ani. Ciorovăiala din USR, plonjonul lui Drulă pe taburetul de președinte interimar al partidului, ca să nu mai vorbim de prestația sterilă a miniștrilor din USR în guvernul Cîțu, răzgândirile, practica datului în gât la ceas de punct culminant al luptelor intestine ne arată că spiritul proaspăt e, de fapt, un maglavais de metehne îmbâcsite, moștenite din politica buboasă pe care acești lupi tineri o blamau din toți rărunchii. Ce naște din pisica șireată a politicii, șoareci mănâncă, indiferent de strădaniile unora de a se deghiza în lupi.